Construit in tonalitatea unei tragicomedii, filmul, prin situatiile realiste pe care le prezinta, exclude parodia de orice fel si lasa loc lirismului si umorului. El aduce totodata in fata spectatorilor o povestire care ne va aparea drept ceva indiferent societatii in mijlocul careia se desfasoara, indiferenta politicului si socialului, depinzand exclusiv de starea individului insusi.
“Dublu extaz si mai demultul Lumina palida a durerii sunt singurele filme dintre cele 15 pe care le-am facut, care au fost realizate in deplina libertate de expresie si deci pot fi judecate ca atare; in rest, celelalte au fost cenzurate, unele pana la totala disparitie a identitatii lor.
Dublu extaz si-a gasit o forma de exprimare inedita, singurul lucru de necontestat. El a fost realizat cand Ion Iliescu inca se “posta” ca presedinte al tarii.
Povestea caporalului dezertor si sinucigas e cunoscuta cred de multa lume. A doua parte a filmului (sonora si color) este o fictiune.
Sunt profesorul multor celebritati ale filmului din tara asta, regizori sau actori. I-am invatat ca filmul, oricat ar fi de sofisticat, alambicat, trebuie sa aiba o structura, o fabula (o actiune), cat ar fi ea de succinta, care sa fie pe intelesul tuturor.
Am dorit ca multi spectatori sa-mi vada filmele, cat mai multi, dar n-am cedat gustului mediocru nici in ruptul capului. Cariera mea indelungata de profesorat m-a marcat printr-o tendinta permanenta de a fi un moralist si in film si in viata.
Cu asta v-am spus totul…” – Iulian Mihu (regia si scenariul)
Urmăreşte-ne pe:
Termeni şi condiţii |
Contact |
Politica de confidentialitate |
A.N.P.C |
