I-aș fi dat nota 9, dacă nu mă iritau măștile din ultimele 2-3 minute... dar și alea sunt tot dintr-o „realitate”.
Filmul, are câteva „burți” pe la mijloc, dar per total este foarte bun - nu-mi dau seama însă cum ar fi receptat de cei care nu cunosc piesa lui Cehov, „Unchiul Vania”. Dar piesa se poate citi sau se poate viziona una dintre cele câteva ecranizări (printre ele este și una mai veche, rusească și excelentă).
user-5e8777125aac4
pe 23 Octombrie 2022 14:46
Impresionant film japonez de inspirație ruseasa.Despre iubire ,suferință,resemnare ,sentimente general umane și universale...Minunat !!De revăzut!
user-5c9f8c2e87074
pe 02 Octombrie 2022 01:03
Tulburător film. O meditație adanca asupra rănilor dureroase ce rămân în sufletele regizorului și șoferiței lui după pierderile suferite de ei. Impecabile filmările și scenariul. De revăzut. Într-adevăr trebuie cunoscuta piesa lui Cehov.
Smrs
pe 07 Iulie 2022 21:00
Filmul se desfășoară într-o atmosferă sumbră, tristă și copleșitoare în care toate par că merg prost pentru persj principal și e greu de dus până la capăt, dat fiind că are și 3 ore. E și destul de exagerat cu lipsa de reacție când soția îl înșeală, figura implacabilă atunci când fac sex, etc.. Nici nu pot oferi o apreciere.
mihaelatb
pe 20 Martie 2022 10:19
Cand femeile si barbatii unei natiuni nu mai sunt interesati in a forma o familie, cand tinerii nu mai sunt atrasi unul de altul, cand totul este extrem de precis, ordonat dar nu mai exista dragoste...
Nu am mai simtit asa un sentiment de tristete, de neputinta, de sfarsit, de moarte inevitabila, de la Anonimul venetian.
Nu inteleg si nu pot fi de acord cu acest stil de viata, cu aceasta conceptie de viata.
Ma intreb cati din barbatii care au ramas fascinati de acest film, in viata de zi cu zi, ar iesi pe varfuri sa nu-si tulbure sotia cand face sex cu amantul?
Nu am fost impresionata nici de faptul ca filmul a fost pliat pe replici din piesa lui Cehov, la final, Unchiul Vanea parea un fel de teatru Kabuki, dar si cu femei.
Filmul nu poate fi numit politically correct, deoarece japonezii sunt foarte permisivi cu relatiile sexuale, asta daca ne referim la final, caci inclinatia lui Gong Yoon- soo spre persoane de acelasi sex s-a vazut inca de la repetitia din parc. Expresia de fericire care o avea imbratisand-o pe Janice nu o avea fata de sot. Asa ca nu ar fi de mirare o posibila relatie intre ea si soferita Misaki, daca tinem cont de cainele din masina.
Filmul are un scenariu foarte bun, o interpretare de exceptie, dar este iremediabil pesimist, iar eu prefer o scena de gelozie latina si dar si o pofta de viata care se revarsa din filmele regizorilor cu sange fierbinte.
Spaniolii spun „me hierve la sangre” oare in japoneza exista aceasta expresie?
Nota 7
sabinalin
pe 10 Martie 2022 21:59
,,Vom trai zilele si noptile lungi. Vom indura cu rabdare incercarile pe care soarta ni le va trimite in cale. Chiar daca nu ne putem odihni vom continua sa lucram pentru altii atat acum cat si atunci cand vom imbatrani. Si cand va veni ceasul vom merge in liniste. Si in marele dincolo vom spune ca am plans, ca am suferit, ca viata a fost grea. Si Dumnezeu va avea mila de noi. Atunci tu si cu mine vom vedea acea viata minunata, stralucitoare, de vis, in fata ochilor nostri. Ne vom bucura si, cu zambate tandre pe fete, ne vom uita inapoi la tristetea noastra actuala. Si apoi ne vom odihni. Eu cred. Cred cu tarie asta in adancul inimii mele. Cand va veni acel moment ne vom odihni. ,,.
