,,Rareori mi-a bătut inima atât de tare în timpul unui film. Eddington este demențial. Strălucitor. Incredibil. Mai presus de cuvinte.
Posibil să fie cel mai realist film politic și cultural pe care l-am văzut vreodată.
Este atât de captivant deoarece vorbește despre o nebunie pe care fiecare dintre noi încearcă să o uite, dar pe care nu putem să o uităm.
E vorba de perioada ciudată a primăverii și verii anului 2020. O perioadă care va intra în istorie. Și pe care filmul o transpune folosindu-se de o excepțională ficțiune istorică, întru totul pe măsura așteptărilor spectatorului. ,,.
Pasajul de mai sus constituie inceputul unui articol scris de scriitorul si publicistul american Jeffrey A Tucker pentru Brownstone Institute. Un articol cu care sunt suta la suta de acord acum, dupa ce am vizionat cel mai recent film de autor al lui Ari Aster. E primul contact pe care il am cu cinematografia acestuia si marturisesc ca , prin acest film, consider ca Aster e descoperirea cinematografica a anului. Am descoperit cu aceasta ocazie un cineast al carui curaj il compar cu acela al lui Oliver Stone care a facut celebrele sale filme despre Vietnam intr-o perioada in care razboiul cu pricina era inca o rana deschisa. Tot o rana inca deschisa e si recenta pandemie si mai ales efectele pe care le-a provocat si pe care va continua sa le provoace pe termen mediu si lung. E despre abuzuri, e despre incalcarea libertatilor individuale, e despre o America si o lume rupte in doua, e despre multa, foarte multa stupizenie si, mai presus de toate, e despre intoleranta, despre lipsa de intelegere, despre incapacitatea omului actual de a se pune macar o clipa in pielea celuilalt si de a accepta ca poate exista si un alt punct de vedere. Ma mira ca filmul a reusit sa patrunda in selectia oficiala a festivalului de la Cannes, nu ma mira ca a fost desfiintat de criticii care gandesc si scriu la ordin si in consecinta ignorat in palmaresul oficial. Cine are ochi de vazut sa vada, cine are minte de inteles sa inteleaga. Capodopera !
Costirik
pe 21 Octombrie 2025 21:34
Filmul evidențiază perfect acea perioadă, plină de nebunie și prostie care continuă și azi. Surprinde toate evenimentele importante de atunci, completate pe fundal de idioți din social media care vorbesc de teorii ale conspirației și alte bazaconii. Ari Aster reușește să transpună și să cuprindă toată acea isterie mondială la o scară mai mică, în acest orășel Eddington.
fotolist
pe 29 August 2025 20:53
Nu! Poate s-a vrut a fi o capodopera, dar...O "epopee" despre coronavirus mai lipsea! Filmul este plictisitor, cel puțin cât am vizionat eu, o oră. Poate după s-o mai fi "alertat"! Nici scenariu nu prea m-a convins, iar Pascal cam mocait într-un rol de primar prăfuit.
hitman78
pe 25 August 2025 17:19
Prima parte e ușor plictisitoare după care filmul devine din ce in ce mai captivant.Este inferior celorlalte 2 filme ale lui Ari Aster,Midsomar și Hereditary ar mai fi Beau is afraid pe care nu l-am văzut.
Kul
pe 24 August 2025 01:05
Eddington (2025)
Simpatic.
Dar din pacate are neste chestii nefunctionale care indeparteaza privitorul. Una din ele ar fi un mare bubu ca amesteca genurile prea mult, si isi propune prea multe: societate, drama, suspans, covid, arme, iubire, stupiditate, satira, umor, rasism, western si alte alea. Pacat de regia aia fff buna. J.P. joaca misto dar parca nu-i rolul lui.
M-a distrat batalia spre final - parca rupta din Counter Strike, loale. Si toate insertiile alea despre social media si mobile-n viata nostra.
De vazut? Da. Dar cu rabdare multa la prima jumatate, ca o ia la vale bine dupa. Parca tre'ia sa-si fi propus mai putine, asa ratateaza valoarea de film cult. Spre exemplu Don't Look Up (2021) desi intr-o cheie mai simplista parca reuseste sa ramana mai on-point.
Si acu tre’ sa vad si Midsommar(2019), ca deh – fu prea misto regia.
