După dealuri (2012)

Despre amatorism duhovnicesc: confuzia dintre boală psihică și îndrăcire, între tratament medicamentos și exorcizare, exorcism, cu post negru.
D.A.N.

Tipic filmelor românești, NU AU FINAL, te lasă în ceață, păcat de acest "După dealuri" un film bunicel, ce-mi amintește printre frânturi de filmul rusesc "Ostrov", cu o calitate actoricească bună a tuturor personajelor, un scenariu interesant, tulburător, dramatic, însă finalul lipsește...degeaba ne lasă regizorii români o ferestră a imaginației în care să ne jucăm cu ea cum vrem noi, dacă regizoral, ea lipsește, în esență ne putem gândi la câteva variante tipic românești de finalizare a acestui caz...păcat

Caz real... adaptat sau nu...inflorit, neînflorit... Subiect bun. Actori foarte buni! Dar ce ne facem cu regia!? ...sub orice critica!

De departe unul dintre cele mai proaste filme pe care le am vazut vreodata..actiune f lenta, suspans zero..aproape am adormit

Filmul tare,dar sfarsitul ala...sa-mi bag pula-n el,am observat ca toate filmele romanesti recente se termina asa.

puternic, care il consacra pe Mungiu ca pe un regizor consistent, veritabil. O poveste inchegata, spusa cu mestesug, jucata cu har si filmata cu mult simt. Felicitari!

Un film inspirat dintr-un caz real care reușește să scoată în evidență primitivismul unui segment mare din populația țărișoarei noastre, populație pupatoare de moaște si avidă de ture pe coate si genunchi. Înapoierea unor români din anumite regiuni ale țării nu poate fi trecuta cu vederea oricât de patrioti am fi si am apare "valorile" si "traditiile" naționale.

A 28-a propunere pentru Academia de Film Americană, la categoria de cel mai bun film străin, din partea României.
A intrat pe lista scurtă.
Nu a fost nominalizat.

Dacă nu era film românesc, eram toți unanim de acord că e o capodoperă. Dat fiind că e românesc, s-au găsit destui deștepți să-l desființeze...felicitări, popor român. :)

Chiar dacă exorcizarea a fost tema principala a poveștii originale, acest film nu este un horror cu o scenă spectaculoasă de exorcizare, ci o dramă centrată pe prietenia dintre două femei.

Citește întreaha recenzie aici - https://uberkino.ro/reviews/review-dupa-dealuri-2012/

Vazand putine filme romanesti dupa '89 , acest film m-a facut sa resimt sentimente de teama cu privire la scenele de exorcizare , de tristete si de indignare . "Viata bate filmul" , filmul fiind inspirat din acel caz empiric , cazul exorcizarii de la Tanacu. Actorii joaca impecabil , cu mult extaz in unele cazuri aratand faptele comise de preot si de maicute asupra Alinei in film , Irina Cornici in realitate .
Felicitari regizorului si a actorilor pentru munca sublima depusa !

Plecate în Marea Britanie la frageda vârstă de 20 de ani, gemenele de la Cheeky Girls au revenit în țara natală după un an, afirmând într-un stil penibil consacrat de fotbalistul Răducioiu că ”românii sunt primitivi”, în loc să spună că-s primitori. Principiul ”ubi bene ibi patria” devenise foarte actual. Incapabil de a obține succes în propria sa țară, Cristian Mungiu a adoptat rapid acest stil de trai și a devenit un regizor cunoscut (nu și valoros, în ciuda premiilor obținute) după ce și-a denigrat țara de proveniență și poporul de origine.

Filmul ”După dealuri” este o încercare palidă și excesiv de lungă de a ecraniza cazul nefericit de exorcizare de la Tanacu, ce a fost mediatizat în exces și comentat de tot soiul de neaveniți. Nu comentez cazul în sine pentru că minciunile bălmăjite de presă și de funcționarii înapoiați ai instituțiilor statului au denaturat mult timp adevărul, ce începe încet-încet să iasă la suprafață.

Primul aspect care iese în evidență cu prilejul vizionării filmului îl reprezintă superficialitatea cineastului în a prezenta o lume pe care nu o cunoaște: mănăstirea ortodoxă este în optica lui Mungiu un fel de azil al inadaptaților, unde s-au pripășit niște oameni înapoiați și inculți ce au înglobat tot soiul de superstiții în ritualul religios. Superficialitatea se mai remarcă în decoruri, în costume sau în stâlcirea ridicolă a graiului moldovenesc de către actori.

Se observă lesne că Mungiu nu a călătorit prin țară, nu a vizitat nicio mănăstire ortodoxă (decât poate Putna sau Neamț), nu a trecut prin sate decât la volanul mașinii și că este într-o ignoranță totală în ceea ce privește viața monahală și traiul la țară. A asimilat însă toate clișeele din presa tabloidă și toate invectivele aduse de niște deontologi tâmpiți, pe care le-a combinat într-un malaxor alături de lozincile diferitelor grupuri de opinie străine care se amestecă în treburile interne ale României.

Filmul se caracterizează printr-un provincialism grețos evidențiat de amestecul cenușiu de mizerie și trivialitate. Viziunea regizorală este unilaterală, fără tușe de culoare deschise, fără speranță și fără viață. Omul devine în optica lui Mungiu o jivină umblătoare abjectă, fără concepții morale și dominată de un dogmatism arhaic. Nu există nimic pozitiv, nimic frumos, nimic divin, ci numai oameni înapoiați și bolnavi psihici. Nu înțeleg concepția artistică a cineastului pentru că nu găsesc nimic artistic în creația sa. Doar aceeași propagandă abjectă și semidoctă a omului ignorant și materialist care nu crede în nimic.

Nota 6,5 pe care i-o acord filmului se datorează doar strădaniilor interpretative ale actrițelor debutante Cristina Flutur și Cosmina Stratan, aproape la fel de ignorante ca și regizorul în ceea ce privește viața rurală, dar și unor sclipiri de talent observate în interpretarea lui Valeriu Andriuță.

Un film la care m-am uitat cu un interes foarte mare ,dar ca de obicei inca unul romanesc care m-a dezamagit tare mult ! Doar jocul actoricesc al actritelor principale ,mi-a placut ! In rest ,il consider o pierdere de timp !

Cel mai bun film romanesc vazut de mine. Interesant, cu actori bun si scenariu fantastic , totusi putea avea mai multa actiune.

Mungiu has done it again ! Un film cutremurator de bun a lui Cristian Mungiu ce ma face mandru sa fiu compatriot cu acest regizor ! O poveste tulburatoare si un must SEE pentru toti romanii

Un film care nu este facut pt toata lumea, greu de inteles, judecat sau criticat, dar cu ajutorul caruia putem trage anumite concluzii. Si tousi cand se savarseste o crima de asa natura, voluntara sau nu, un lucru este sigur: in acel moment Dumnezeu nu a fost cu noi. Asa ca remarca preotului din final "Daca Dumnezeu e cu tine n-are te teme de nimica" arata cat de eroanata este in viziunea insusi parintelui aceasta vorba totusi plina de intelepciune...Bigotismul este un lucru periculos, involuntar el ne face sa devenim rai, dar inconstienti de acest fapt, intoleranti si inflexibili cu noi si cei din jur .

O mizerie, pierdere de timp si, spre final, a tot chefului.

Dupa parerea mea cel mai jalnic film romanesc posibil facut la comanda.

Un film care se bazeaza pe o realitate.O poveste tragica care ne lasa pe ganduri si fara nici un raspuns la intrebarea :"Ce s-a intamplat in mintea Alinei?"

"La Sorbonna se studiaza deja Cristian Mungiu ! Astazi m-am lovit din intamplare de un afis care prezenta programul de studiu pentru filiera de limba romana a facultatii de limbi straine. Limba romaneasca, cea atat dulce si intima sufletului meu… E curios cum, uneori, tresar la simple cuvinte ce aduc cu cele romanesti, dar care, la o ascultare mai atenta, se dovedesc a fi de fapt barbarisme apartinand altora natii. Dupa dealuri, tradus mot-à-mot de francezi drept ” Au-délà des collines” a fost un film care m-a tulburat, care mi-a golit mintea de betie. Cu o ora inainte fusesem la Barul Cinéma des cinéastes, unde am dat pe gat doua pahare de vin care au reusit sa ma ameteasca fara prea mare dificultate. Am glumit si am plecat sontacaind, tinandu-ma strans de bara in timp ce coboram scarile. Socul filmului a fost insa suficient de puternic incat sa ma faca sa uit pur si simplu de betie. Se adauga, bineinteles, si emotia de a vedea imagini din tara mea. Dealuri, orase, biserici, oamenii nostri tristi, adesea impovarati de neputinte. Uneori recunosc cu amaraciune ca romanii sunt un popor de oameni tristi si urati, insa, orice as face, imi apartin mai mult decat cei printre care traiesc acum. O sa am de furca mereu cu urmarile acestei opinii, dar nu ma pot delasa de ea. La surpriza si bucuria de a vedea un film romanesc la Paris, s-a adaugat si aparitia placuta a regizorului Cristian Mungiu, pe care doream de multi ani sa-l vad ( nu stiu de ce doream sa-l vad, de obicei nu-mi doresc sa vad pe nimeni in mod special), precum si a actritei principale din film, foarte talentata si feminina ( in realitate ) Cristina Flutur."

Ca orice subiect legat de religie, filmul naste controverse. Ne grabim sa denigram orice iese din mediocru.Faceti abstractie de Tanacu, de stirile cu care am fost intoxicati in aceea perioda si o sa vedteti ca filmul merita urmarit si apreciata prestatia intregii echipe.

pentru mine filmul asta a facut un pic de lumina. desi ma intereseaza foarte putin stirile trebuie sa recunosc ca in acest caz m-am lasat pacalit de massmedia. e clar ca tot ceea ce ne dau astia ca stiri nu are nicio legatuira cu dorinta de a informa, e doar goana dupoa senzational de unde rezulta audienta.

foarte bine regizat, foarte bine jucat, recomandat !!!

Un film super bun, care nhu e prea apreciat de romani.

Film de un realism infricosator! Exista aici o lume la nivel de ev mediu din punct de vedere al civilizatiei dar curata moral dar care nu poate ramane asa.Prin interferenta ei cu cealalta lume reprezentata de Alina,de sistemul medical ineficient si corupt de asistentii maternali si interesele lor mercantile se declanseaza o tragedie

Are un specific romanesc exagerat,dupa parerea mea.Super lung,dar din fericire nimic plictisitor.Actorii au fost foarte bun si au fost secvente din film foarte amuzante.Scena cu Alina si preotul a fost exceptionala.Un film realist,foarte bine realizat si fara decoruri ieftine.Merita vazut macar de catre romani.