Haruki Murakami. Cine a citit macar ,,Padurea norvegiana,, ( cazul celui care scrie) va fi inteles imediat ca are de-a face cu unul dintre cei mai mari scriitori contemporani. Un stilist subtil, un maestru atat al suspansului cat si al sociologiei, limbajul sau fiind un ecran inselator de simplu, cu un mister ascuns in spate. In fictiunea sa a scris despre oile-fantoma, despre spiritele care se intalnesc in lumea de jos, despre oameni mici care ies dintr-un tablou dar, sub imaginile evocate, adesea onirice, opera sa este cel mai adesea un studiu al conexiunilor ratate. E in fiecare an un nume luat in calcul cand se vorbeste despre premiul Nobel pentru literatura, nu-i nici un bai daca nu il castiga, nici Umberto Eco sau alti mari scriitori ai lumii contemporane n-au reusit dar n-au nevoie de asemenea recunoastere pentru a se impune, VALOAREA e aceea care ii ajuta sa iasa in fata pe aceia care merita cu adevarat. Splendida aceasta ecranizare, de admirat maiestria regizorului Ryusuke Hamaguchi care a reusit sa scoata un film de trei ore dintr-o povestire de patruzeci de pagini, povestire care se gaseste in volumul ,,Barbati fara femei,,.
lili22
pe 19 Februarie 2022 11:48
In primul rand trebuie cunoscuta foarte bine piesa lui Cehov, Unchiul Vania, adica pe dinafara, altfel nu intelegi nimic din film.Si ar fi pacat sa te plictisesti trei ore in fata ecranului.
Finalul filmului e surprinzator, merita vazut.E sofisticat, inteligent, nu e pentru toata lumea.Ecranizarea unei nuvele scrisa de Haruki Murakami.
Iulidesprefilme
pe 24 Ianuarie 2022 18:06
Globul de aur la categoria Cel mai bun film străin, în 2022...
Filmul, are câteva „burți” pe la mijloc, dar per total este foarte bun - nu-mi dau seama însă cum ar fi receptat de cei care nu cunosc piesa lui Cehov, „Unchiul Vania”. Dar piesa se poate citi sau se poate viziona una dintre cele câteva ecranizări (printre ele este și una mai veche, rusească și excelentă).
Nu am mai simtit asa un sentiment de tristete, de neputinta, de sfarsit, de moarte inevitabila, de la Anonimul venetian.
Nu inteleg si nu pot fi de acord cu acest stil de viata, cu aceasta conceptie de viata.
Ma intreb cati din barbatii care au ramas fascinati de acest film, in viata de zi cu zi, ar iesi pe varfuri sa nu-si tulbure sotia cand face sex cu amantul?
Nu am fost impresionata nici de faptul ca filmul a fost pliat pe replici din piesa lui Cehov, la final, Unchiul Vanea parea un fel de teatru Kabuki, dar si cu femei.
Filmul nu poate fi numit politically correct, deoarece japonezii sunt foarte permisivi cu relatiile sexuale, asta daca ne referim la final, caci inclinatia lui Gong Yoon- soo spre persoane de acelasi sex s-a vazut inca de la repetitia din parc. Expresia de fericire care o avea imbratisand-o pe Janice nu o avea fata de sot. Asa ca nu ar fi de mirare o posibila relatie intre ea si soferita Misaki, daca tinem cont de cainele din masina.
Filmul are un scenariu foarte bun, o interpretare de exceptie, dar este iremediabil pesimist, iar eu prefer o scena de gelozie latina si dar si o pofta de viata care se revarsa din filmele regizorilor cu sange fierbinte.
Spaniolii spun „me hierve la sangre” oare in japoneza exista aceasta expresie?
Nota 7
Haruki Murakami. Cine a citit macar ,,Padurea norvegiana,, ( cazul celui care scrie) va fi inteles imediat ca are de-a face cu unul dintre cei mai mari scriitori contemporani. Un stilist subtil, un maestru atat al suspansului cat si al sociologiei, limbajul sau fiind un ecran inselator de simplu, cu un mister ascuns in spate. In fictiunea sa a scris despre oile-fantoma, despre spiritele care se intalnesc in lumea de jos, despre oameni mici care ies dintr-un tablou dar, sub imaginile evocate, adesea onirice, opera sa este cel mai adesea un studiu al conexiunilor ratate. E in fiecare an un nume luat in calcul cand se vorbeste despre premiul Nobel pentru literatura, nu-i nici un bai daca nu il castiga, nici Umberto Eco sau alti mari scriitori ai lumii contemporane n-au reusit dar n-au nevoie de asemenea recunoastere pentru a se impune, VALOAREA e aceea care ii ajuta sa iasa in fata pe aceia care merita cu adevarat. Splendida aceasta ecranizare, de admirat maiestria regizorului Ryusuke Hamaguchi care a reusit sa scoata un film de trei ore dintr-o povestire de patruzeci de pagini, povestire care se gaseste in volumul ,,Barbati fara femei,,.
Finalul filmului e surprinzator, merita vazut.E sofisticat, inteligent, nu e pentru toata lumea.Ecranizarea unei nuvele scrisa de Haruki Murakami.