În Mai bine decât moartea, un criminal evadează din spitalul unde i se îngăduise să-și vadă, pentru ultima oară mama, filmul concentrându-se însă pe povestea de dragoste fără viitor dintre un asistent social și o tânără refugiată abuzată de prietenul ei.
În Nu veni după mine, două vechi prietene care nu s-au mai văzut de ceva vreme realizează că în urmă cu 10 ani au fost amândouă îndrăgostite, în același timp, de unul și același bărbat, fără ca nici una dintre ele să fie conștientă de asta. Știrile despre criminalul evadat se regăsesc în fundal.
În fine, Un minut de întuneric detaliază evadarea criminalului și fuga lui prin pădure de poliția care-i suflă în ceafă din ce în ce mai amenințător.
Trei filme, trei regizori, trei stiluri contrastante și trei unghiuri diferite ale uneia și aceleiași povești, a căror sursă de inspirație este nu o carte, ci... un eseu critic.
În vara lui 2006, trei dintre cei mai talentați cineaști germani ai momentului - Dominik Graf, Christian Petzold și Christoph Hochhäusler - au început să corespondeze pe diverse teme legate de cinema, de la estetica de film la școala berlineză și cinematograful de gen. Dialogul dintre ei ar fi putut rămâne liniștit în analele revistei Revolver unde a fost ulterior publicat, dacă cei trei nu ar fi avut temerara idee de a prelungi demersul teoretic în practică, împachetîndu-l într-un format filmic ambițios.
Pornind de la un pivotal fapt divers (evadarea unui criminal din custodia poliției, în decorul magic-realist al pădurii Turingiene), cei trei au conceput trei filme diferite și profund personale care ating fie frontal, fie tangențial subiectul de pornire, dar care, puse la cap, desăvârșesc una dintre cele mai fascinante experiențe cinematografice ale anului.