Părerea criticului
Edmond/Cyrano, mon amour (2018), comedia despre cum dramaturgul Edmond Rostand a scris în
doar trei săptămâni ultrapopulara piesă Cyrano de Bergerac, rulează în premieră pe marile noastre ecrane.
Mai mult decât povestea modului în care a luat viață, în Franța anului 1897, celebra piesa de teatru Cyrano de Bergerac și spectacolul omonim (cel mai mare succes din istoria teatrului francez), filmul Edmond/Cyrano, mon amour te acaparează cu totul prin prezentarea procesului creației unei piese și aproape simultan a unui spectacol de teatru.
Filmul Cyrano, mon amour este despre nașterea unei opere și despre toate mecanismele care
stau în spatele scrierii fiecărui act și jucării fiecărei scene din spectacol. Umorul de situație, dialogurile pline de spirit, replicile în versuri ale lui Edmond și devoalarea procesului, adesea frustrant și anevoios, al creației, face filmul captivant de la un capăt la celălalt.
Dramaturgul Edmond Rostand (Thomas Solivéres), relativ cunoscut pentru scrierile sale la momentul în care au loc evenimentele din film, caută inspirație pentru următoarea lui piesă de teatru. Muza vine în persoana actriței aspirante/costumierei Jeanne d'Alcie (Lucie Boujenah), care -fără să știe cine este bărbatul din fața ei - citează pătrunsă de emoție din versurile scrise de Edmond.
Dramaturgul e impresionat că ceea ce a creat, cuvintele lui, umplu de lacrimi ochii acestei femei. Acest lucru îi dă aripi. Doar că actorul Léonidas Léo Volny, prietenul cel mai bun al lui Edmond, e îndrăgostit de Jeanne, pentru care și dramaturgul începe să simtă atracție. Edmond ajunge să compună scrisorile de dragoste ale lui Léo pentru Jeanne, acest quid pro quo fiind și fondul piesei de teatru care se înfiripă
încet în mintea lui Edmond, Cyrano de Bergerac.
În numai trei săptămâni, Edmond pune pe hârtie piesa despre Cyrano, un poet-filosof, dar și un neîntrecut spadasin, care se îndrăgostește de o frumoasă Roxane, pe care nu îndrăznește s-o curteze, de teamă că defectul lui fizic mai mult decât evident – un nas uriaș – o va face pe fată să-l respingă. În schimb, îi trimite acesteia scrisori pătimașe, ca din partea lui Christian, un tânăr frumos, dar mai puțin înzestrat cu spirit. Roxane se îndrăgostește de cel care îi scrie, fără să-i cunoască adevărată identitate. Și în realitate Jeanne se îndrăgostește de autorul minunatelor scrisori în versuri pe care le primește, fără să știe că însuși dramaturgul Edmond Rostand le compune iar nu Léo.
Pe măsură ce scrie actele noii piese de teatru, se și pune în scenă, teatrul având nevoie de un spectacol aducător de succes răsunător, altfel finanțatorii vor tăia subvențiile. Marele actor Constant Coquelin (jucat de Olivier Gourmet) însuși are nevoie de un mare succes și îi cere lui Edmond să îi scrie un rol mare. Care vine odată cu personajul Cyrano de Bergerac.
Finanțatorii însuși vor sta la repetiții și chiar vor impune o actriță în rolul ingenuei Roxanne, pe vedeta Maria Legault (Mathilde Seigner), deși femeia are 47 de ani iar personajul 20... Pe parcursul scrierii piesei și pregătirii spectacolului, Edmond are de-a face cu actrițe capricioase, cu o soție geloasă, cu amenințarea prierderii actorului principal, care a primit un ordin de interdicție de a mai juca etc.
Cu toate acestea, în trei săptămâni, piesa de teatru și spectacolul Cyrano de Bergerac ies la lumină... iar succesul este răsunător.
Filmul abundă în decoruri fastuoase și costume extravagante și beneficiază de o distribuție generoasă în care se regăsesc Olivier Gourmet, colaborator constant al fraților Dardenne și câștigător al unui premiu pentru interpretare la Cannes (Le fils, 2002), Thomas Solivérès, cunoscut publicului din The Intouchables (r. Olivier Nakache, Éric Toledano), Mathilde Seigner, sora cunoscutei actrițe și cântărețe Emmanuelle Seigner, Tom Leeb (Papillon, r. Michael Noer) și Clémentine Célarié (Les Misérables, r. Claude Lelouch). Alexis Michalik, autorul filmului, are, de asemenea, o scurtă apariție, în rolul scriitorului Georges Feydeau, rivalul lui Edmond Rostand.
doar trei săptămâni ultrapopulara piesă Cyrano de Bergerac, rulează în premieră pe marile noastre ecrane.
