Părerea criticului
Poate că în marea de premiere din aprilie, Eddie "Vulturul" se poate pierde uşor. Dar nu lăsa competiţia să-ţi distragă atenţia şi dă-i acestui film biografic o şansă: este unul dintre cele motivante filme văzute în ultima vreme şi cu siguranţă o să te binedispună.
Este mult mai uşor să-i laşi pe alţii să-ţi taie aripile, în loc să te încordezi şi să te înalţi spre cer. Una dintre cele mai ataşante poveşti de (relativ) succes din istoria Jocurilor Olimpice, Eddie "Vulturul" ni-l arată pe Eddie Edwards (Taron Egerton, din Kingsman: The Secret Service), un puşti din Gloucestershire, a cărui copilărie bolnăvicioasă i-a alimentat visul de a reprezenta Anglia la o ediţie a Jocurilor Olimpice. Dolofan, miop şi neîndemânatic, Eddie se mişcă prin viaţă cu eleganţa unei raţe şchioape, dar este animat de visul său arzător. Va reuşi el să impresioneze?
Ce uimeşte la filmul lui Dexter Fletcher este în primul rând suspansul: dacă nu ştii de la început extraordinara experienţă a lui Eddie de la Jocurile Olimpice de la Calgary din 1988, ai toate şansele să rămâi surprins de itinerariul perseverentului sportiv. Povestea lui Eddie nu este simplă, iar filmul biografic reuşeşte să fie nu doar informativ, ci şi ataşant. În fiecare secundă spectatorul este alături de Eddie, bucurându-se la fiecare săritură reuşită şi înfiorându-se la fiecare căzătură. Puţine personaje se pot lăuda au provocat o comuniune atât de eficientă între ce se întâmplă pe ecran şi reacţia publicului din sală.
Poate că în prima jumătate de oră a filmului Taron Egerton nu pare cea mai bună alegere pentru rolul lui Eddie, actorul trebuind să se îngraşe şi să-şi schimonosească faţa pentru a-l interpreta pe dezorientatul sportiv, dar treptat Egerton (pe care în septembrie 2014 îl puneam pe lista tinerilor actori de urmărit) devine tot mai convingător în rol, reuşind un personaj complex, la graniţa dintre amuzant şi dramatic. Iar filmele care amuză şi emoţionează în timp ce dau o excelentă lecţie de viaţă sunt prea puţine ca să-l ratezi pe acesta la cinema.
Hugh Jackman îl interpretează pe Bronson Peary, un îngrijitor de pistă alcoolic pe care Eddie îl întâlneşte în timp ce se pregăteşte pentru complicata sa calificare la Calgary. Nu se putea găsi un termen de comparaţie mai bun pentru împiedicatul Eddie decât atleticul Jackman, iar evoluţia relaţiei lor arată cum doi oameni extrem de diferiţi pot găsi un teren comun pentru experienţe din care vor ieşi schimbaţi pentru toată viaţa.
Eddie "Vulturul" nu revoluţionează prin nimic filmul biografic, dar este filmat într-un mod care sugerează cât de solicitant (dar şi entuziasmant) este zborul prin aer cu schiurile. Devine astfel un excelent film despre sport şi perseverenţă cum rar îţi este dat să vezi la cinema.
Este mult mai uşor să-i laşi pe alţii să-ţi taie aripile, în loc să te încordezi şi să te înalţi spre cer. Una dintre cele mai ataşante poveşti de (relativ) succes din istoria Jocurilor Olimpice, Eddie "Vulturul" ni-l arată pe Eddie Edwards (Taron Egerton, din Kingsman: The Secret Service), un puşti din Gloucestershire, a cărui copilărie bolnăvicioasă i-a alimentat visul de a reprezenta Anglia la o ediţie a Jocurilor Olimpice. Dolofan, miop şi neîndemânatic, Eddie se mişcă prin viaţă cu eleganţa unei raţe şchioape, dar este animat de visul său arzător. Va reuşi el să impresioneze?
Ce uimeşte la filmul lui Dexter Fletcher este în primul rând suspansul: dacă nu ştii de la început extraordinara experienţă a lui Eddie de la Jocurile Olimpice de la Calgary din 1988, ai toate şansele să rămâi surprins de itinerariul perseverentului sportiv. Povestea lui Eddie nu este simplă, iar filmul biografic reuşeşte să fie nu doar informativ, ci şi ataşant. În fiecare secundă spectatorul este alături de Eddie, bucurându-se la fiecare săritură reuşită şi înfiorându-se la fiecare căzătură. Puţine personaje se pot lăuda au provocat o comuniune atât de eficientă între ce se întâmplă pe ecran şi reacţia publicului din sală.
Poate că în prima jumătate de oră a filmului Taron Egerton nu pare cea mai bună alegere pentru rolul lui Eddie, actorul trebuind să se îngraşe şi să-şi schimonosească faţa pentru a-l interpreta pe dezorientatul sportiv, dar treptat Egerton (pe care în septembrie 2014 îl puneam pe lista tinerilor actori de urmărit) devine tot mai convingător în rol, reuşind un personaj complex, la graniţa dintre amuzant şi dramatic. Iar filmele care amuză şi emoţionează în timp ce dau o excelentă lecţie de viaţă sunt prea puţine ca să-l ratezi pe acesta la cinema.
Hugh Jackman îl interpretează pe Bronson Peary, un îngrijitor de pistă alcoolic pe care Eddie îl întâlneşte în timp ce se pregăteşte pentru complicata sa calificare la Calgary. Nu se putea găsi un termen de comparaţie mai bun pentru împiedicatul Eddie decât atleticul Jackman, iar evoluţia relaţiei lor arată cum doi oameni extrem de diferiţi pot găsi un teren comun pentru experienţe din care vor ieşi schimbaţi pentru toată viaţa.
Eddie "Vulturul" nu revoluţionează prin nimic filmul biografic, dar este filmat într-un mod care sugerează cât de solicitant (dar şi entuziasmant) este zborul prin aer cu schiurile. Devine astfel un excelent film despre sport şi perseverenţă cum rar îţi este dat să vezi la cinema.