Pitea76
pe 14 August 2025 18:00
Cand o sa ruleze si in cinematografele de la noi din tara?
user-689cc29f255e9
pe 13 August 2025 19:56
ATENTIE. SPOILERE. Eu zic că intră bine pe conspiraţii. E vorba in film de Palantir și Blackrock și secu și se fac aluzii directe la Alex Karp si World Economic Forum. Pana si sigla de pe aripa din spate a avionului e aceeasi cu logo-ul Majestic 12 din Deus Ex-ul original. Surprinzător de "de dreapta", poate chiar cu bună știinţă pentru un om de stânga ca Ari.
Nu va zic mai multe dar cine intuieste ce o sa se intampla cand toti decreteii astia(spirituali sau biologici) o sa traga ultima rasfuflare si generatia Alpha, aia de dupa zoomeri va fi primae complet socializată prin internet o sa aprecieze si filmul ăsta.
rob1cul
pe 10 Iunie 2025 23:29
SLAB de tot! Doar sa vedeti care este premisa filmului nu trebuie sa il vedeti ca mine tot, ci va dau sa cititi 2 paragrafe din articolul de pe cinemagia si o sa va dati seama ce film este.. Cat timp am pierdut nici nu imi vine a crede! Dar a trebuit sa o fac pentru job!
"Reacțiile criticilor sunt amestecate. David Rooney de la The Hollywood Reporter descrie filmul drept "un western modern străbătut de umor negru", dar "nici suficient de tensionat, nici suficient de amuzant pentru a funcționa într-o direcția sau alta" și concluzionând că reprezintă "o corvoadă obositoare și distantă." Peter Bradshaw de la The Guardian consideră că "Ari Aster alunecă acum, îngrijorător, pe o pantă descendentă cu acest film derutant de plictisitor; o satiră laborioasă și ciudat de autosuficientă," ce transformă teme precum carantina, teoriile conspirației, mișcarea Black Lives Matter sau privilegiul alb "într-un platou fără sare și piper.”
Pe de altă parte, Damon Wise de la Deadline laudă îndrăzneala filmului, care "lansează un atac puternic la adresa culturii MAGA" (Make America Great Again - curentul pornit de președintele Donald Trump) și este "impregnat de un umor politic negru". Wise apreciază și transcenderea neașteptată a genului, adăugând că "Eddington va polariza publicul prin amestecul său ambițios de genuri, acesta trecând de la un tip de western blând la un neo-noir sângeros, cu o parte de mijloc ce amintește de western-urile stilizate ale regizorului american John Dahl din anii ’90." Brian Tallerico scrie pentru Roger Ebert că filmul reprezintă "o provocare voit lipsită de substanță", cu scopul de a polariza publicul: "Nu e doar despre diviziunile din 2020; filmul e conceput să dividă și în 2025. Din acest punct de vedere, chiar dacă îl urăști, într-un fel și-a îndeplinit scopul."
Cum se incheie al 2-lea paragraf.. WOW! Ala este exact motivul de ce avem filme slabe rau de tot din partea Hollywood-ului de prin 2016 incoace... In loc sa faca filme pentru Entertaining, fac filme pentru politizarea scopului si pentru a face audientele sa urasca filmul din cauza acestui scop! Si e mereu doar o parte a spectrului politic...
Posibil să fie cel mai realist film politic și cultural pe care l-am văzut vreodată.
Este atât de captivant deoarece vorbește despre o nebunie pe care fiecare dintre noi încearcă să o uite, dar pe care nu putem să o uităm.
E vorba de perioada ciudată a primăverii și verii anului 2020. O perioadă care va intra în istorie. Și pe care filmul o transpune folosindu-se de o excepțională ficțiune istorică, întru totul pe măsura așteptărilor spectatorului. ,,.