Primul film romanesc despre exorcizari:)) finalul e de rahat ..... pleaca calugarii la mititica.....povestea celor DOUA E GROAZNICA ( una il iubeste pe dumnezeu :)) iar alta iubeste p**a) si bineinteles toti ve-ti spune in cor : DIAVOLUL E DE VINA.....
Filmul e mare mizerie , e acceptatbil doar pentru credinciosi ( dar pentru oamenii rationali care nu cred in Fantastic sau forte supranaturale , e o pierdere de timp)

Consider ca filmul prezinta anumite substraturi demne de luat in considerare,dar si intrebari ce raman fara raspuns. Marcajul de la inceputul filmului cu "interzis persoanelor de alte religii" ascunde si el un substrat , o nota de gandire-si anume ignoranta, reticenta si mentalitatea romaneasca cu privire la oameni diferiti. Filmul in speta nu e o jignire la adresa religiei ortodoxe, religia fiind doar o masca, iar Mungiu prin Biserica face referire la intregul popor roman care are nevoie de o schimbare in gandire. Merita nota 9.

Poate ca e vorba de gusturi, poate ca nu... filmul asta a fost lungit la maxim... Felicitari pt trailerul de nota 10 care iti da impresia ca e un film bun. O sa te trezesti cu un monument de prostie. Scenariul e bun, actorii sunt talentati, regizorul e groaznic...
Subiectul e unul perfect pentru zilele noastre... pacat ca a fost regizat prost.

Dupa dealuri (2012) *** * *** BUN 7
Filmul fiind recomandat din mai multe surse, m-am pus sa ma uit la el doar cu ideea data de poster - nimic mai mult si, astfel dau de un inceput frapant, cu o poveste care uneste doua extreme la un loc si de aici vine primul plus - curiozitatea de a vedea oare unde se va duce...
Initial, mi-a placut Alina in incercarea ei de a-si recastiga relatia, ori reuseste sa revina la vechea relatia, ori ajunge sa incerce noul drum ales de Voichita, dar "Stop talking as a lunatic, can't
you just speak like a normal person?"...totul normal - o persoana care si-a ales un alt drum si una care nu are nevoie de o schimbare, ci doar de ce a avut candva - dar exagerarea intervine atunci cand o arata pe Alina - din acea persoana realista, transformata intr-o posedata cu reactii prea exagerate pentru un asemenea caz...
Apoi surprinde realist si atmosfera in biserica, in spital si la politie, dar parca a fost cam zgarcit cu finalul - as mai fi asteptat sa aflu de ce dupa ce isi revenise la normal Alina, imediat moare [o iau ca pe "Okay Voichita fie cum vrei tu, aleg si eu drumul tau, dar nu pot trai pentru asta - si mor :)) ], si as mai fi vrut sa aflu interpretarea procurorului...

mie personal mi s-a parut un film exceptional si pe care il recomand din suflet. probabil ca cei care nu cred in chestiile relatate in film nu-l vor aprecia atat de mult...pe mine personal m-a impresionat si eu chiar cred ca si-a meritat toate laudele si premiile!

Exista vreun film romanesc, mai vechi sau mai nou, care sa fi fost macar nominalizat la categoria "cel mai bun sunet"? Dupa dealuri sunt sigur ca nu.
Am sunet mai bun la inregistrari facute cu cel mai prost telefon...

Un film care m-a marcat prin atmosfera sumbra, trista...

Asa ne facem noi de ras.......
Acum probabil veti zice ca romania are actori prosti...NU pentru ca peste tot sunt actori buni si noi avem actori buni
Problema e alta...NU avem regizori buni...ameni cu idei bune....cu idei interesante....nu asa.........
Merita 1
In plus.....Dupa o ora jumate din fim..am adormit:)) l-am inchis si m-am culcat...:P nu mai puteam de somn!!!
P.S. Nu am adormit in viata mea a filme...la asta DA

Eram foarte curios cum va fi acest film regizat de Mungiu, un nume destul de mare pentru zilele noastre in industria filmelor. Si dupa vizionarea lui pot sa sa apreciez scenariu si jocul actoricesc . Facut dupa un caz real , cred ca putea fi mult mai apreciat mai ales ca peste hotare majoritatea au avut o parere buna. Finalul a fost unul sec insa interpretabil dupa parerea mea insa ceea ce ia lipsit filmului a fost coloana sonora , care pe un subiect ca acesta putea fi un plus considerabil. In criza de filme romanesti in care ne aflam , recomand acest film .

Lui Cristian Mungiu ii plac dramele psihologice purtatoare de adevarate mesaje tulburatoare.Tema mortii privita ca pe un destin implacabil este prezenta in Dupa Dealuri la fel de pregnant cum a fost si in 432.Cineva mai sus spunea ca Dupa Dealuri nu are personaje negative, ori acest aspect nu poate insemna decat un singur lucru: filmul este incomplet;sau cel putin acesta este sentimentul pe care mi l-a indus.Singura persoana aparent sanatoasa din toata actiunea este Alina.Ea a fost singura care nu s-a lasat "convinsa" de evlaviosenia celor din manastire.Daca popa si maicile considerau ca Alina este posedata si au supus-o la exorcizari repetate nu vreau sa ma gandesc cum ar fi reactionat daca ar fi aflat ca Alina si Voichita avusesera un trecut amoros.Probabil ca ar fi ars-o pe rug pe pacatoasa intru propasirea spirituala.Adevarul e ca toata drama interioara a Alinei s-a declansat in clipa in care a realizat ca nu o va putea lua pe Voichita de la manastire.Medicii care apar in film sunt prezentati ca fiind extraordinar de incompetenti si habotnici pe deasupra.Acest lucru este o alta gafa majora din punctul meu de vedere.Afirmatii de genul "de ce ati adus-o aici?mai bine o lasati la manastire si va rugati pentru ea" nu dovedesc altceva decat prostie si lipsa de umanitate.Cele doua medicamente Zyprexa si Levomepromazine prescrise de medic in cabinet erau recomandate in mod expres pentru stari de psihoza halucinatorie, deci schizofrenie.Ori medicul stiind de lucrul acesta o trimite mai bine la manastire decat s-o tina sub observatie in spital.Practic singurul cadru medical care se parea ca are toate "tiglele pe casa" a fost doamna doctor care a analizat-o pentru ultima data pe Alina.Cat despre Voichita, aceasta are probabil remuscari spre final cand participa activ la reconstituire.
Ar mai fi cateva minusuri mari pe partea tehnica, in special la sunet.Nu ma asteptam sa sesizez problema asta la un regizor precum Mungiu care a demonstrat cu 432 si Amintiri din Epoca de Aur ca poate si stie sa faca film.

Vreau sa va spun ca nu l-am vazut pe tot....(am vazut o ora jumate din el)
L-am inchis pentru ca : 90% din mine dormea
In filmul asta nu am auzit pic de muzica care mai imbunatateste
Actorii vorbeau cu prune in gura...Alt motiv din care era sa adorm
In film nu se intampa nimic.
Eu am decis a ma uit la el pentru ca mi-a placut ideea filmului dar ideea raman e continu asa nu se intampla NIMIC.
Este cel mai dezamagitor | plictisitor | prost | ""Somniferant"" film pe car l-am vazut
Si asa ne facem noi romanii de ras
Nu zic nimic de actori pentru ca oriunde in orice filom actorii joaca bine
Aici este prblema cu regizorii romani | suntem praf la capitolul regie |

Ma intreb de ce regizorii romani au atata apatenta in a trata subiecte cu tenta sociala la modul cel mai serios ce ne pun tara intr-o imagine proasta. Comunismul, saracia, viata din penitenciare iar aici superstitia religioasa sunt temele unora dintre cele mai de suces filme romanesti de dupa 89. Nu e neparat un lucru rau dar vreau sa vad si altceva in afara de subiecte contemporane si imagine "realist-minimalista". Pe cand un SF romanesc, un horror sau o actiune de calitate? Pe cand un film romanesc modern?

Initial am primit stirile neasteptatei victorii de la Cannes sa zic asa, cu scepticism. De fapt un scepticism care batea bine de tot catre indignare, influentat fiind de parerilor unor oameni alminteri avizati din televiziune, teatru, critici si conaisseurs adevarati. Toti protestau in masmedia revoltati, aproape la unison, la nici o zi dupa premiere. La aceste critici se adauga experienta si observarea tendintelor din anii trecuti, de fapt o traditie deja prin care "politic incorect" este doar un eufemism pentru morbid si premiile politice.

Apoi teama (nu tocmai) paranoica de clisee. Exorcizari? Ma gandeam ca dupa Friedkin au mai aparut zeci. Homosexualitate? Nimic nou. Probabil intr-unul din trei filme exista macar un asemenea personaj, fiecare cu o drama ce face din film o capcana de premii. Subiectul parea fortat special pentru a castiga un premiu si ca ne expune odata in plus intr-o lumina deloc magulitoare, ca fiind tara a unor extreme cu totul strambe si denaturate, de pe urma carora profitam pentru a ne face un "brand de tara" cuantificabil in "Palme de aur". Cu aceeasi ocazie gandeam atunci ca un asemenea subiect e de fapt o forma de santaj a juriului, obligat astfel sa dea un premiu, precum dau nasii in stanga si in dreapta bani lautarilor la nunti. Caci asta e tara noastra, asta e ce putem oferi: asemenea subiecte (cu succes aproape patologic la juriu), iar pe Mungiu il consideram un simplu profitor, asemeni unui schiop care-si transforma handicapul in sursa de bani. Multi.

Ar mai fi fost si o precedenta pelicula a lui Mungiu care imi lasase un gust neplacut - "Amintiri din Eoca de Aur", un film care mi s-a parut incalificabil de slab, un soi de plagiat de Krusturica sarjat pe ritmuri romanesti. Nici cu originalitate nu sta Mungiu prea bine, caci gurile nu neaparat rele sustin ca si de data asta regizorul roman a folosit ceva ce nu-i apartine ca "sursa de inspiratie" pentru scenariu: cartile Tatianei Niculescu Bran - "Spovedanie la Tanacu" si "Cartea Judecatorilor". Dar pana la urma nu e locul sa judec - mai ales eu - etica lui Mungiu, ca e o pierdere de vreme, ci filmul sau care...e exceptional!

Acum ca in sfarsit am vazut "Dincolo de dealuri" (si dincolo de prejudecati dovedite in mare parte nefondate), pot sa ma spovedesc si eu recunoscand ca au fost niste concluzii pripite si sanciontate la acea vreme asa cum se cuvine (à bon entendeur salut). Pe merit. Desigur, o parte din convingeri ramane de neclintit si dupa ce am vazut filmul, anume ca exhibarea mizeriei si saraciei noastre endemice ne califica si ne promoveaza peste tot ca fiind un popor inapoiat, de rang inferior. Insa trista realitate e chiar aceasta, regasita in habotnicie, acel refugiu universal al saraciei, in sistemul sanitar decrepit, in lumea mizerabila si trista, cu blocuri coscovite, cu gari murdare si trenuri ruginite. Iar Mungiu le surprinde extraordinar de bine, mult mai realist decat credeam ca e capabil sau dispus s-o faca. De fapt marturisesc ca mi-a depasit orice asteptare pozitiva si pot spunec ca e unul dintre cele mai bune daca nu cel mai bun film romanesc vazut in 20 de ani (cu precizarea ca sunetul a ramas la fel de prost ca in toate filmele noastre)...

