Nu pot să spun că mi-a plăcut dar nici prea strălucit nu a fost..Are câte puțin din fiecare, umor, horror, dramă..De aceea e greu să-l încadrezi doar la o categorie. În schimb, Nicolas Cage a făcut un rol bun.
stefandragos99
pe 01 Februarie 2024 20:50
Cred că filmul s-ar încadra mai bine la dramă cu ceva horror și un strop de umor.
Oricum, un film interesant cu un subiect nemaiîntâlnit.
user-65b0fbafc9182
pe 27 Ianuarie 2024 17:44
Singurul moment în câte am.râs a fost când moșu' a tras o beșină. În rest, filmul e o beșină!
rosix
pe 24 Ianuarie 2024 10:23
Contrar a ceea ce au inteles unii berbeci din film, acesta nu este despre "incursiunea in visele oamenilor", ca nu suntem in filmul ala cu Di Caprio, ci in credintele si prejudecatile oamenilor. Mintea umana nu face prea mare deosebire intre realitatea din vis si cea din starea de veghe dar prejudecatile, gandurile, modelele sociale sunt tot acolo, fie ca e vorba de realitate, fie ca e vorba de vis.
Femeile au, in general, o viata monotona, de kkt, dar unele dintre ele tot viseaza sa apara de undeva un Bau-Bau sa le scoata din monotonie.
E genul ala de film cu subinteles... Recomand !
user-65aea8fb2a22b
pe 22 Ianuarie 2024 19:55
Nu sunt critic de film și nici nu am pregătire specifică însă pot spune faptul că, acest film nu are urmă de umor așa cum este descris printre altele.
O pierdere de vreme și de bani, chiar reproșuri din partea familiei, întrucât nu m-am informat înainte de a cumpăra biletele și chiar atunci când le-am cumpărat nu mi-am pus un semn de întrebare deoarece fuseseră vândute doar 2 bilete.
xerses
pe 12 Ianuarie 2024 18:07
Mi-a placut aceasta incursiune ciudata in visele oamenilor. Scenariu interesant, jocul lui Cage- foarte bun.
Smrs
pe 07 Ianuarie 2024 15:53
Din dorința de a găsi scenarii inedite, uneori, idei care pot fi foarte bune sunt puse în scenă greșit. Filmul nu este o reușită, dar aduce în discuție cât de ușor poți fi aplaudat și apoi înjurat de aceiași oameni, ce oportunități ți se oferă și cât de important ești pentru toți cei care pot câștiga de pe urma ta și cât de simpatic le ești chiar dacă tu ești un anxios dubios și antisocial, apoi cât de repede se leapădă de tine și ce mult poate afecta și viața celor apropiați doar pentru că tu nu mai reprezinți ceea ce căuta societatea care ar comercializa orice. În rest, ideea de bază e o chestiune de psihoză colectivă generală, despre care n-am înțeles dacă este posibilă sau nu.
catacris2003
pe 06 Ianuarie 2024 17:59
Scenariu de rahat, ar trebui să se numească. O prostie de film, pleacă de la o idee cu potențial și devine o idioțenie. Am renunțat sa ma uit dupa o oră de vizionare.
Văd pe alții că atunci când, în film, este un actor faimos, gata, sar cu notă mare.
Niciodată nu am acordat note in funcție de ce actor joacă în film, doar după scenariu și după prestația actorilor.
Mishu25
pe 02 Ianuarie 2024 14:30
Nic Cage e de milioane într-o satiră despre celebritate și ifose moderne. Un pic mai domol decât precedenul film al regizorului norvegian, Sick of Myself, dar suficient de acid încât să tulbure creierele obișnuite doar cu comedii gen teambuilding.
R_Afc
pe 29 Decembrie 2023 08:48
Cea mai bună parte a filmului este actorul principal, un tip ciudat, rutinat și neconvențional. Nicolas Cage abordează fără cusur întîmplările copleșitoare ale unei intrigi stîngace, păstrînd în același timp un personaj credibil, iar toți actorii care-l înconjoară, oferă, de asemenea, interpretări admirabil de puternice. Nimic de reproșat pînă aici, însă filmul are un defect fatal, care afectează fiecare aspect al unei reușite, acesta este scenariul.
Scrierile lui Kristoffer Borgli pe această temă nu au nicio nuanță. Arată puțină înțelegere a motivelor pentru care iese la iveală așa zisa „cultură a anulării”, a modului în care se leagă de abuzurile de putere și de instituțiile care permit aceste abominații. Există un teren fertil în societatea noastră actuală hipersensibilă, un teren care putea fi folosit pentru a crea satiră interesantă a ultimilor ani, doar că Borgli risipește acest potențial cu multă dezinvoltură.
Narațiunea nu are niciun scop. Cele cîteva fire ale poveștii nu duc la nimic altceva decît la cel mai penibil și plictisitor comentariu social. Ca atare, calitatea aspectelor tehnice se descompune de-a lungul unei durate împovărătoare. Personajele devin observatori plați, umorul stăruie prea mult, iar misterul fantasmagoric se evaporă imediat, iar filmul sfîrșește într-o parodie încordată care nu are nimic de spus.
Oricum, un film interesant cu un subiect nemaiîntâlnit.
Femeile au, in general, o viata monotona, de kkt, dar unele dintre ele tot viseaza sa apara de undeva un Bau-Bau sa le scoata din monotonie.
E genul ala de film cu subinteles... Recomand !
O pierdere de vreme și de bani, chiar reproșuri din partea familiei, întrucât nu m-am informat înainte de a cumpăra biletele și chiar atunci când le-am cumpărat nu mi-am pus un semn de întrebare deoarece fuseseră vândute doar 2 bilete.
Văd pe alții că atunci când, în film, este un actor faimos, gata, sar cu notă mare.
Niciodată nu am acordat note in funcție de ce actor joacă în film, doar după scenariu și după prestația actorilor.
Scrierile lui Kristoffer Borgli pe această temă nu au nicio nuanță. Arată puțină înțelegere a motivelor pentru care iese la iveală așa zisa „cultură a anulării”, a modului în care se leagă de abuzurile de putere și de instituțiile care permit aceste abominații. Există un teren fertil în societatea noastră actuală hipersensibilă, un teren care putea fi folosit pentru a crea satiră interesantă a ultimilor ani, doar că Borgli risipește acest potențial cu multă dezinvoltură.
Narațiunea nu are niciun scop. Cele cîteva fire ale poveștii nu duc la nimic altceva decît la cel mai penibil și plictisitor comentariu social. Ca atare, calitatea aspectelor tehnice se descompune de-a lungul unei durate împovărătoare. Personajele devin observatori plați, umorul stăruie prea mult, iar misterul fantasmagoric se evaporă imediat, iar filmul sfîrșește într-o parodie încordată care nu are nimic de spus.