Pasajul de mai sus constituie inceputul unui articol scris de scriitorul si publicistul american Jeffrey A Tucker pentru Brownstone Institute. Un articol cu care sunt suta la suta de acord acum, dupa ce am vizionat cel mai recent film de autor al lui Ari Aster. E primul contact pe care il am cu cinematografia acestuia si marturisesc ca , prin acest film, consider ca Aster e descoperirea cinematografica a anului. Am descoperit cu aceasta ocazie un cineast al carui curaj il compar cu acela al lui Oliver Stone care a facut celebrele sale filme despre Vietnam intr-o perioada in care razboiul cu pricina era inca o rana deschisa. Tot o rana inca deschisa e si recenta pandemie si mai ales efectele pe care le-a provocat si pe care va continua sa le provoace pe termen mediu si lung. E despre abuzuri, e despre incalcarea libertatilor individuale, e despre o America si o lume rupte in doua, e despre multa, foarte multa stupizenie si, mai presus de toate, e despre intoleranta, despre lipsa de intelegere, despre incapacitatea omului actual de a se pune macar o clipa in pielea celuilalt si de a accepta ca poate exista si un alt punct de vedere. Ma mira ca filmul a reusit sa patrunda in selectia oficiala a festivalului de la Cannes, nu ma mira ca a fost desfiintat de criticii care gandesc si scriu la ordin si in consecinta ignorat in palmaresul oficial. Cine are ochi de vazut sa vada, cine are minte de inteles sa inteleaga. Capodopera !
Simpatic.
Dar din pacate are neste chestii nefunctionale care indeparteaza privitorul. Una din ele ar fi un mare bubu ca amesteca genurile prea mult, si isi propune prea multe: societate, drama, suspans, covid, arme, iubire, stupiditate, satira, umor, rasism, western si alte alea. Pacat de regia aia fff buna. J.P. joaca misto dar parca nu-i rolul lui.
M-a distrat batalia spre final - parca rupta din Counter Strike, loale. Si toate insertiile alea despre social media si mobile-n viata nostra.
De vazut? Da. Dar cu rabdare multa la prima jumatate, ca o ia la vale bine dupa. Parca tre'ia sa-si fi propus mai putine, asa ratateaza valoarea de film cult. Spre exemplu Don't Look Up (2021) desi intr-o cheie mai simplista parca reuseste sa ramana mai on-point.
Si acu tre’ sa vad si Midsommar(2019), ca deh – fu prea misto regia.
Nu va zic mai multe dar cine intuieste ce o sa se intampla cand toti decreteii astia(spirituali sau biologici) o sa traga ultima rasfuflare si generatia Alpha, aia de dupa zoomeri va fi primae complet socializată prin internet o sa aprecieze si filmul ăsta.
"Reacțiile criticilor sunt amestecate. David Rooney de la The Hollywood Reporter descrie filmul drept "un western modern străbătut de umor negru", dar "nici suficient de tensionat, nici suficient de amuzant pentru a funcționa într-o direcția sau alta" și concluzionând că reprezintă "o corvoadă obositoare și distantă." Peter Bradshaw de la The Guardian consideră că "Ari Aster alunecă acum, îngrijorător, pe o pantă descendentă cu acest film derutant de plictisitor; o satiră laborioasă și ciudat de autosuficientă," ce transformă teme precum carantina, teoriile conspirației, mișcarea Black Lives Matter sau privilegiul alb "într-un platou fără sare și piper.”
Pe de altă parte, Damon Wise de la Deadline laudă îndrăzneala filmului, care "lansează un atac puternic la adresa culturii MAGA" (Make America Great Again - curentul pornit de președintele Donald Trump) și este "impregnat de un umor politic negru". Wise apreciază și transcenderea neașteptată a genului, adăugând că "Eddington va polariza publicul prin amestecul său ambițios de genuri, acesta trecând de la un tip de western blând la un neo-noir sângeros, cu o parte de mijloc ce amintește de western-urile stilizate ale regizorului american John Dahl din anii ’90." Brian Tallerico scrie pentru Roger Ebert că filmul reprezintă "o provocare voit lipsită de substanță", cu scopul de a polariza publicul: "Nu e doar despre diviziunile din 2020; filmul e conceput să dividă și în 2025. Din acest punct de vedere, chiar dacă îl urăști, într-un fel și-a îndeplinit scopul."
Cum se incheie al 2-lea paragraf.. WOW! Ala este exact motivul de ce avem filme slabe rau de tot din partea Hollywood-ului de prin 2016 incoace... In loc sa faca filme pentru Entertaining, fac filme pentru politizarea scopului si pentru a face audientele sa urasca filmul din cauza acestui scop! Si e mereu doar o parte a spectrului politic...