Drama, departe de a fi triviala si rudimentara graviteaza intr-un univers din alt secol, construita in jurul a doua personaje definite clar, cu individualitate bine sugerata. Nu prea existaloc de echivoc, desi am remarcat si multe speculatii. Cele doua eroine centrale au avut antecedente homosexuale e daca nu usor de intuit, cel putin probabil. De fapt ceva comun prin comunitatile inchise precum casele de copii ajunsi la varsta adolescentei, dar pana la urma aceste dealiu e prezent in doze infinitesimale, in orice caz mult mai subtile decat o aratau cronicile malitioase, oferind doar mobilul pentru o drama documentata artistic. Unde mai pui ca picanteria era nu doar prezentatata distorsionat ci si contapusa idieii de drama anti-religioasa. Si da, se spune ca Mungiu e ateu convins. Sa-i fie sufletul... acolo unde merita. Pana la urma ce conteaza? Sa nu uitam ca Paolo Pasolini, un marxist comunist si ateu convins (si homosexual ca tot veni vorba) a realizat cel mai bun film din toate timpurile despre viata lui Isus: "Il Vangelo secondo Matteo"! Poate si din acest motiv unii (multi) au catalogat pelicula drept un afront adus Bisericii Ortodoxe si ideii de credinta in general, o satira chiar sau - daca ar fi sa parafrazez celebrul cotidian "The Guardian" - o tragi-comedie. Oare chiar au privit acelasi film? Daca da, de la ce distanta?... Ei bine, "Dupa dealuri" e departe de af fi o comedie, departe de a fi macar o satira si foarte departe de a fi un film anti-religios, asa cum s-a isninuat. Dimpotriva. Era mult mai usor si de un gust absolut indoielnic sa indrepti filmul pe o asemenea directie. Ar fi fost de fapt alt film...

Perceptia mea este ca Mungiu mai degraba disculpa decat incrimineaza, fiind mai curand obiectiv si nicidecum inclinat inspre criticarea sistemului ortodox sau si mai grav, ridiculizarea credintei in vreun fel. Sa nu uitam insa ca traim in aceeasi tara in care credinciosii nu sunt atat de religiosi pe cat sunt de bisericosi. E tara unde moastele si apa sfintita se obtin calcandu-ti aproapele in picioare. E tara in care se clatina autobuzul cand calatorii fara bilet isi fac cruce cand trec prin dreptul bisericii, tara in care practicanti devotati cu fica de Dumnezeu, nu se spuca cu carne in prag de Craciun si Paste, dar beau de sting pe tot parcursul postului. Si cate si mai cate...

Poate mai usor decat filmul in sine se remarca si se discuta controversatele aspecte sociale si psihologice pe care acesta le surprinde. Caci unde ne aflam? Intr-o comunitate autarhica si aproape neverosimil de anacronica din varful unui deal, redata parca special pe gustul unui public ce vrea sa ne condamne ca popor, cultura si religie. Dar asa este, e locul unde canoanele sunt interpretate ad literam si unde serenitatea imaculata a credintei luneca pe panta panta pacatului, facand din bigotism un chip cioplit. Multi dintre cei aflati "dupa dealuri" nu vor ezita sa-i invinovateasca exclusiv pe cei ce au vrut binele Alinei, caci protagonista sfarseste strivita involuntar de inertia implacabila a unor practici din alt secol. Malpraxisul duhovnicesc se incheie intr-o tragica ironie a sortii, o ironie ce-si mareste proportiile pe masura ce drama se deruleaza asemeni unui bulgare de zapada. Caci bunatatea aplicata cu forta intens aplificata de credinta, starneste reactii naturale si adverse. Acest conflict eutanasiaza o viata schizofrenica si condamnata la mizerie, mistuita de halucinatii si anxietate, pentru care nu a existat vreodata un tratament sau un viitor. La o privire mai atenta personajul (condamnat inca de la intalnirea din sordida gara) se prabuseste sub tavalugul unui complex de imprejurari. Acestea sunt insa dirijate de un sistem incompetent si pervertit de saracie, o saracie care naste monstri!

Bigotismul descris de Mungiu in nuante fundamentaliste are doar rolul calaului, dand Alinei lovitura de gratie si transformand tamaduitorii prin credinta in criminali inconstienti. Iar victimele sunt desigur mereu aceleasi, cei saraci, cei napastuiti si izgoniti de societate, cei ce-si duc traiul undeva departe, nicaieri, in negura unor meleaguri unde curentul este inutil.

domnule regizor nu prea stiti nimic despre ortodoxie.dupa cum ati facut filmul cred ca mai mult ati vrut sa stricati imaginea manastirilor si a randuielii monahicesti ati umplut filmul asta de minciuni, habar nu aveti cum se traieste in manastire va ti batut joc.oricum sunt foarte multi creduli care sunt dependenti de televizor si profitati de faptul acesta.cine va pus sa defaimati dreapta credinta ?va ti intors impotriva lui Dumnezeu cu toate fortele. sa creada lumea prostiile astea pe care le ati expus in film!profitati de faptul ca oamenii sunt slabi si puteti sa ii manipulati usor ,nu mai stricati mintea omului de rand ca va va strica si Dumnezeu pe dumneavoastra.aveti minte de eretic,va folositi de ortodoxie in chip viclean sa va creati popularitate.rusine sa va fie.

Are multe elemente din "The Magdalene Sisters" al lui Peter Mullan. MULTE elemente...

Ma intreb daca nu cumva Mungiu a aruncat o privire sau mai multe si pe acolo, Acela a fost un film foarte apreciat si premiat. Si chiar daca acolo etichetele "bine" si "rau" sunt mult mai bine conturate decat in "Dupa dealuri", care are o abordare usor mai moderna, mai eleganta, "The Magdalene Sisters" poate fi revazut oricand, impresionand prin atmosfera.

"Dupa dealuri", la fel ca si "4 3 2" impresioneaza mai mult prin story line si prin elementul surpriza, nu cere a doua vizionare parca ... Filmul e bun insa, si cu siguranta ca merita vazut ... o data.

[...] După dealurie un film intrigant, care fie îţi displace, fie te lasă mut de admiraţie. Dar cu siguranță merită văzut şi revăzut, pentru că de fiecare dată lucrurile apar într-o lumină nouă şi cu alte posibilităţi de înţelegere. [...]

"Drumul spre iad e pavat cu intentii bune..."
In acest film toti au intentii bune si nu ma refer aici doar la preot si la maicute ci la toti cei care intra in contact cu Alina. Eu as spune mai degraba ca Alina este o victima a sistemului romanesc, sistem ce s-a alterat foarte tare in timpul comunismului si cam asa a ramas pana in zilele noastre...
Cine este interesat cu adevarat de soarta Alinei?? NIMENI. Totul se reduce la o spoiala, o interventie la suprafata, nimeni nu incearca cu adevarat sa ajunga la sufletul ei si sa vada ce gandeste, ce simte, ce si-ar dori... Un sistem in care este importanta manipularea gloatei, care nu doreste sa puna individul pe primul plan.
Voichita nu are curajul sa se priveasca in fata cu atat mai mult ii lipseste curajul de a afla ce simte Alina. Faptul ca isi doreste sa ramana la manastire este motivat superficial doar prin clisee. Tot aceste clisee ii fac pe multi dintre cei care comenteaza pe aici sa confunde RELIGIA cu CREDINTA....Doar spre final se pare ca datorita mortii prietenei ei, incepe sa iasa din cercul stramt in care se invarte. Incepe cu adevarat sa se intrebe daca locul ei se afla acolo sau nu... Este extraordinar cum aceasta actrita foarte tanara poate transmite aceste ganduri fara sa spuna nimic defapt. Este un joc al tacerii care spune mai mult decat o mie de cuvinte.
Habotnicia poate ucide, ca si superficialitatea sistemului medical, dar si lipsa de importanta a intregii comunitati fata de cei care au probleme reale...Un om care s-a simtit de mic dat la oparte, inlaturat, marginalizat prin lipsa unei familii nu poate reactiona altfel decat Alina. Cristina Flutur este de apreciat pentru ca transmite foarte bine toate aceste frustrari acumulate de personaj si mai ales lipsa de iubire. Din cauza acestei lipse pesonajul devine handicapat sufleteste.
Desi s-a vorbit mult pe aici de faptul ca filmul lui Mungiu este un film antiromanesc si antiortodox, eu n-as putea spune acest lucru. Este doar un film foarte realist...Faptul ca Mungiu nu priveste nimic din cele intamplate prin prisma unui anumit personaj, face ca spectatorul sa aiba senzatia ca se uita la un fel de film surprins cu camere ascunse. Nu arata fata Alinei cand intra in biserica, nu insista pe chinul ei atunci cand este supusa acelui ritual pe care nu-l numeste nicio clipa "exorcizare". Camera este un martor tacut a ceea ce se petrece...
Atunci de ce se pot petrece astfel de lucruri in biserica ortodoxa?? Se confunda frecvent la noi in tara notiunea de religie si credinta... Nu am fost, nu suntem si nu se vrea sa fim educati in spritul unei adevarate credinte care sa porneasca din suflet si care ne-ar face sa ne indreptam spre biserica din credinta adevarata si nu din cauza unor clisee impuse de societate. Biserica Ortodoxa nu accepta alte credinte, majoritatea preotilor spun ca doar ortodoxismul este dreapta credinta si asta duce la fanatism... Detine cineva adevarul absolut?? Nu si nici nu il va detine. vreodata. Doar de un singur lucru ar trebui sa fim convinsi DIVINITATEA EXISTA. Ea ne ghideaza pe toti indiferent de religia sub semnul careia ne-am nascut. Dumnezeu in acceptul universal al acestei notiuni este unul singur.
Faptul ca la terminarea filmului ramai pe ganduri si incepi sa-ti pui intrebari, inseamna ca el si-a atins scopul. Merita sa-l vizionati pentru ca este inedit modul de abordare a cazului real.

Foarte bun filmul . Mi-a placut foarte mult filmul . Cele doua actrite joaca foarte bine . Merita vazut , il recomand ! Isi merita nominalizarile si premiile !!!

