Părerea criticului
Sunt decenii de când cineaştii indieni se inspiră din cele mai de succes producţii internaţionale şi le aplică "tratamentul bollywoodian", transformându-le în proiecte fidele exuberantului şi coloratului cinema local. Ek Villain/Psihopatul este unul dintre cele mai recente exemple, de văzut pe marile noastre ecrane cu începere din această vineri.
Fără să fi fost adus pe marile ecrane din România (cu excepţia celor ale festivalului Transilvania), filmul sud-coreean L-am văzut pe Diavol/I Saw the Devil are o mulţime de fani la noi în ţară, iar ei (şi nu numai!) ar putea fi curioşi cât de schimbată a ieşit premisa thriller-ului de acţiune după tratamentul bollywoodian. Da, avem crime şi o urmărire pe viaţă şi pe moarte, dar şi povestea de dragoste nelipsită din mai toate producţiile indiene.
Psihopatul ne-a adus aminte de Ghajini, mega-hitul din 2008 inspirat de (nici mai mult, nici mai puţin) Memento al lui Christopher Nolan. Deşi filmul indian păstrează protagonistul amnezic obsedat să se răzbune pe ucigaşul soţiei sale, cu greu poţi găsi două filme mai diferite decât producţia independentă americană şi blockbusterul bollywoodian. La fel stau lucrurile şi cu Psihopatul, în care regizorul Mohit Suri preia intensa premisă din I Saw the Devil şi o accesorizează cu o poveste de dragoste. Rezultatul este inedit şi captivant, deşi nu scapă de dezordinea scenaristică şi exagerările atât de des întâlnite în filmele de la Bollywood.
Marele atu al filmului sunt actorii principali, doi dintre cei mai promiţători tineri actori indieni ai momentului. Sidharth Malhotra are toate şansele să se transforme într-un nume de popularitatea egală cu a celor trei Khan-i ai Bollywood-ului, Shah Rukh, Salman şi Aamir. El este Guru, un fost gangster (greu de spus cine este de fapt psihopatul villain din titlu) adus pe calea cea bună de iubita lui Aisha (Shraddha Kapoor). Rădăcinile gangstereşti ale lui Guru reapar imediat, bărbatul fiind gata de orice pentru a-l prinde pe asasin. Identitatea acestuia este dezvăluită rapid de scenariu, cei doi bărbaţi ajungând la un moment dat să se înfrunte.
Ca şi în cazul lui Ghajini, povestea de dragoste din Ek Villain este mult mai eficientă decât aspectul detectivistic, unde regizorul îşi ia libertăţi supărătoare. Malhotra şi Kapoor au o chimie interesantă, iar traiectoria personajelor lor, el mână dreaptă şi asasin plătit al unui puternic gangster, iar ea tânără îndrăgostită de viaţă ascuzând un sumbru secret, nu dezamăgeşte nicio clipă. Deloc speriată de periculosul Guru, Aisha dovedeşte că oricine merită o a doua şansă.
Povestea de dragoste este spusă în flashback-uri, iar spectatorul român ar putea fi surprins de slalomul lui Ek Villain între cele două genuri atât de diferite. Interesant este faptul că premiera de vineri se prezintă ca o soluţie pentru o ieşire la cinema în cuplu: ea va gusta povestea de dragoste, iar el intensitatea răfuielilor dintre complicatul erou şi adevăratul villain al filmului.
Fără să fi fost adus pe marile ecrane din România (cu excepţia celor ale festivalului Transilvania), filmul sud-coreean L-am văzut pe Diavol/I Saw the Devil are o mulţime de fani la noi în ţară, iar ei (şi nu numai!) ar putea fi curioşi cât de schimbată a ieşit premisa thriller-ului de acţiune după tratamentul bollywoodian. Da, avem crime şi o urmărire pe viaţă şi pe moarte, dar şi povestea de dragoste nelipsită din mai toate producţiile indiene.
Psihopatul ne-a adus aminte de Ghajini, mega-hitul din 2008 inspirat de (nici mai mult, nici mai puţin) Memento al lui Christopher Nolan. Deşi filmul indian păstrează protagonistul amnezic obsedat să se răzbune pe ucigaşul soţiei sale, cu greu poţi găsi două filme mai diferite decât producţia independentă americană şi blockbusterul bollywoodian. La fel stau lucrurile şi cu Psihopatul, în care regizorul Mohit Suri preia intensa premisă din I Saw the Devil şi o accesorizează cu o poveste de dragoste. Rezultatul este inedit şi captivant, deşi nu scapă de dezordinea scenaristică şi exagerările atât de des întâlnite în filmele de la Bollywood.
Marele atu al filmului sunt actorii principali, doi dintre cei mai promiţători tineri actori indieni ai momentului. Sidharth Malhotra are toate şansele să se transforme într-un nume de popularitatea egală cu a celor trei Khan-i ai Bollywood-ului, Shah Rukh, Salman şi Aamir. El este Guru, un fost gangster (greu de spus cine este de fapt psihopatul villain din titlu) adus pe calea cea bună de iubita lui Aisha (Shraddha Kapoor). Rădăcinile gangstereşti ale lui Guru reapar imediat, bărbatul fiind gata de orice pentru a-l prinde pe asasin. Identitatea acestuia este dezvăluită rapid de scenariu, cei doi bărbaţi ajungând la un moment dat să se înfrunte.
Ca şi în cazul lui Ghajini, povestea de dragoste din Ek Villain este mult mai eficientă decât aspectul detectivistic, unde regizorul îşi ia libertăţi supărătoare. Malhotra şi Kapoor au o chimie interesantă, iar traiectoria personajelor lor, el mână dreaptă şi asasin plătit al unui puternic gangster, iar ea tânără îndrăgostită de viaţă ascuzând un sumbru secret, nu dezamăgeşte nicio clipă. Deloc speriată de periculosul Guru, Aisha dovedeşte că oricine merită o a doua şansă.
Povestea de dragoste este spusă în flashback-uri, iar spectatorul român ar putea fi surprins de slalomul lui Ek Villain între cele două genuri atât de diferite. Interesant este faptul că premiera de vineri se prezintă ca o soluţie pentru o ieşire la cinema în cuplu: ea va gusta povestea de dragoste, iar el intensitatea răfuielilor dintre complicatul erou şi adevăratul villain al filmului.