Mai mult decât povestea modului în care a luat viață, în Franța anului 1897, celebra piesa de teatru Cyrano de Bergerac și spectacolul omonim (cel mai mare succes din istoria teatrului francez), filmul Edmond/Cyrano, mon amour te acaparează cu totul prin prezentarea procesului creației unei piese și aproape simultan a unui spectacol de teatru.
Filmul Cyrano, mon amour este despre nașterea unei opere și despre toate mecanismele care
stau în spatele scrierii fiecărui act și jucării fiecărei scene din spectacol. Umorul de situație, dialogurile pline de spirit, replicile în versuri ale lui Edmond și devoalarea procesului, adesea frustrant și anevoios, al creației, face filmul captivant de la un capăt la celălalt.
Dramaturgul Edmond Rostand (Thomas Solivéres), relativ cunoscut pentru scrierile sale la momentul în care au loc evenimentele din film, caută inspirație pentru următoarea lui piesă de teatru. Muza vine în persoana actriței aspirante/costumierei Jeanne d'Alcie (Lucie Boujenah), care -fără să știe cine este bărbatul din fața ei - citează pătrunsă de emoție din versurile scrise de Edmond.
Dramaturgul e impresionat că ceea ce a creat, cuvintele lui, umplu de lacrimi ochii acestei femei. Acest lucru îi dă aripi. Doar că actorul Léonidas Léo Volny, prietenul cel mai bun al lui Edmond, e îndrăgostit de Jeanne, pentru care și dramaturgul începe să simtă atracție. Edmond ajunge să compună scrisorile de dragoste ale lui Léo pentru Jeanne, acest quid pro quo fiind și fondul piesei de teatru care se înfiripă
încet în mintea lui Edmond, Cyrano de Bergerac.
În numai trei săptămâni, Edmond pune pe hârtie piesa despre Cyrano, un poet-filosof, dar și un neîntrecut spadasin, care se îndrăgostește de o frumoasă Roxane, pe care nu îndrăznește s-o curteze, de teamă că defectul lui fizic mai mult decât evident – un nas uriaș – o va face pe fată să-l respingă. În schimb, îi trimite acesteia scrisori pătimașe, ca din partea lui Christian, un tânăr frumos, dar mai puțin înzestrat cu spirit. Roxane se îndrăgostește de cel care îi scrie, fără să-i cunoască adevărată identitate. Și în realitate Jeanne se îndrăgostește de autorul minunatelor scrisori în versuri pe care le primește, fără să știe că însuși dramaturgul Edmond Rostand le compune iar nu Léo.
Pe măsură ce scrie actele noii piese de teatru, se și pune în scenă, teatrul având nevoie de un spectacol aducător de succes răsunător, altfel finanțatorii vor tăia subvențiile. Marele actor Constant Coquelin (jucat de Olivier Gourmet) însuși are nevoie de un mare succes și îi cere lui Edmond să îi scrie un rol mare. Care vine odată cu personajul Cyrano de Bergerac.
Finanțatorii însuși vor sta la repetiții și chiar vor impune o actriță în rolul ingenuei Roxanne, pe vedeta Maria Legault (Mathilde Seigner), deși femeia are 47 de ani iar personajul 20... Pe parcursul scrierii piesei și pregătirii spectacolului, Edmond are de-a face cu actrițe capricioase, cu o soție geloasă, cu amenințarea prierderii actorului principal, care a primit un ordin de interdicție de a mai juca etc.
Cu toate acestea, în trei săptămâni, piesa de teatru și spectacolul Cyrano de Bergerac ies la lumină... iar succesul este răsunător.
Filmul abundă în decoruri fastuoase și costume extravagante și beneficiază de o distribuție generoasă în care se regăsesc Olivier Gourmet, colaborator constant al fraților Dardenne și câștigător al unui premiu pentru interpretare la Cannes (Le fils, 2002), Thomas Solivérès, cunoscut publicului din The Intouchables (r. Olivier Nakache, Éric Toledano), Mathilde Seigner, sora cunoscutei actrițe și cântărețe Emmanuelle Seigner, Tom Leeb (Papillon, r. Michael Noer) și Clémentine Célarié (Les Misérables, r. Claude Lelouch). Alexis Michalik, autorul filmului, are, de asemenea, o scurtă apariție, în rolul scriitorului Georges Feydeau, rivalul lui Edmond Rostand.