Mi-a bucurat ochiul pelicula tipic romaneasca, jocul actorilor te lasa fara respiratie, m-ar bucura daca si in realitate s-ar fi intamplat ca in film...si ca doar ignoranta celor de acolo s-o fi omorat pe biata fata...ar avea circumstante atenuante....lucru pe care nu-l pot acorda doctorilor care au vazut-o la spital...doctorii par a fi autorii morali a ceea ce s-a intamplat acolo...ei oare au fost cercetati? BRAVO tuturor actorilor si nu in ultimul rand regizorului!!! (ma bucura faptul ca vad si comentarii negative, daca nu ai dusmani nu ai valoare :))))

Dumnezeule, simt ca nu mai pot cu regizorii nostri tinerei sau batranei ! De unde dracu au luat stilul asta de a termina filmele in coada de peste, nu stiu. O fi o arta, o fi un gen, putin imi pasa. Eu cand vad o duba plina de maici si doi politisti care debiteaza un dialog fara noima in loc de final, imi vine sa plang. Cat de greu o fi sa faci un final bun ? Sa focalizezi pe o persoana, sa bagi o muzica potrivita... Risti sa se aleaga praful de tot filmul. Un film bunicel,de altfel, desi enervant pe alocuri, prea putina atitudine din partea Alinei ( de asteptat, de altfel, odata ce ni se sugereaza ca prea normala la cap nu e), dialoguri seci, atmosfera cenusie, regizorul parca se grabeste spre final. Il consider bunicel, desi e o drama specific romaneasca. Ce stiu romanii sa faca mai bine decat drame ??? Mai greu cu comediile, mai greu cu filmele de actiune, noi suntem cu dramele. Asta ne caracterizeaza. Mergeti si il vedeti (sau luati-l de pe net) dar mie mi se pare departe de a fi o capodopera. Un "Numele Trandafirului" romanesc, desi cu alt subiect. Cel putin atmosfera ma duce cu gandul la celebrul film.

fara a fi un fan mungiu, ba din contra, dupa dealuri m-a incantat realmente. inca o data, dl. mungiu ne-a aratat romania reala, deloc europeana si nu cred ca mai am multe de adaugat dupa cele spuse de antevorbitorii mei. actorii au realizat roluri remarcabile, sunt chiar de acolo, din film, cine a fost la o manastire in moldova a regasit exact aceasta atmosfera.
p.s. nu am inteles supararea bisericii.

Cea mai buna actrita (Sfanta Maria) Maia Morgenstern care a luat parte la filmarea Patimile lui Isus Hristos. Un film care te lasa cu ochii in lacrimi.
Nici nu am vizionat filme romanesti dar nici nu voi viziona vreodata!

A fost un film bun...Distributia a fost fenomenala..., mai bine nici ca se putea. Trebuie vazut.

Am avut emotii in ceea ce priveste acest film, nu pentru ca a primit premii la Cannes sau pentru faptul ca a ramas pe lista scurta pentru Oscaruri, adica intre cele noua filme straine din care se vor alege cele cinci nominalizari la categoria cu pricina. In urma cu 20 de ani Alina Mungiu Pippidi, despre care stiu ca-i sora lui Cristian Mungiu, a scris o piesa intitulata "Evanghelistii". Recunosc, n-am vazut piesa respectiva, dar am citit ca in ea Iisus Hristos este ridiculizat si, conform arhiepiscopului romano-catolic al Bucurestilor, "este supus la perversiuni sexuale" ceea ce, daca-i asa, din punctul de vedere al subsemnatului este inacceptabil. Stiam ca "Dupa dealuri" abordeaza foarte sensibilul subiect al cazului Tanacu si ca-i inspirat din cartea Tatianei Niculescu Bran. In urma cu cativa ani am avut sansa de a vedea la teatrul Odeon spectacolul regizat de Andrei Serban, un spectacol exceptional, ravasitor, care te face sa te gandesti multa vreme la el dupa ce l-ai vizionat. Din fericire, desi abordarea filmului este diferita de aceea a spectacolului de teatru, spiritul este pastrat, n-am citit inca romanul dar acum, ca am vazut si ce-i pe pelicula, e foarte posibil pentru a intregi cercul... Din punctul de vedere al celui care scrie, si care-i foarte preocupat de domeniu, acesta NU este un film anticrestin. Este un film despre foarte multa durere, despre singuratatea in cele mai grotesti forme ale sale, despre marea dificultate de a fi om intr-o lume hrapareata care isi aceepta greu semenii aflati la ananghie. Este un film despre Romania reala, Romania trista, Romania lipsita de fard, Romania profunda care a ajuns sa arate foarte rau de vreme ce pana si statisticile oficiale spun ca, conform ultimelor date, peste jumatate din populatie a ajuns sa regrete vremurile lui Nicolae Ceausescu. Cate ceva si despre modul in care joaca actorii, e previzibil ca toti sunt excelenti in rol dar aceasta e o caracteristica a marilor regizori, Mungiu stie sa scoata tot ce au acestia mai bun in ei. S-a vorbit foarte mult despre Cosmina Stratan si Cristina Flutur premiate pe Croazeta, s-a vorbit nedrept de putin despre Valeriu Andriuta, admirabil in rolul preotului care nu-i nici pe departe un monstru ci pur si simplu un om depasit de situatie. Iar scena de final e o metafora atat de dureroasa, atat de puternica...

O sa incep prin a spune ca stiind despre ce e vorba in film , subiectul nu ma interesa deloc si aici o sa fac o paranteza lunga ( subiectul fiind pe atunci in mintea mea religia , care ca si comunismul , capitalismul si blockbustrele sunt facute pentru a ii prosti pe prosti, In primele 3 cazuri exista o scuza pt discipoli .Prin discipol intelegand in cazul religiei , pe cei care chiar cred in existenta lui Dumnezeu , desi ma indoiesc ca astfel de fapturi vietuiesc pentru motivul ca este impotriva firii sa fii asa , aceste fiinte - in caz ca exista- au toata admiratia mea . Ca sa fiu bine inteles : nu consider persoana credincioasa pe cel care striga in gura mare " eu sunt credincios " , pe cel care pacatuieste - ce o mai fi si asta?- cu gandul ca oricum ii iarta Dumnezeu - cine o mai fi si asta? toate pacatele .Dar ca sa o scurtez ca nu vreau sa vorbes despre religie -adica despre nimic- atat de mult eu pana acum nu am intalnit astfel de persoane ,cea mai apropiata persoana de acest profil este personajul Voichita din film) Am inchis paranteza.Filmul l-am tras pt ca m-a rugat o prietena sa il trimit , si am zis daca tot l-am tras ce sepoate intampla daca il si vad , e lung a naibii , dar mai plictisitor ca LOTR nu are cum safie.Filmul mi-a depasit cu muuuuuuuuuuuuuuuuult asteptarile Mi s-a parut a fi cel mai bun film romanesc din toate timpurile , oricum cel mai obiectiv sigur De obicei la un film vezi " viziunea " regizorului asupra subiectului. Aici unde tentatiile erau mari sa fii de partea cuiva Mungiu nu e de partea nimanui .Este de o obiectivitate care pe mine chiar m-a speriat.Ti se pare ca filmul este mai realist decat faptul pe care il relateza ceea ce e inspaimantator .2 ore si jumatate au prea repede spre deosebire de LOTR unde 3 ore jumate au parut cat 878656 de vieti.Si iata cum cu un buget pe care IMDb ul probabil ca il considera de prost gust de mic ca sa ni-l zica , si cu niste actori quasinecunoscuti se poate face o capodopera . Fara supereroi , fara efecte speciale , fara 3 d , cu o sonorizare pe alocuri neinteligibila.ASA DA.

Filmul “Dupa dealuri” a fost huiduit de presa si public anul acesta la Cannes. Andrzej Zulawski a spus-o pe sleau ca “nu vreau să văd aşa ceva cum nu vreau să mănanc mancare proastă sau să vorbesc cu proşti”.
Unele filme româneşti de după Revoluţie fac din lungimile acestea o virtute pe bună dreptate, căci ele sunt umplute cu momente relevante, care servesc mesajului. Exemple reuşite sunt: „Moartea domnului Lăzărescu” (2005, R. Cristi Puiu), „A fost sau n-a fost” (2006, R. Corneliu Porumboiu), „Poliţist, adjectiv” (2009, R. Corneliu Porumboiu).
De cele mai multe ori însă, incapabili de a înţelege lecţia „arată, nu spune”, scenaristii-regizori români manifestă un autism, o retardare dramaturgică ce compune un teatru în film, dar un teatru prost, în care se pare că monteurul a adormit în cabina de montaj sau că i s-au tăiat degetele de către un regizor care nu cunoaşte presiunea unui producător independent, privat, care să îl oprească atunci când face greşeli.
Astfel, „După dealuri” este demolat, distrus în presa internaţională, dacă te apuci să scotoceşti coşul cu cronici:
Mai mult, despre “Dupa dealuri” film.com titreaza ca este un film plictisitor, monoton si lung, iar Cristian Mungiu esueaza pana si in obsesia sa de a ataca Biserica Ortodoxa Romana
The Film Stage il considera de asemenea un film lung, plictisitor si care isi rateaza tinta.
O alta cronica il considera banal si absolut interminabil, fixist si lipsit de capacitatea de a transmite emotie.
Le Point titreaza chiar un articol intitulat “deceptia Mungiu” si afirma ca filmul “Dupa dealuri” bate apa in piua pe un scenariu prost.
Critic.de afirmă despre film că spectatorul este pus să sufere de către autorul care se plimbă cu dialoguri interminabile pe la toate personajele, într-un cerc vicios care nu cruţă niciun detaliu care nu oferă nicio plus-valoare, întrebându-se dacă nu cumva cinematografia românească de autor a ajuns într-un punct mort. Stilul filmului e considerat ridicol.
Au mai fost premiate si gunoaie la Cannes, premiate pentru bizareria sau tupeul lor. Acesta nu e primul si nu va fi nici ultimul. Totuşi, putem să îl apreciem „la noi acasă”, unde hoţul e apreciat pentru că – nu-i aşa? – doar a făcut film, ceea ce este, după cum bine se cunoaşte, un act eroic.
Cu ocazia aceasta, îmi amintesc despre proiecţiile ediţiei a III-a a filmului de Piatra la Bucureşti, în primăvară, când câţiva tineri regizori de scurt-metraje vorbeau despre condiţiile în care au fost nevoiţi să lucreze. Batjocura la care au fost supuşi în cadrul producţiei transpărea dincolo de eleganţa cu care evitau răspunsurile la întrebările incomode. Ca să ajungi regizor, păreau să transmită expresiile lor non-verbale, trebuie să treci peste multă scârbă. De aceea, unii nici nu vor să mai repete experienţa. Despre generaţiile absolvente de UNATC pierdute în visele lor vorbeşte cu succes şi „Eminescu vs. Eminem” (2005, R. Florin Piersic, jr.). Poate că acei tineri au trecut prin asemenea chinuri tocmai pentru că nu au furat, şi nici nu au avut bandă de film de risipit.
Se spune că odată, Alexandru cel Mare (Macedon) a găsit un soldat ascunzându-se în boscheţi tremurând de frică şi l-a întrebat:
- Soldat cum te numeşti?
- Alexandru
- Ascultă aici, soldat. Ori îţi schimbi numele, ori îţi schimbi tactica!
Numele multora dintre noi are o anumită semnificaţie şi o anumită însemnătate. Nici nu s-a răcit bine bateria laptopului de zilele trecute când am scris ce sărbătorim de Sf. Ioachim şi Ana, că hop, îmi incep săptămâna cu articolul ăsta. Şi deja încep să mă pregătesc pentru valul de laude pe care îl va culege „După dealuri” pentru faptul că a luat două premii la Cannes. Criticii români, cu siguranţă, se vor călca în picioare să aprecieze lentoarea lui „După dealuri” ca europeană, meditativă, sofisticată, profundă, care te absoarbe, în loc de agasantă, ineficientă, obtuză, care te adoarme. Având în vedere că autorul îţi scoate ochii cu mesajul lui, nu îţi trebuie geniu ca să înţelegi ce vrea să spună.
Pana una-alta, Cristian si-a tradat numele. Si onoarea de reprezentant al Romaniei. Si realitatea, batand campii bine de tot dupa dealuri, fata de ce s-a intamplat.
Perspectiva filmului asupra ortodoxiei se limitează la o viziune tribală, realizând (destul de convingător pentru prea mulţi) un sofism care se numeşte „argumentum ad hominem”. Portretizările bidimensionale par să fie făcute cu acelaşi dogmatism cu care Mungiu desfiinţează ortodoxia pe care o critică fără să o înţeleagă, din acest punct de vedere.
Dacă Mungiu ar fi căutat „cozi de topor” în ierarhiile Bisericii Ortodoxe Române, cu siguranţă ar fi găsit nişte exemple mai demne de un asemenea zel. De ce nu s-a luat Mungiu, spre exemplu, de catolicism, unde cuvântul Papei este literă de lege, şi a ales o confesiune religioasă care se bazează pe principiul descentralizării tocmai ca factor democratic. Dacă ar fi îndrăznit să realizeze un film critic la adresa catolicismului sau chiar la adresa religiei musulmane, Mungiu nu ar fi fost premiat, ci ars pe rug.
Într-o ţară în care, după orice statistici, peste jumătate din populaţie este ortodoxă, Mungiu se aşteaptă să înfigă un steag al batjocurii naţionale, aşteptându-se a fi salutat nu pentru abilităţile sale scenaristice sau regizorale, ci pentru tupeul său de a scuipa în obrazul creştinului român, aşteptând să vadă cum întoarce şi celălalt obraz (ce mai urmează? varianta animată a piesei „Evangheliştii”?).
Dacă este o cronică a ceva, filmul lui Mungiu poate în cel mai bun caz să fie o tentativă eşuată a cronicii unei proaste înţelegeri asupra religiei, însă pervertirea şi deraierea mesajului, de la sursa de inspiraţie, pune atâtea beţe în roate semanticii filmului încât ideea oamenilor care urmează un set de reguli formale pe care nu le înţeleg ca pe o formă de supunere faţă de autoritate, nu ca pe un act conştient de credinţă liber asumată se pierde undeva pe parcurs.
Daca vreti sa vedeti un film bun despre posesie demonica vs. nebunie, urmariti Exorcistul sau Possession. Sau dacă tot vreţi să faceţi o excursie „după dealuri”, vă recomand mai degrabă „The Hills Have Eyes” (2006, R. Alejandre Aja). E mai lipsit de pretenţii şi mai scurt. Şi are şi acela tot două premii. Mai bine, decât să vă rătăciţi printre semi-concluzii prost argumentate.
Unul dintre marile beneficii ale cronicilor de film este acela că ne economisesc ore din viaţă pierdute aiurea urmărind porcării.

