Părerea criticului
Nu stiu cum e cu baba si mitraliera, dar din comedia Duplex am aflat cum e cu baba si harponul: se inteleg bine.
Sotii Rose (Ben Stiller si Drew Barrymore), tineri, simpatici, destinati succesului, isi cumpara o casa echipata cu tot felul de minunatii, printre care si chiriasa (Eileen Essell) – o doamna remarcabila care, daca e sa ne luam dupa ce spune, a fost de fata la nasterea secolului XX, iar daca e sa ne luam dupa cum arata, e hotarâta sa dea gata si secolul XXI.
E atât de vioaie incât, imediat dupa ce face cunostinta cu noii ei proprietari, isi scuipa in palme si le arunca in aer vietile. Ca un terorist care se foloseste de valorile civilizatiei inamice ca sa-si puna nestingherit bombele, babuta trateaza virtutile tinerilor – buna crestere, usurinta cu care ajung sa se simta vinovati – ca pe niste slabiciuni numai bune de exploatat.
Placerea perversa cu care regizorul Danny DeVito ataca imaginea “corecta”, sentimentalizata, a batrânetii, e depasita doar de satisfactia salbatica, de inversunarea cu care-i pedepseste pe tineri. Duplex e atât de al dracului si se dezlantuie in atâtea stiluri (fabula sinistra, farsa groasa, desenul animat sadic) incât e de mirare ca te amuzi atât de putin si ca nu ramâi cu mai nimic.
In a doua jumatate, cei doi tineri tot sapa groapa babei si cad singuri in ea, dar retii mai curând aspectul punitiv decât aspectul comic al caderii. Insasi baba nu atinge statutul de personaj supranatural, de fenomen al naturii, de vis urât, decât pentru câteva momente – atunci când inainteaza prin intuneric spre victimele ei, infatisându-le viitorul: ei trei impreuna cu politistul cartierului (aliatul ei si persecutorul lor) – o familie fericita. Brrr!
Sotii Rose (Ben Stiller si Drew Barrymore), tineri, simpatici, destinati succesului, isi cumpara o casa echipata cu tot felul de minunatii, printre care si chiriasa (Eileen Essell) – o doamna remarcabila care, daca e sa ne luam dupa ce spune, a fost de fata la nasterea secolului XX, iar daca e sa ne luam dupa cum arata, e hotarâta sa dea gata si secolul XXI.
E atât de vioaie incât, imediat dupa ce face cunostinta cu noii ei proprietari, isi scuipa in palme si le arunca in aer vietile. Ca un terorist care se foloseste de valorile civilizatiei inamice ca sa-si puna nestingherit bombele, babuta trateaza virtutile tinerilor – buna crestere, usurinta cu care ajung sa se simta vinovati – ca pe niste slabiciuni numai bune de exploatat.
Placerea perversa cu care regizorul Danny DeVito ataca imaginea “corecta”, sentimentalizata, a batrânetii, e depasita doar de satisfactia salbatica, de inversunarea cu care-i pedepseste pe tineri. Duplex e atât de al dracului si se dezlantuie in atâtea stiluri (fabula sinistra, farsa groasa, desenul animat sadic) incât e de mirare ca te amuzi atât de putin si ca nu ramâi cu mai nimic.
In a doua jumatate, cei doi tineri tot sapa groapa babei si cad singuri in ea, dar retii mai curând aspectul punitiv decât aspectul comic al caderii. Insasi baba nu atinge statutul de personaj supranatural, de fenomen al naturii, de vis urât, decât pentru câteva momente – atunci când inainteaza prin intuneric spre victimele ei, infatisându-le viitorul: ei trei impreuna cu politistul cartierului (aliatul ei si persecutorul lor) – o familie fericita. Brrr!
