Un Lost, la scara ceva mai mica, dar cu acelasi aspect ieftin de telenovela. Cu actiunea derulandu-se pe repede-inainte, pentru ca-s totusi doar 90 de minute, scenaristul n-a avut cand, ce si cum sa lamureasca multe din lucrurile care trebuiau lamurite. De pilda, avionul se prabuseste din senin, fara motivatie, doar pentru ca orice avion se poate prabusi la un moment dat, in anumite circumstante. Ca sa-l parafrazez pe Murphy, daca un avion se poate prabusi, o sa se prabuseasca. Nu ca motivul ar avea in vreun fel vreo consecinta asupra actiunii, dar totusi... Si multe, multe clisee... Bineinteles ca intr-un decor paradisiac nu ai mancare, apa potabila, deci sansele de supravietuire scad drastic. Iar daca n-ai sange-n vene si boase la purtator, poti sa-ti iei adio de la viata din momentul in care ai facut primul pas pe insula. Bineinteles ca cel mai mare dusman al omului e chiar omul, asa ca in urma oboselii, frustrarii, foamei, lipsei de echipament medical, de apa potabila, omul redevine animal, iar lupta pentru supravietuire incepe. Si stie toata lumea, castiga care e cel mai puternic, si nu vorbim neaparat de puterea fizica. Vedem la inceputul filmului cum oamenii sunt antrenati mental, cum li se inoculeaza mentalitatea invingatorului. Si cat de repede li s-a ivit ocazia s-o puna in practica... Doar ca unii isi mai aduc din cand in cand aminte si ca au trait candva intr-o civilizatie, in timp ce la altii predomina instinctul de animal. Si ca si cum n-aveau destule cu care sa se lupte pe insula aia la dracu-n praznic, hai sa fie si niscaiva gagici, ca sa mai sporim tensiunea, sa mai aiba un motiv in plus de a se hacui unii pe altii. Interesant e ca Slim respecta decizia Elenei, cand fata cu tărâțe in loc de creier face o alta alegere; Andreas, in schimb, o vede pe Elena ca pe un obiect, proprietate personala. Sincer, avand in vedere lumea in care traim, eu zic ca s-ar fi exterminat mult mai repede unii pe altii pentru mancare si apa. Mai precis, dupa vreo jumatate de ora s-ar fi terminat filmul... Dar scenaristul e optimist, calitate pe care nu pot sa n-o apreciez. Iar finalul... No comment.
Un Lost, la scara ceva mai mica, dar cu acelasi aspect ieftin de telenovela. Cu actiunea derulandu-se pe repede-inainte, pentru ca-s totusi doar 90 de minute, scenaristul n-a avut cand, ce si cum sa lamureasca multe din lucrurile care trebuiau lamurite. De pilda, avionul se prabuseste din senin, fara motivatie, doar pentru ca orice avion se poate prabusi la un moment dat, in anumite circumstante. Ca sa-l parafrazez pe Murphy, daca un avion se poate prabusi, o sa se prabuseasca. Nu ca motivul ar avea in vreun fel vreo consecinta asupra actiunii, dar totusi... Si multe, multe clisee... Bineinteles ca intr-un decor paradisiac nu ai mancare, apa potabila, deci sansele de supravietuire scad drastic. Iar daca n-ai sange-n vene si boase la purtator, poti sa-ti iei adio de la viata din momentul in care ai facut primul pas pe insula. Bineinteles ca cel mai mare dusman al omului e chiar omul, asa ca in urma oboselii, frustrarii, foamei, lipsei de echipament medical, de apa potabila, omul redevine animal, iar lupta pentru supravietuire incepe. Si stie toata lumea, castiga care e cel mai puternic, si nu vorbim neaparat de puterea fizica. Vedem la inceputul filmului cum oamenii sunt antrenati mental, cum li se inoculeaza mentalitatea invingatorului. Si cat de repede li s-a ivit ocazia s-o puna in practica... Doar ca unii isi mai aduc din cand in cand aminte si ca au trait candva intr-o civilizatie, in timp ce la altii predomina instinctul de animal. Si ca si cum n-aveau destule cu care sa se lupte pe insula aia la dracu-n praznic, hai sa fie si niscaiva gagici, ca sa mai sporim tensiunea, sa mai aiba un motiv in plus de a se hacui unii pe altii. Interesant e ca Slim respecta decizia Elenei, cand fata cu tărâțe in loc de creier face o alta alegere; Andreas, in schimb, o vede pe Elena ca pe un obiect, proprietate personala. Sincer, avand in vedere lumea in care traim, eu zic ca s-ar fi exterminat mult mai repede unii pe altii pentru mancare si apa. Mai precis, dupa vreo jumatate de ora s-ar fi terminat filmul... Dar scenaristul e optimist, calitate pe care nu pot sa n-o apreciez. Iar finalul... No comment.