Încă din debutul filmului, mănăstirea ne este prezentată ca având la intrare mesajul "crede şi nu cerceta". Niciunde nu se găseşte un astfel de mesaj în Scriptură sau în vreo carte de teologie. Expresia "crede şi nu cerceta" a fost atribuită creştinilor de către un filosof anticreştin, Celsus, prin secolul II, dar niciodată acceptată de Biserică, ci doar colportată de atunci şi până azi de către duşmanii creştinismului. E greu de crezut că ar exista azi monahi care să-şi însuşească o expresie anticreştină şi să o mai şi afişeze la vedere. Apoi faptul că maicile din obşte se adresează părintelui cu apelativul "tati", iar stareţei cu cel de "mami" este iarăşi un lucru ce nu are vreo legătură cu vocabularul monahal.
La aceste lucruri se adaugă numeroase alte elemente care sugerează o obşte ce trăieşte foarte riguros după canoane, dar prea puţin pricep ceva din duhul acestora, relaţia lor cu Dumnezeu fiind mai degrabă una exterioară, formală (ni se sugerează, spre exemplu, că una din maici a venit la mănăstire pentru că a pierdut sarcina şi era bătută de bărbatul său, nu pentru că ar avea vocaţie pentru aceasta; acelaşi lucru reiese şi din insistenţa unei fete de la casa de copii de a veni la mănăstire pentru că nu mai putea sta în orfelinat). Un alt exemplu: "Are mare putere părintele!", spune la un moment dat stareţa, parcă "uitând" (dacă o fi ştiut) că nici un preot nu are ceva de la el însuşi, ci are doar harul pe care Dumnezeu îl face lucrător prin intermediul sacerdotului.
Una peste alta, întreaga atmosferă din mănăstire, de "plumb", cum o numea cineva, nu are, în afara aparenţelor, nimic în comun cu duhul monahului ortodox ce tânjeşte după unirea cu Dumnezeu, ci mai degrabă, cu nevoia unor suflete bolnave de a se strânge în jurul unui "tati" şi a unei "mami". Te simţi îndreptăţit să te întrebi ce vor înţelege spectatorii americani sau cei occidentali din monahismul prezentat astfel (şi din creştinism, în general)? Vor mai avea ei, oare, şansa de a viziona şi pelicule precum " Ostrov 2006 ", spre a se edifica asupra autenticului creştinism ortodox? Din punctul acesta de vedere, îi înţeleg prea bine pe cei care sunt supăraţi pe Cristian Mungiu.
Lacul de pe unghiile maicii Voichiţa (Cosmina Stratan) şi o catapeteasmă cel puţin ciudată şi ne-canonică pentru orice biserică ortodoxă.
În aceeaşi balanţă, e pusă judecata lui Dumnezeu şi căile Sale şi judecata oamenilor şi căile acestora. Se evaluează dracii după spasmele şi temperatura corpului şi se stă în faţa lui Dumnezeu "cu porţia". E ca şi cum ai vrea să vezi un cîmp nesfîrşit de flori, prin gaura cheii. Sau ai măsura cerul întreg cu un capăt de aţă. Pelicula a stîrnit în noi omul lacom de explicaţii şi nerăbdător cu voia lui Dumnezeu. A dat posibilitatea să ieşim din beznă, cum putem, fiecare dintre noi...
Filmul nu poate fi o icoană a creştinismului ortodox, regizorul Mungiu rămânând catapultat în perioada iconoclastă tocmai pentru că a ales mai mult să critice întunericul decât să guste din lumină.

Am vazut filmul intr-o sala de cinema, in Franta. In primul rind asta inseamna enorm pentru un film romanesc. Nu este un film pentru oricine, ci se adreseaza unui public pretentios. Peste 80% dintre cei din sala erau trecuti bine de 50 de ani. Si cind s-a terminat filmul, s-au aprins luminile si rula genericul de final, ei erau inca asezati, rumegind la ceea ce tocmai vizionasera. Limba romana a rasunat vreme de 2 ore si jumatate, si ce frumos si melodios suna! Filmul mi-a placut foarte mult, desi e un pic ciudat sa vezi un film pentru prima data dar sa stii ce se va intimpla... De la "The Artist" incoace, nici un alt film nu a reusit sa stirneasca in mine atita emotie. Sint foarte surprins de cit de bine au putut interpreta doua actrite debutante! Mungiu a scos o capodopera in opinia mea, daca ne raportam la bugetul pe care l-a avut si la mijloacele de productie. Bravo si la mai mare!

Film superb. Superb din punct de vedere estetic - imagini magnifice, pline de semnificatie. Film bine realizat - regizorul are o pozitie neutra, fiecare trage concluziile sale. Interpretarea feminina merita toti banii...

Cit despre subiect... Trebuie sa fii cunoscut singuratea in strainatate, lipsa familiei ca sa poti intelege personajul Alinei... Trebuie sa stii ce inseamna sa fi trait indepartarea sufleteasca a unei fiinte dragi ca sa intelegi durerea lui... Si, trebuie sa fii cu mintea destul de deschisa pentru a intelege ca trebuie totusi moderatie in toate si ca fanatismul nu duce la nimic bun...

Filmul este o capodoperă a cinematografiei româneşti. Tehnica este superbă. Cadrele şi decorul sunt alese foarte profesionist. Sunetul este excelent (lucrându-le la el în Franţa). Scenele lungi (de aproape 10 minute unele) arată măiestria actorilor şi a producătorilor de a face ceva constant, fără a tăia din 2 în 2 minute secvenţe şi să le îmbine cu muzică pentru a crea o stare anume. Însăşi lipsa muzicii în multe momente are rolul de a transmite un sentiment pur, autentic... pe când în cinematrografia americană dacă scoatem coloana sonoră din filme nu mai rămâne mare lucru. După ce am văzut filmul şi am discutat cu parte din echipa care l-a realizat am înţeles mai bine unele lucruri. Deşi după recenzii şi acuze nefondate ale multor neiniţiaţi în cultura cinematrografică mă aşteptam la ceva terifiant să văd... am văzut un film foarte bine structurat, care pune mintea privitorului în mişcare şi îl determină să gândească el înţelesul diverselor momente, îl pune să tragă el concluzii, îl pune să interpreteze singur acţiunea şi deciziile personajelor şi nu îi dă totul gata mestecat şi explicat. Filmul este moderat şi nu înţeleg atitudinea unor oameni religioşi, extremişti chiar, care acuză fără să fi înţeles filmul în totalitate. Nu se pomeneşte cuvântul "exorcizare" în film, nu se văd prim-planuri cu Alina (Cristina Flutur) când i se citesc acele cuvinte în biserică etc. Filmul nu acuză biserica, filmul nu îndeamnă la ură faţă de credinţă, nu are treabă cu lesbianismul şi nu defăimează România cu ceva. În peste 40 de state din lume este apreciat şi doar la noi se trezesc unii comentând şi vorbind fără gură prostii din cauza faptului că se ruşinează că sunt români.

Eu vă îndemn să mergeţi întâi la film, să mergeţi cu mintea deschisă şi fără prejudecăţi şi apoi să aruncaţi cu vorbe bune sau cu noroi în ceva. De comentat fără să vedem putem toţi. Cei care cred că vor vedea în filmul ăsta apocalipsa vor avea o surpriză când vor merge la cinema.

Felicitări domnului Mungiu şi întregii echipe de producţie pentru modul de abordare al poveştii, tehnică şi profesionalism.

Actritele au fost excelent distribuite, joaca bine si premiul la Cannes e meritat.E un film bun, cel mai bun film romanesc de anul acesta.4.3,2 mi-a placut mai mult era mai rafinat, te tinea intr-o stare de tensiune pe care nu am retrait-o, poate si pentru ca stiam finalul.

