Părerea criticului
Istoria nu a fost deloc blândă cu filmele inspirate de jocuri, ceea ce-i îndeamnă pe mulţi cinefili să nu se entuziasmeze deloc când se anunţă producţia cu buget mare a unui blockbuster inspirat de un astfel de joc. După ce în 2000 s-a lansat o ecranizare mult-hulită cu Jeremy Irons în rolul antagonistului, iată că lui Dungeons & Dragons i se face dreptate cu Dungeons & Dragons: Honor Among Thieves/Dungeons & Dragons: Frăția hoților, un fantasy departe de a fi extraordinar, dar care e cât se poate de agreabil. Deşi filmul se lansează oficial pe 31 martie, el se află de azi în programul cinematografelor, în avanpremieră.
Probabil că primul lucru de apreciat la noua ecranizare este că nu te obligă să intri informat în sala de cinema şi te poate distra şi dacă nu ai nici cea mai mică idee (cazul nostru) despre jocul care l-a inspirat. Bineînţeles că fanii jocului vor avea bucuria recunoaşterii unor elemente populare ale acestuia, dar totul este foarte bine ambalat şi pentru neaveniţi. Unde mai pui că aventurile fantasy sunt combinate cu elemente de film cu jafuri, un alt gen popular. Şi cum să nu-ţi placă atunci când diverse bunuri extrem de valoroase sunt furate cu ajutorul... magiei?
Povestea începe într-un ev mediu fantasy, în care mai multe rase şi comunităţi convieţuiesc în pace, deşi nu departe pândeşte o ameninţare redutabilă. Facem cunoştinţă cu eroii, Edgin (Chris Pina) şi Holga (Michelle Rodriguez, într-o scurtă evadare din franciza Furios şi Iute), pe când aceştia se află în închisoare şi ne dăm seama imediat că primul e în stare să scape din orice necaz cu ajutorul vorbelor meşteşugite, în timp ce a doua este la fel de pricepută, dar în ceea ce priveşte armele. Tot acum aflăm că eroii au ajuns la închisoare după ce au încercat să fure un nemaipomenit obiect magic ce ar fi trebuit să o readucă la viaţă pe soţia lui Edgin, plan ajuns pe apa sâmbetei din cauza unei vrăjitoare necromante, Sofina (Daisy Head, foarte bine ajutată de machiaj). Cei doi protagonişti evadează şi strâng laolaltă un grup pestriţ de aventurieri pentru ca Edgin să-şi recupereze fiica şi să-şi readucă soţia la viaţă.
Dungeons este genul acela de film care se îndreaptă cât se poate de clar într-o singură direcţie posibilă. E ca o călătorie cu trenul cu un bun prieten a cărui conversaţie nu te mai poate surprinde, dar a cărui prezenţă îţi e întotdeauna agreabilă. Povestea sa, despre asumarea greşelilor şi (auto)iertare printre răfuieli bine coregrafiate cu diverşi inamici, reciclează interacţiuni cunoscute şi răs-cunoscute din alte filme cu vrăjitori, elfi şi dragoni, dar personajele au carismă, dialogurile sunt amuzante şi pe ici şi colo ţi se mai serveşte şi câte o surpriză gata să te ţină în priză. Dacă vrei, această premieră este echivalentul noilor filme Jumanji, în care conversaţiile amuzante şi grupul pestriţ de personaje reuşesc cumva să evite limitele şi familiarul genului.
Şi Frăţia hoţilor nu are doar umor, ci şi emoţie. De fapt, pe lângă succesiunea destul de repetitivă de probe pe care trebuie să le treacă personajele, ele trebuie să-şi înveţe fiecare lecţia. De exemplu Simon (Justin Smith, un Jay Baruchel al noii generaţii) este foarte neîndemânatic cu aruncatul vrăjilor în dreapta şi-n stânga şi trebuie să-şi rezolve problemele cu încrederea în sine pentru a deveni un aliat de nădejde al colegilor săi, iar Doric (Sophia Lillis, în continuare cel mai bine cunoscută datorită rolului ei principal din cele două filme IT) trebuie să-şi învingă neîncrederea în cei din jurul ei.
