Părerea criticului
O sa va placa la nebunie tango-ul din final, dintre Jessica Biel si... o sa vedeti voi cine, intr-o comedie romantica in care umorul britanic se trage de la producator, iar buna structurare a povestii de la regizorul Stephan Elliott (Aventurile Priscilei, regina desertului).
Fara sa fie comedia anului, Easy Virtue are cateva parti bune, dar pacatuieste si la cateva capitole, dupa cum demonstram mai jos.
Scenariul propriu-zis al filmului nu are vreo scanteie, dar distribuirea unor nume precum Kristin Scott Thomas (protagonista din "Pacientul englez") sau Colin Firth - in film sotii Whittaker - mai salveaza situatia.
Cireasa de pe tort trebuia sa fie Jessica Biel, iar ea se achita onorabil de rol, fara sa faca totusi din personaj unul cu adevarat memorabil.
Productia este corect construita, dar e lipsita de energie; se incearca obtinerea unui umor de situatie, insa poantele sunt cam fumate, asa ca nu ne mai ramane decat schimbul de replici.
Aici se mai obtine efectul scontat: adica unele sicane intre soacra si nora chiar sunt amuzante. Izbucnesti in ras de cateva ori, si o faci cu pofta.
Punctul culminant (descoperirea adevarului despre trecutul Laritei, personajul lui Biel) e cam pe fuga aratat si impins mult spre final, asa ca-si pierde din suflu; in rest, nu prea exista vreun clenci care sa te dezamorteasca. O sa fiti surprinsi sa-l vedeti pe Ben Barnes, Printul Caspian in Cronicile din Narnia, ca sot indragostit peste urechi de personajul lui Biel. N-am prea vazut chimie intre actori, dar macar sunt amandoi frumosi si fiecare in parte romantic...
Fara sa fie comedia anului, Easy Virtue are cateva parti bune, dar pacatuieste si la cateva capitole, dupa cum demonstram mai jos.
Scenariul propriu-zis al filmului nu are vreo scanteie, dar distribuirea unor nume precum Kristin Scott Thomas (protagonista din "Pacientul englez") sau Colin Firth - in film sotii Whittaker - mai salveaza situatia.
Cireasa de pe tort trebuia sa fie Jessica Biel, iar ea se achita onorabil de rol, fara sa faca totusi din personaj unul cu adevarat memorabil.
Productia este corect construita, dar e lipsita de energie; se incearca obtinerea unui umor de situatie, insa poantele sunt cam fumate, asa ca nu ne mai ramane decat schimbul de replici.
Aici se mai obtine efectul scontat: adica unele sicane intre soacra si nora chiar sunt amuzante. Izbucnesti in ras de cateva ori, si o faci cu pofta.
Punctul culminant (descoperirea adevarului despre trecutul Laritei, personajul lui Biel) e cam pe fuga aratat si impins mult spre final, asa ca-si pierde din suflu; in rest, nu prea exista vreun clenci care sa te dezamorteasca. O sa fiti surprinsi sa-l vedeti pe Ben Barnes, Printul Caspian in Cronicile din Narnia, ca sot indragostit peste urechi de personajul lui Biel. N-am prea vazut chimie intre actori, dar macar sunt amandoi frumosi si fiecare in parte romantic...