Cu prima ocazie il voi contrazice pe guru CTP care sustinea ca o doctorita nu ar putea spune vorbe atit de grele unor maicute care insotesc un cadavru.Serios, a vazut el multe doctorite lucrind la Urgenta?Dupa citeva ore de stress continuu nu prea poti fi politicoasa cu fetele bisericesti, se spun multe cuvinte greu de suportat.
Cartile dupa care s-a facut filmul sunt mediocre.Dupa ce le-ai citit, sigur, nu le vei mai atinge decit ca sa le stergi de praf.Am facut prostia sa le cumpar, acum nu stiu cum sa scap de maculatura asta, pacat de bani.Sa dau un exemplu, ca nu am de gind sa fac cronica literara.Doamna Bran afirma ca populatia tarii sufera in masa in urma carentei de iod.Nu cumva l-au furat germanii si ungurii care au trait pe aici, ca sunt putin diferiti? Mai are asemenea perle scriitoricesti pentru ca se crede priceputa la medicina.

nu m-am mai distrat demult atat de bine... nu la film, desigur, ci la ce citesc aici... lesbianism, ofensiva antiortodoxa... incep sa cred ca n-am vazut acelasi film... oare sa nu fie de fapt vorba despre o fata de 25 de ani, al carui tata s-a sinucis cand ea avea varsta de 4 ani, care a crescut in orfelinat, unde a avut o colega de camin de care s-a atasat ca de o sora, devenind singurul sprijin, sora care acum a facut o alegere mai mult sau mai putin potrivita, insa a dat de niste oameni pe care ii numeste "mami" si "tati"? oare nu este vorba despre un om normal care, trecand prin atatea lucruri, ajunge sa fie perceputa drept "altfel"? ne orpim la primul strat al acestui film, cel accesibil unui copil de 7 ani, care vede doar ca biserica este atacata? faptele reale au dus la aceasta perceptie, nu acest film... iar biserica nu este atacata in niciun fel in acest film. nici macar reprezentantul bisericii nu este. despre lesbianism, nu-mi mai racesc gura / tastele.
haideti sa incercam sa vedem un pic dincolo de primul strat, cu atat mai mult cu cat filmul asta e o ceapa, cu multe foi.

Cum s-ar simti Mungiu daca cineva ar face un film despre viata sa intima axat doar pe partea negativa ? Desigur ca nimanui nu i-ar cadea bine si este evident ca acest individ a urmarit intr-un mod rusinos succesul asa cum il cer strainii cei fara Dumnezeu.
Avem multe lucruri frumoase pe care sa le aratam, nu e corect sa ridici un mic excrement local sa straluceasca la soare. Dar... ce nu face omul pentru lauda si bani !?

adică mă aștept să fie .... dar chiar așa cum scrie aici lumea ?

pe bune ?

Dl Mungiu reuseste sa transforme orice rahat din Romania in trufe albe sau negre ce se servesc la Berlin sau Cannes, cu un singur scop: de a mai smulge inca o pana, urs sau statueta. Eu unul m-am cam saturat de filmele lui cu aceasi tema de senzational: Socanta Romanie. Daca vreau sa ma sochez ma uit la stirile de la ora 5 si e suficient nu trebuie sa-mi faca Mungiu un film despre asta

atat de multa tensiune in film de la scena la scena incat atunci cand iti venea sa plangi nu puteai
decor nemaipomenit
realitate 100%
fetele debutante au jucat genial, felicitari.
umor presarat pe alocuri

Un film sensibil,de un deosebit impact asupra publicului.Fireste subiectul este delicat si critica nu iarta.Puterea biserici este pusa la indoiala ,iar pentru asta regizorul Cristian Murgiu risca sa fie sactionat de publicul sau din tara.
Imi este putin greu sa fac o critica obiectiva atata timp cit dialogurile sunt greu perceptibile.Nu stiu cand se va rezolva vechea problema a sunetului in filmele romanesti.Probabil o sa cerem subtitrari si la filme romanesti.Nu stiu daca reteaua de distributie a facut ceva progrese in sensul acesta.
Nu sa vorbit deloc despre directorul de imagine(Oleg Mutu) si scenogografa filmului(Mihaela Poenaru) .Acestia fac din filmul lui Murgiu o mica capodopera prin imaginile rupte parca din tablourile marilor pictori.

Era imposibil sa nu apara pe acest site si profitorii prostiei Romanesti, satanele in sutane care sa condamne orice spune adevarul despre BOR. Este un penibil ,Andrei Mihai care considera ca aici este vorba despre un scenariu care urmareste distrugerea ortodoxiei din Romania. Nu cap de cu-r, nu altii sunt vinovati pt ce face BOR in tara asta ci voi, slujbasii acestui teatru ieftin in care acxtorii sunteti voi popii cei lacom i si nerusinati, iar tema este acest Dumnezeu ucigas , caci in numele lui ucideti, furati, jefuiti. Filmul trebuie in primul rand vazut ca o dovada de profesionalism al cinematografiei nu ca un subiect religios. Daca l-am privi astfel vom intelege ca BOR a incercat pana a reusit sa-l salveze pe asasinul preot care a ucis cu salbaticie prin schingiuire o fata nu pt a-l scoate pe dracul din ea ci pt a-i lua banii agon isiti la munca in Spania si apoi venita sa-si gaseasca linistea in spelunca de la Tanacu. Ma bucur ca in inchisoare de unde a fost scos pt crima abominabila dupa numai trei ani de catre BOR, acest satanist si-a primit pedeapsa sexuala de la colegii sai de celula care si ei au incercat in felul lor sa-l scoata pe dracu din acest sobolan ordinar . Daca il vedeti ca umbla cracanat, sa nu credeti ca asta se datoreaza cumva calatoriei pe vapor ci doar ca detinutii --l-au exorcizat'' anal. Dupa fapta si rasplata.

- o ecranizare reuşită a faptului real petrecut la Mănăstirea Tanacu de acum câţiva ani.
- bine jucat, realist, stilul românesc, mai ales Voichiţa cea rupta de viata reala.
- poate naşte multe discuţii legate de dogmele bisericii, şi cum sunt ele înţelese de cei labili şi neinformaţi.
- este cam greu de digerat de românii care preferă să vadă fufele cu silicoane la unele televiziuni.
- pentru occidentali, Da, cred şi eu că i-a uimit cu un subiect contemporan, având şi ei filme cu subiecte din evul mediu.
- din păcate, ca şi la alte filme romăneşti văzute la cinematografe, are un SONOR ce trebuie titrat în română, nu înţelegi dialogurile la multe secvenţe.
- nici imaginea nu excelează, probabil din cauze tehnice locale (este pe peliculă), este mult prea întunecat şi fără culoare.
- Hai, fără culoare - poate ca să creeze atmosfera austeră şi apăsătoare asupra subiectului.
- trebuie mers la sală cu pătura de acasă, altfel îngheţi de frig, la Piatra Neamt.

Mai bun decat ma asteptam sa fie. Are un ritm destul de lent pentru perioade lungi si asta-i poate supara pe unii. Toate personajele din manastire sunt extraordinar de bine conturate si conduse, iar cele 2 personaje principale isi merita din plin premiile.

Moartea domnului Lazarescu, California Dreamin, Concertul si Izvorul Femeilor (productie straina regizor roman), Nunta Muta, Portretul luptatorului la Tinerete sunt singurele filme romanesti bune ! Mungiu mai are de invatat, basta ! Asa ca...invatati, invatati, invatati...a spus cineva anume.

Am plecat bucuros din cinematograf pentru că am avut ocazia să văd un film românesc atât de bun. Din păcate nu văzusem 4,3,2 așa că nu aveam o părere formată despre Mungiu și nu știam la ce să mă aștept. Despre cazul Tanacu aflasem încă din 2005 și nici în ziua de azi nu pot [...]

Arta fara compromis; creator profund, stie exact incotro o ia.
Dupa mine este povestea crucificarii in negativ. Cum raul se sacrifica pentru ca ce e bun sa prinda viata. Din dragoste ? Din nevoie ? Complex. Yin & Yang. Alb si negru si invers. Sacrificiul Alinei o trezeste pe Voichita la viata.
Ce mi se pare genial la Mungiu este rezerva lui; are un punct departe pe care il vizeaza, druml e lung, se abate dar nu atit incit sa se rataceasca.

filmul este o mizerie ordinara, ca si celelalte rahaturi ale lui Mungiu. filme pentru frustrati, pseudointelectuali onanisti, si retarzi. premiile la festivalul de doi lei de la Cannes nu conteaza, filmele adevarate iau Oscaruri.....restul sunt doar "european trash"!

În nepriceperea noastră, paradoxal vorbind, avem pricepuți ce sunt premiați de străini și pe care noi nici măcar poate nu-i știm. După jumătate de an de la premiere, apare în final și la noi în cinematografe.
„După dealuri”, noua producție a regizorului Cristian Mungiu, este pe departe cel mai bun film românesc al anului. Scenografia, interpretarea rolurilor feminine, și toate cele, fac din acest film, nu doar o dramă de succes, ci mai presus decât atât, ridică arta cinematografiei naționale la nivelul celor internaționale. Chiar dacă crime, violuri, avorturi, și alte asemenea „boli” sunt subiectele filmelor românești care s-au lansat pe piața internaționala, meritul producătorilor le revine din plin!

Am facut un scurt review video,pentru straini.

https://www.youtube.com/watch?v=1D9b5XO0tfQ

Nu stiu cat pot intelege occidentalii filmul lui Mungiu-Dupa dealuri. Este cel mai autentic film romanesc pe care eu l`am vazut, jucat absolut magistral, un tablou naturalist al mediului monahal ortodox incarcat de fanatism si prejudecati (asa cat am apucat sa il percep eu din intalnirile cu diversi calugari, care s`au perindat prin casa bunicului meu care a fost preot). Diavolul lui Mungiu straluceste orbitor prin ochii puri si fascinanti ai Voichitei, sta ascuns in spatele trufiei preotului care se crede capabil sa vindece suflete si in spatele ignorantei maicilor. Un film de referinta, fara prea mult action (de asta nu imi pot imagina cat de tare il apreciaza la justa lui valoare americanii), in tonuri de alb si negru si din cand in cand cu pete violet. Marea pierdere a spectatorilor straini este insasi limba, limbajul si graiul moldovenesc

am vazut filmul la Cinema Victoria in Iasi.Din pacate sonorizarea a fost foarte proasta,in prima jumatate din film m-am chinuit sa inteleg replicile personajelor datorita zgomotelor de fundal si a sunetului care rula inaintea filmului.Multi au iesit inainte de terminarea filmului,in primul rand datorita frigului din sala si a calitatii care a lasat de dorit. In a doua jumatate a filmului s-au rezolvat problemele cu sunetul dar pelicula se intrerupea frecvent.Am rezistat in sala doar 2ore din cauza frigului,iar din pacate am ratat finalul.