Împreună toate aceste elemente fac ca Frăţia hoţilor să devină o vizită plăcută la cinema. Din păcate nu ştim dacă acelaşi lucru va fi valabil şi pentru The Super Mario Bros. Movie, al cărui trailer neincitant este proiectat asiduu înaintea filmelor din programul cinematografelor.
Probabil că primul lucru de apreciat la noua ecranizare este că nu te obligă să intri informat în sala de cinema şi te poate distra şi dacă nu ai nici cea mai mică idee (cazul nostru) despre jocul care l-a inspirat. Bineînţeles că fanii jocului vor avea bucuria recunoaşterii unor elemente populare ale acestuia, dar totul este foarte bine ambalat şi pentru neaveniţi. Unde mai pui că aventurile fantasy sunt combinate cu elemente de film cu jafuri, un alt gen popular. Şi cum să nu-ţi placă atunci când diverse bunuri extrem de valoroase sunt furate cu ajutorul... magiei?
Povestea începe într-un ev mediu fantasy, în care mai multe rase şi comunităţi convieţuiesc în pace, deşi nu departe pândeşte o ameninţare redutabilă. Facem cunoştinţă cu eroii, Edgin (Chris Pina) şi Holga (Michelle Rodriguez, într-o scurtă evadare din franciza Furios şi Iute), pe când aceştia se află în închisoare şi ne dăm seama imediat că primul e în stare să scape din orice necaz cu ajutorul vorbelor meşteşugite, în timp ce a doua este la fel de pricepută, dar în ceea ce priveşte armele. Tot acum aflăm că eroii au ajuns la închisoare după ce au încercat să fure un nemaipomenit obiect magic ce ar fi trebuit să o readucă la viaţă pe soţia lui Edgin, plan ajuns pe apa sâmbetei din cauza unei vrăjitoare necromante, Sofina (Daisy Head, foarte bine ajutată de machiaj). Cei doi protagonişti evadează şi strâng laolaltă un grup pestriţ de aventurieri pentru ca Edgin să-şi recupereze fiica şi să-şi readucă soţia la viaţă.
Dungeons este genul acela de film care se îndreaptă cât se poate de clar într-o singură direcţie posibilă. E ca o călătorie cu trenul cu un bun prieten a cărui conversaţie nu te mai poate surprinde, dar a cărui prezenţă îţi e întotdeauna agreabilă. Povestea sa, despre asumarea greşelilor şi (auto)iertare printre răfuieli bine coregrafiate cu diverşi inamici, reciclează interacţiuni cunoscute şi răs-cunoscute din alte filme cu vrăjitori, elfi şi dragoni, dar personajele au carismă, dialogurile sunt amuzante şi pe ici şi colo ţi se mai serveşte şi câte o surpriză gata să te ţină în priză. Dacă vrei, această premieră este echivalentul noilor filme Jumanji, în care conversaţiile amuzante şi grupul pestriţ de personaje reuşesc cumva să evite limitele şi familiarul genului.
Şi Frăţia hoţilor nu are doar umor, ci şi emoţie. De fapt, pe lângă succesiunea destul de repetitivă de probe pe care trebuie să le treacă personajele, ele trebuie să-şi înveţe fiecare lecţia. De exemplu Simon (Justin Smith, un Jay Baruchel al noii generaţii) este foarte neîndemânatic cu aruncatul vrăjilor în dreapta şi-n stânga şi trebuie să-şi rezolve problemele cu încrederea în sine pentru a deveni un aliat de nădejde al colegilor săi, iar Doric (Sophia Lillis, în continuare cel mai bine cunoscută datorită rolului ei principal din cele două filme IT) trebuie să-şi învingă neîncrederea în cei din jurul ei.
Împreună toate aceste elemente fac ca Frăţia hoţilor să devină o vizită plăcută la cinema. Din păcate nu ştim dacă acelaşi lucru va fi valabil şi pentru The Super Mario Bros. Movie, al cărui trailer neincitant este proiectat asiduu înaintea filmelor din programul cinematografelor.
