Părerea criticului
Proaspăt ieşiţi din mega-succesul financiar Marea mahmureală (în Statele Unite este cea mai de succes comedie cu ratingul R din istorie), regizorul Todd Phillips şi actorul Zach Galifianakis (plus un bulldog francez) l-au cooptat pe Robert Downey Jr. şi-au pus-o de o Marea mahmureală 1.5 (asta până la continuarea cu premiera la anul în iunie). Practic avem aceeaşi reţetă, doar că simplificată: două personaje pitoreşti şi drumul mare, căci unul dintre ele trebuie să ajungă la Los Angeles, la soţia sa care urmează să nască.
Downey Jr. şi Galifianakis sunt la înălţime, iar Phillips (împreună cu alţi vreo trei scenarişti) le scoate în faţă o mulţime de aventuri, dar e ceva ce lipseşte din această aventură. Pe la jumătatea filmului îţi şi dai seama ce: nu-ţi pasă absolut deloc nici de ultra-organizatul şi uşor arogantul Peter, nici de imprevizibilul şi (să o spunem pe şleau, că filmul n-are probleme cu proverbiala corectitudine politică) semi-stupidul Ethan, un actor în devenire convins că permanentul său plin de cârlionţi va avea succes la Hollywood.
Mici gaguri (unele chiar amuzante) marchează călătoria de-a lungul Statelor Unite. Umorul fizic, lipsa de inhibiţii a lui Ethan, gusturile sale pentru îmbrăcăminte, pasiunea pentru marijuana, relaţia vag nesănătoasă cu bulldog-ul Sonny şi o importantă misiune privind un anumit recipient pentru cafea sunt premise ofertante pentru Sorocul, dar din păcate ingredintele nu se leagă în lipsa unuia esenţial: inima.
Spectatorul doritor de deconectare va aprecia întâlnirile celor doi cu o mulţime de personaje dubioase, ca şi deciziile dezastruoase ale protagoniştilor, care vor fi nevoiţi să suporte multitudinea de consecinţe ale unui melanj de prostie, ghinion, dezorientare şi isterie. Doar că o bună parte din poantele bune sunt în trailer, iar în patru scenarişti e cam greu să găseşti unitate într-un astfel de proiect, prin urmare la sfârşit nu rămâi decât cu impresia de călduţ: "hai că n-a fost chiar rău".
Juliette Lewis, Jamie Foxx, Michelle Monaghan şi însuşi regizorul Todd Phillips au apariţii mai mult sau mai puţin amuzante, dar greul stă pe umerii lui Downey Jr. şi mai ales ai lui Galifianakis, care dovedeşte că, ajutat de un scenariu mai inspirat, ar fi în stare să ducă un film exact în direcţia bună. Nu acesta, din păcate...
Downey Jr. şi Galifianakis sunt la înălţime, iar Phillips (împreună cu alţi vreo trei scenarişti) le scoate în faţă o mulţime de aventuri, dar e ceva ce lipseşte din această aventură. Pe la jumătatea filmului îţi şi dai seama ce: nu-ţi pasă absolut deloc nici de ultra-organizatul şi uşor arogantul Peter, nici de imprevizibilul şi (să o spunem pe şleau, că filmul n-are probleme cu proverbiala corectitudine politică) semi-stupidul Ethan, un actor în devenire convins că permanentul său plin de cârlionţi va avea succes la Hollywood.
Mici gaguri (unele chiar amuzante) marchează călătoria de-a lungul Statelor Unite. Umorul fizic, lipsa de inhibiţii a lui Ethan, gusturile sale pentru îmbrăcăminte, pasiunea pentru marijuana, relaţia vag nesănătoasă cu bulldog-ul Sonny şi o importantă misiune privind un anumit recipient pentru cafea sunt premise ofertante pentru Sorocul, dar din păcate ingredintele nu se leagă în lipsa unuia esenţial: inima.
Spectatorul doritor de deconectare va aprecia întâlnirile celor doi cu o mulţime de personaje dubioase, ca şi deciziile dezastruoase ale protagoniştilor, care vor fi nevoiţi să suporte multitudinea de consecinţe ale unui melanj de prostie, ghinion, dezorientare şi isterie. Doar că o bună parte din poantele bune sunt în trailer, iar în patru scenarişti e cam greu să găseşti unitate într-un astfel de proiect, prin urmare la sfârşit nu rămâi decât cu impresia de călduţ: "hai că n-a fost chiar rău".
Juliette Lewis, Jamie Foxx, Michelle Monaghan şi însuşi regizorul Todd Phillips au apariţii mai mult sau mai puţin amuzante, dar greul stă pe umerii lui Downey Jr. şi mai ales ai lui Galifianakis, care dovedeşte că, ajutat de un scenariu mai inspirat, ar fi în stare să ducă un film exact în direcţia bună. Nu acesta, din păcate...