O consider pe Voichita vinovata, indirect, de moartea Alinei si in ea vad reflectia machiavelica pe care o lasa filmul.
Voichita este proptita intre doua lumi unde se duce lupta binelui cu raului, realului cu irealului, ea oscileaza alegand in final raul.Desi luminata, cu privirea luminata ea intruchipeaza raul, rautatea ei fiind o posesie pentru ca mie-mi pare ca fiind jucata de cineva de deasupra ei care trage sforile pentru ea.

Rautatea ii e mascata sub labilitatea ei pentru Dumnezeu ( masca de asemenea pentru frica ei fata de realitate)si se manifesta prin uitare de sine, Voichita s-a uitat pe sine, si-a uitat sentimentele iar Alina ii aduce aminte de ele dar sunt atat de bine inchise incat nici macar sinele sau nu poate ajunge la ele.Si toate acestea nevazute de Voichita.Ea initial vrea sa plece iar apoi nu mai vrea sa plece desi si "Tatal" i-a dat voie/
Reactiile Alinei sunt perfect normale pentru oricine s-ar pune in locul ei, se pare ca ea si cu Voichita au fost candva in acelasi film pana cand s-au despartit luand-o pe alte drumuri.La revederea lor, Voichita este un om total schimbat, cu care nu mai are nimic in comun, un om rece care nu mai simte nimic, nu pare sa isi mai aminteaca nimic si nu mai vrea nimic.Si cel mai rau este ca Alina nu poate face nimic pentru ea, pentru ca Voichita este "posedata" de Dumnezeu.

Plansul Voichitei din spital cand doctorita anunta ca Alina e moarta este reprezentativ pentru toata caracterizarea ei si a filmului, eu avand senzatia ca atunci parca este vizibil diavolul din ea.
Nu stiu daca pot sa exprim foarte bine ce gandesc dar diavolul acesta este afinitatea care devine macabra pentru Dumnezeu, pentru prea mult.

Oricum, filmul nu este de placut, este de vazut si de meditat.

In sfarsit un film romanesc care trateaza subiecte serioase. Felicitari realizatorilor.
Eu am vazut in acest film atacate subcultura, nepasarea, ignoranta, granita extraordinar de fragila dintre bine si rau. Fata respectiva tot ar fi murit in aceasta societate care-si trateaza cetatenii cu atata ostilitate. Ea nu avea unde sa se duca decat la Domnul. Poate ca ea si- a ales acest drum vazand cum toti o indeparteaza. Oamenii aceia erau plini de bune intentii, dar oare nu se spune ca drumul spre iad e plin de bune intentii?

am vazut ieri filmul la cinema
desi a castigat doua premii la Cannes, mie mi s-a parut plictisotor
nici nu intelegeam ce vorbeau maicutele
la un moment dat sunetul o luase inainte
am incercat sa-l inteleg, dar mi-a fost mai greu
mie nu mi-a placut filmul
cei de langa mine se jucau pe telefon

Pitbull pe 26 Octombrie 2012 06:04
"Zbor peste un cuib de maici"
To much words....

Ma deranjeaza ipocrizia cu care Mungiu pretinde că e preocupat de "oamenii" despre care se vorbeşte în film şi acuză nedreptatea şi gravitatea faptele cu pricina.
Dar mai ales toţi papagalii care au prins încă o dată ocazia să mai tragă câteva înjurături "popilor" care încă mai cred în "exorcizari medievale".
Oare exorcizarile facute de Hristos erau biblice sau medievale?

Sunt ipocriţi în primul rând pentru că spre deosebire de acest caz singular şi nereprezentativ petrecut în societatea românească,
Există multe alte crime barbare şi oribile făcute de americani peste tot pe unde au războaie despre care ştim nu doar din romanele unor ziarişti ci mulţumită Wikileaks.

De ce nu a făcut Mungiu film despre crimele americanilor?
Putea să îi zică: "După bombe" ,sau "Dupa asalturi".
Oare nu ne priveşte pe noi asta, nu suntem şi noi în Afganistan şi Irak şi nu ne facem părtaşi acestor crime în serie pe care americanii le fac de multe ori gratuit şi de multe ori cu placere diabolică în vremea de azi, într-o lume pe care o pretindem umană şi civilizată?

Nu sunt acestea cazuri şocante şi demne de a fi tratate în filme?

Stiu doar ca o sa merg sa-l vad, si mai stiu ca nu o sa imi schimbe credinta deoarece credinta mea nu se manifesta cum observ mai sus prin vizite la biserici si manastiri sau mai stiu eu ce alte manifestari superstitioniste. Imi pare rau ca aceia care va numiti credinciosi vorbiti atat de urat si va manifestati atat de violent in limbaj. Bucurati-va de arta si pastrati-va credinta vie si mi-e greu sa cred ca cineva se va razbuna pe voi.

Aruncati o privire si aici inainte sau dupa ce vedeti filmul: http://filme-carti.ro/indignari-saptamanale/dupa-dealuri-batem-campii-23581/

Am văzut filmul aseară, în cadrul Toronto International Film Festival, și m-a impresionat atît de mult încît nu mă pot abţine să nu contribui cu o "compunere".

Cu o zi înainte văzusem "To The Wonder" de Terrence Malick, iar după cura de poezie a lui Malick, un film ca acesta al lui Cristian Mungiu a picat tare bine. Paradoxal, un film înfipt în realitate a reușit mai bine decît preţiozitatea de alaltăieri să mă transporte într-un alt univers. Doar asta e ambiţia cinematografiei, nu-i așa? Au fost momente în timpul filmului de aseară în care pur și simplu nu mai știam de mine și unde mă aflu. În scena fabricării tărgii îţi strîngi pumnii și nu mai respiri. Ești acolo, bătînd cuiele și legînd-o pe Alina. Îţi vine s-o dai cu capul de scîndură ca să nu se mai zbată atîta. Iar actorii au fost toţi de nota 11.

În film nu există niciun personaj negativ. Toţi sînt oameni de treabă, toată lumea are intenţii bune. Rămîi cu intrebarea de la final a anchetatorului în acea scenă în care dialogul dintre poliţist și preot prefigurează clișeele apărute ulterior în presă.

Apoi, așa cum a spus Cristina Flutur după proiecție, filmul nu este despre religie, ci despre multe alte lucruri, despre alegere în primul rînd. În film sînt nenumarate ocaziile în care personajele sînt puse în fața unor alegeri. Nimeni nu forţează pe nimeni.

Spre deosebire de ce citisem pe Internet, filmul nu folosește doar ca "punct de plecare", ci respectă cu foarte mare fidelitate cartea Tatianei Niculescu Bran. Poate din dorinţa de a spune toată povestea, filmul a ajuns să intre în prea multe detalii. Cred că dacă unele lucruri ar fi fost scoase sau simplificate, filmul ar fi ieșit mai compact și mai armonios. De exemplu, în scena vizitei la familia la care locuise Alina înainte, poate că discuţia despre bani cu fata cea nouă e inutilă pentru că, deși există presupunerea vagă că problema banilor a accentuat ţicneala Alinei, nu este esenţială. Oricum, apare prea tîrziu în intrigă. Filmul nu vrea să caute motivele nenorocirii, ci doar să ne-o aducă în fața ochilor. Acelea sînt detalii care îi interesează pe procurori, psihiatri și, în general, pe cei care își iau sarcina imposibilă de a înțelege ce s-a întîmplat în cazul real, dar nu pe spectatorii unui film artistic.

Alt lucru care m-a ofticat au fost momentele în care tensiunea firului povestirii era întreruptă de acel gen de umor menit să adauge culoarea specifică a unei Românii absurde. Aveai senzaţia că chiar atunci cînd filmul e pe cale să-și ia zborul, e tras înapoi pe pămînt ca să ţi se mai servească o poantă. De ex. bîrfele dintre colegii de serviciu de la secţia de poliţie. Nu mi-e clar ce plus aduc aceste lucruri filmului. Ele mergeau la un film ca "Moartea domnului Lăzărescu" pentru că potenţau tocmai personajul principal al acelui film - ineptitudinea sistemului sanitar -, dar nu aici. Aș fi vrut ca Mungiu să nu cedeze tentaţiei de a documenta năravurile locale. Nu interesează pe nimeni lucrurile acestea pentru că ele nu sînt acele detalii care creează atmosferă.

Detaliile care creează atmosferă sînt ceea ce se intimplă peste deal. Cotcodăcitul enervant al găinilor, lătratul cîinelui, obiectele din bucătărie si chilii, clădirile neterminate sau improvizate din curtea mănăstirii, discuţiile despre credinţă, citirea listei de păcate... - acestea sînt lucrurile mici care duc filmul în spate. Iar lucrurile mari sînt jocul actorilor: asistenta de pe salvare (un rol minuscul, dar interpretat excelent!), călugăriţele, maica stareţă, părintele și, deasupra tuturor, Alina și Voichiţa. Vocea monotonă a Chiţei explicîndu-i Alinei resorturile credinței ei, chipul ei, inocent, dar hotărît, sînt lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult. Iar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult și mai mult a fost "Scena ochilor", cînd privirea întrebătoare a Chiţei domină obsedant întreaga desfășurare a interogatoriului de la mănăstire. Chiar și numai pentru ochii aceia merită văzut filmul! Ca alţi ochi faimoși din cinematografia românească, cei ai Ilonei din finalul "Pădurii spînzuraţilor"...

Aș fi vrut ca filmul să se fi terminat atunci, cu acea secvență. Cred că și altcineva din sală a simțit la fel, o doamnă care a întrebat-o pe Cristina Flutur de ce Mungiu a mai adăugat și bucata cu călătoria dubei de poliție în oraș. La care Cristina Flutur a răspuns cu umor că această întrebare trebuie adresată lui Mungiu, nu ei, pentru că ea nu mai există în film la momentul ăla.

(Răspunsul pe care mi-l dau eu este că pur și simplu asta e. Drumul in oraș e revenirea în lumea noastră. Sus, pe deal, rămîne drama unor întrebari fără răspuns, iar personajele principale își iau adio de la noi în mișcarea insesizabilă a aparatului de filmat care le scoate încet din cadru. Viaţa "poor, nasty, brutish" și, mai presus de toate, banală, merge mai departe, cu muncitori spărgînd asfaltul cu picamerul, copii de școală traversînd strada, un parbriz murdar de mașină oprită la semafor...)

