Părerea criticului
Queen of Hearts/Dronningen/Dama de cupă a debutat în ianuarie în selecţia festivalului de la Sundance, unde a câştigat Premiul publicului, iar la începutul lui iunie şi-a făcut debutul în România în competiţia oficială a festivalului Transilvania, având consistente şanse la un premiu. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la acest film scandinav care îşi va face loc şi pe ecranele din ţară mai târziu anul acesta.
Trine Dyrholm, probabil cea mai cunoscută şi premiată actriţă scandinavă a momentului, este excelentă în rolul lui Anne, o avocată de succes care pare să aibă o viaţă perfectă alături de soţul Peter (Magnus Krepper) şi cele două fiice gemene. Reşedinţa din mijlocul pădurii şi biroul impozant din mijlocul oraşului completează imaginea de succes a eroinei, care devine încă şi mai atractivă când aflăm că este specializată în reprezentarea pro bono a minorilor abuzaţi. Când fiul dintr-o căsătorie anterioară al lui Peter, dificilul adolescent Gustav (Gustav Lindh), vine să petreacă o vreme în casa familiei, Anne are o scăpare ce-i ştirbeşte imaginea exemplară şi nu trece mult până când spectatorii se vor trezi la răscruce în interpretarea sau acceptarea acţiunilor ei.
Probabil că puţine sunt filmele văzute anul acesta în stare să polarizeze mai mult reacţiile publicului. Sunt mari şanse ca spectatoarele şi spectatorii să interpreteze din perspective foarte diferite povestea, încercând să înţeleagă itinerariul extrem al eroinei sau condamnând-o vehement. Pentru cei grăbiţi să o eticheteze pe Anne drept o prădătoare fără scrupule şi atât, să ne amintim doar că mamele sunt gata de orice pentru a-şi proteja copiii şi pentru a le oferi un cămin liniştit.
Din acest punct de vedere, acţiunile Annei sunt pe deplin justificate, chiar dacă publicul nu va întârzia să o condamne. Mai mult, interpretarea lui Dyrholm şi scenariul inteligent, dar complet detaşat, scris de regizoarea May el-Toukhy în colaborare cu Maren Louise Käehne (ucenicie făcută cu episoade din celebrele seriale Borgen şi Bron/Broen şi autoare a lui Shelley, cu actriţa Cosmina Stratan în rolul principal) adaugă noi straturi de sens situaţiei, sabotând dorinţa amatorilor de sentinţe de a o condamna definitiv pe eroină.
Queen of Hearts suferă din cauza lentorii cu care regizoarea îşi urcă pe piedestal eroina, încropindu-i tuşă cu tuşă imaginea de regină (titlul danez al filmului, cu noi sensuri oferite de titlul internaţional, sensuri complet naufragiate la traducerea titlului în română) adulată de familie, colegi şi batalioanele de minori pe care i-a salvat din situaţii familiale nocive. Ceea ce pare că trenează în prima oră, se câştigă prin ritm, intensitate şi apăsătoarea greutate a consecinţelor în a doua, cu mai multe scene antologice gata să o înfăţişeze pe "regină" într-o nouă lumină. Şi nu, nu ne referim la scena de sex, complet inutilă în explicitul ei (filmul va primi probabil rating-ul Interzis minorilor pentru doar câteva cadre).
Este meritul regizoarei că reuşeşte să creeze convingător, în funcţie de momentul fără întoarcere, o imagine în oglindă a eroinei, într-un echilibru perfect între desăvârşirea iniţială şi completa demolare morală. Rareori poţi vedea un personaj construit mai bine şi cu o evoluţie mai provocatoare şi în acelaşi timp ataşantă, în acumularea sa de mici decizii definitive. Rămâne în sarcina publicului să decidă, o dată venit deznodământul, cu ce rămâne din povestea Annei.
Trine Dyrholm, probabil cea mai cunoscută şi premiată actriţă scandinavă a momentului, este excelentă în rolul lui Anne, o avocată de succes care pare să aibă o viaţă perfectă alături de soţul Peter (Magnus Krepper) şi cele două fiice gemene. Reşedinţa din mijlocul pădurii şi biroul impozant din mijlocul oraşului completează imaginea de succes a eroinei, care devine încă şi mai atractivă când aflăm că este specializată în reprezentarea pro bono a minorilor abuzaţi. Când fiul dintr-o căsătorie anterioară al lui Peter, dificilul adolescent Gustav (Gustav Lindh), vine să petreacă o vreme în casa familiei, Anne are o scăpare ce-i ştirbeşte imaginea exemplară şi nu trece mult până când spectatorii se vor trezi la răscruce în interpretarea sau acceptarea acţiunilor ei.
Probabil că puţine sunt filmele văzute anul acesta în stare să polarizeze mai mult reacţiile publicului. Sunt mari şanse ca spectatoarele şi spectatorii să interpreteze din perspective foarte diferite povestea, încercând să înţeleagă itinerariul extrem al eroinei sau condamnând-o vehement. Pentru cei grăbiţi să o eticheteze pe Anne drept o prădătoare fără scrupule şi atât, să ne amintim doar că mamele sunt gata de orice pentru a-şi proteja copiii şi pentru a le oferi un cămin liniştit.
Din acest punct de vedere, acţiunile Annei sunt pe deplin justificate, chiar dacă publicul nu va întârzia să o condamne. Mai mult, interpretarea lui Dyrholm şi scenariul inteligent, dar complet detaşat, scris de regizoarea May el-Toukhy în colaborare cu Maren Louise Käehne (ucenicie făcută cu episoade din celebrele seriale Borgen şi Bron/Broen şi autoare a lui Shelley, cu actriţa Cosmina Stratan în rolul principal) adaugă noi straturi de sens situaţiei, sabotând dorinţa amatorilor de sentinţe de a o condamna definitiv pe eroină.
Queen of Hearts suferă din cauza lentorii cu care regizoarea îşi urcă pe piedestal eroina, încropindu-i tuşă cu tuşă imaginea de regină (titlul danez al filmului, cu noi sensuri oferite de titlul internaţional, sensuri complet naufragiate la traducerea titlului în română) adulată de familie, colegi şi batalioanele de minori pe care i-a salvat din situaţii familiale nocive. Ceea ce pare că trenează în prima oră, se câştigă prin ritm, intensitate şi apăsătoarea greutate a consecinţelor în a doua, cu mai multe scene antologice gata să o înfăţişeze pe "regină" într-o nouă lumină. Şi nu, nu ne referim la scena de sex, complet inutilă în explicitul ei (filmul va primi probabil rating-ul Interzis minorilor pentru doar câteva cadre).
Este meritul regizoarei că reuşeşte să creeze convingător, în funcţie de momentul fără întoarcere, o imagine în oglindă a eroinei, într-un echilibru perfect între desăvârşirea iniţială şi completa demolare morală. Rareori poţi vedea un personaj construit mai bine şi cu o evoluţie mai provocatoare şi în acelaşi timp ataşantă, în acumularea sa de mici decizii definitive. Rămâne în sarcina publicului să decidă, o dată venit deznodământul, cu ce rămâne din povestea Annei.