* * *

Despre Cristina Flutur. Nu ştiu să fi vazut un actor care să răspunda cu mai multă inteligenţă, modestie şi bun simţ la întrebările de după spectacol. A fost ceva extraordinar. Şi nu m-am putut opri să nu mă gîndesc "Iată, fata asta a cîştigat anul ăsta premiul pentru interpretare la Cannes, ceea ce e echivalent cu un titlu de campion mondial, şi coboară scările simplu, cu poşeta pe umăr, ca orice om care iese de la film, alături de doi-trei însoţitori care o duc la hotel şi iese anonimă din cinematograf pe trotuarul lui Richmond St. în timp ce pentru vedete de la Hollywood care n-au ajuns niciodată la nivelul ei, mii de oameni aşteaptă cu orele şi îşi dau coate. O comoară trece neştiută printre noi." E grozav cînd viaţa îţi oferă şansa de a fi martorul unor astfel de ciudăţenii!

si sunt deja atatea comantarii.

de ce?

din acelas motiv pentru care a facut regizorul filmul asta. pentru ca e un subiect care provoaca discutii si dezbateri, chiar si fara a vedea filmul. un film e o parere. un punct de vedere al regizorului fatza de un subiect real sau fictiv.

am intrat aici pentru ca s-a vorbit atat in ultimul timp despre filmul asta si am fost curios. nu sunt suficient de curios pentru a cheltui bani la cinema si a vedea filmul. prefer subiectele mai vesele, mai placute.

din toate filmele romanesti recente, singurul care m-a binedispus a fost "Amintiri din Epoca de Aur". iar asta, ca multe din filmele de dupa 1990, are si el ca subiect viata de dinainte de 1990. si pana la urma nu e un film, ci e un colaj format din mai multe scenete.

sa imi scuzati ignoranta, dar prefer o comedie buna unei drame excelente.

intrati intr-o galerie de arta si numarati cate din exponate le-ati cumpara sa le vedeti zilnic in casa? cate din filmele acestei generatii de regizori romani, filme premiate la festivaluri in afara, le-ati vedea mai mult decat o data?

Cristian Mungiu si Cristi Puiu ironizati de actorii din "Soptitorul fantomelor 2"
Vezi video aici: https://www.youtube.com/watch?v=G9mB19DgZy4

filmul asta e mai apreciat de straini decat de romani si noua ne este rusine cu el...se vede cat va pricepeti unii dintre voi la filme

Nu e de mirare ca, dupa ce Alina Mungiu ne-a oripilat cu “Evanghelistii” o piesa de teatru blasfemiatoare in care autoarea isi batea joc de Sfintele Taine si de dogmele crestine, acum vine frate-sau cu “Dupa dealuri” o capodopera de anticrestinism! E clar ca familia de evrei Mungiu are o ura viscerala impotriva Bisericii Ortodoxe! Sper sa nu fiu inteleasa gresit, NU sunt antisemita! Am prieteni evrei si musulmani. Respect oamenii indiferent de confesiunea lor religioasa, atata vreme cat si ei imi respecta credinta in Cristos. Dar cum sa mai respect un evreu care isi bate joc de religia mea? Cand evreii ii numesc pe crestini “Goimi” (un termen foarte jignitor in idis) nimeni nu ii condamna, dar cand crestinii ii numesc pe evrei “Jidani” crestinii sunt etichetati antisemiti.
Eu l-as intreba pe evreul Cristian Mungiu, in cate biserici si manastiri ortodoxe a intrat si ce a studiat acolo inainte sa faca acest film ?
E nevoie sa mai explicam de ce sunt premiate filme anticrestine?
Pentru cine nu a aflat inca: Centrul National al Cinematografiei nu poate aloca nici un leu pentru productia de filme, fara aprobare de la Bruxelles, chiar daca banii pentru productia de filme vin - prin lege - din cu totul alte surse. Daca “Stapanirea” nu ne da voie nu mai putem face filme. Si daca Occidentul ne vrea pagani si vulgari, noi trebuie sa ii facem pe plac si sa facem filme anticrestine si pline de obscenitati, ca am depasit de mult limita vulgaritatii in arta!
Din pacate, sunt destui “artisti” care tanjesc dupa recunoastere internationala, premii la festivaluri si care sunt gata sa semneze pactul cu diavolul pentru o glorie desarta!
Doamne, vin vremuri in care va fi din ce in ce mai greu sa fim crestini…

Da. Felicitari Dle Mungiu. Ai facut o treaba buna, la Cannes, care e destul de........dificil. Oare ai shanse in Hollywood? Cred ca da. In special ca ai asa o piata de inspratie enorma si o scena colosal de colorata in lume... Romanii si Romania. Cea ma mare bataie de joc la acest moment si o mina de aur pentru Dvs. Succes ! Mircea S.

a fost candva la odeon piesa exorcizare la tanacu, sau ceva de genul, slabuta. daca si filmul e la fel sunt satul. aluziile la genul filmelor romanesti sunt inutile, oricum toate sunt la fel. unele au noroc de mai castiga ceva si pe la cannes altele nu, insa temele, psihologiile si dramele imposibile se regasesc in tot repertoriul romanesc si ceea ce-i si drept, caracterizeaza tara si oamenii perfect, ca ne place sau nu...

Este un film potrivit si pt lista : True Story = Filme inspirate din cazuri reale
, , , Filmul " Dupa dealuri " este inspirat de cazul exorcizarilor de la manastirea Tanacu .
. . . Regizorul Cristian Mungiu a declarat ca a intampinat greutati in realizarea productiei din cauza puterii Bisericii Ortodoxe .
. . . Mungiu le-a mai spus reporterilor stransi pe langa covorul rosu = " Toate filmele pe care le fac sunt despre societate sau despre modul in care societatea influenteaza alegerile personajelor principale ", a completat regizorul roman .

. . . Si biserica catolica din SUA a avut probleme cu preoti pedofili dar conducerea a facut o anketa la toate bisericile din tara , siau acceptat vinovatia unde sau dovedit faptele , au platit despagubiri si au mers mai departe .. Trebe si in Romania ca vinovatii sa accepte cand gresesc si sa plateasca .. In lumea civilizata cine greseste plateste . In Romania vinovatii se supara daca sunt acuzati de ceva si cer mereu sa fie iertati .
. . In Romania parca 80 % din populatie se declara crestina dar foarte putin postesc macar in marile posturi , asa ca li se pare normal sa aiba dezlegare sa isi ucida aproapele ca pe un peste sau pe un pui , pt ca r fi fost posedat , si apoi sa nu fie pedepsiti .. 26 octombrie 2012

Cristian Mungiu este un regizor foarte talentat si fara indoiala un scenarist foarte bun, iar faptul ca recent a luat premiul pentru scenariu in cadrul festivalului de la Cannes demonstreaza acest lucru. A stiut sa aleaga doua actrite extrem de valorose, chiar daca sunt la debut, bifand si ele cate un premiu pentru interpretare in cadrul aceluiasi festival. Se vede ca scopul lui nu a fost sa umple salile de cinema din Romania, asa cum fac mizeriile marca Media Pro(...), el a tintit mult mai sus cu riscul de a fi blamat de catre compatriotii lui, lucrul ce se poate vedea chiar si pe pagina aceasta.

acest film dupa cum i se prezinta si scenariul este ceva foarte reusit deoarece si eu sunt o persoana cu frica de dumnezeu si stiu ce este viata de manastire si acele slujbe ce le face preotul pt a curata de duhul cel rau un om ce este foarte chinuit caci si acum la ziua de azi se mai fac farmece si vraji si mai sunt asemenea persoane ce sunt chinuite de cel rau -de ce apreciez aceasta problema caci si eu am fost si mai sunt chinuita de cel rau - o muiere de invidie si ura la pers. mea mi-a dat matraguna de m-a chinuit si cu frigarea dar ruga si credinta in cel de sus te ajuta tot timpul nu te ajuta doctorul cat te ajuta rugaciunea ca si in aceasta poveste ce deabia astept sa o vad si eu pe micul ecran

Felicit regizorul si actritele pentru aceste premii.....dar in acelasi timp stau si ma intreb ! singurele filme cu care romania vine in ultimul timp sunt astfel de drame axate pe subiecte sensibile ca avortul in 432 sau obscuritatea bisericii in acest film...
Filmele romanesti ori sunt tampite de-a dreptul ex : filmele facute de mediapro ,sau filme extraordinar de serioase pe care publicul roman abia daca le inghite !
Nu pot sa ma pronunt exact despre povestea acestui film ,citind doar niste reviews pe imdb.....dar ma indoiesc sincer ca un astfel de film serios va prinde la publicul roman !
care sa recunoastem...inca crede ca steven segall e mai bun ca al pacino....

In primul rand sunt de acord cu Dacianus,nu-mi dau seama cum a putut Mungiu sa omita simbolistica culorii pentru barba preotului.Felicitarile mele ca cinefil si nu in ultimul rand ca roman mandru de realizarile romanilor mei.

Atatea lucruri frumoase am auzit despre filmul acesta... stie careva cand apare filmul in cinematografe?

Se cunoaste cumva o data aproximativa de lansare a filmului la noi?

Premiu pentru scenariu si pentru interpretare feminina! Felicitari! De abia astept sa apara la cinema, dar parca vad ca reactiile publicului autohton nu vor fi nici pe departe pe masura!

Peste tot intelectualii subtiri se lupta cu Biserica mai ceva ca inainte de '89. Mai strecori si ceva iubiri senzationale ca sa-ti sara floricelele in timpul vizionarii si gata filmul de Cannes. Totul pentru un ciolan cu ceva carne pe el de care se bucura Occidentul uimit ca Romania e denigrata de proprii ei oameni de nimic, pentru bani, faima si sali goale in propria tara. Anul viitor tema lui va fi cu siguranta: "tigani transsexuali vampiri care fac avorturi in Gaza". Senzational, nu ? Mungiu dupa ce a promovat prin pelicula 432 legalizarea avorturilor, condus evident de latul dorintei de succes comercial, intra iata maiestuos in ”locasul cel sfant” si uimeste mapamondul prin posibilul lesbianism al maicilor ortodoxe. Un film cu esenta tare, ce-i drept, si o realizare impecabila… Dar, oh Doamne, cat de vatamator !

Singura chestie ce ma deranjeaza inainte de a-l vedea e ca actorul care il joaca pe preot nu are barba rosu-aprins a acestuia, in care Pascal Bruckner vedea un soi de simbol predestinat subliminal. Mungiu pare sa fi ratat asta, desi el lucreaza chiar cu imaginile, nu cu cuvintele.

pare ca va fi un nou blockbuster. banii de la cnc sa traiasca. sa ma treziti cand s-a terminat filmul :-)

Abia astept sa apara acest film. E ciudat, acum cativa ani cine astepta cu nerabdare un film romanesc?
De putin timp, insa, observ, foarte bucuros, ca au inceput sa apara filme foarte bune, produse de regizori romani si premiate la Cannes, de exemplu.
Remarc faptul ca filmele romanesti abordeaza drama, viata grea din spațiul carpato-danubiano-pontic, ceea ce este corect, am suferit (si suferim) incat putem si exporta acesta durere, suferinta. S-ar putea face numeroase filme despre martirii morti in lagarele de la Sighet, Pitesti etc.
Dupa multi ani, eu - si mai sunt multi - privim cu optimism filmul romanesc, film care s-a "lepadat" de vechii comuniti, pupincuristi care vroiau sa para dizidenti, cand ei au fost doar lasi.
Sper sa faca o figura frumoasa si peste hotare, acest film, si, desigur, pe plaiul mioritic. Abia astept premiera filmului la cinema.