O drama sfasietoare, personaje stranii care au convingeri ferme, pe care le vor calca curand.Cel mai ciudat personaj , fata aceea blonda , gatade orice sacrificii.
Cretzulynne
pe 13 Aprilie 2017 18:36
O drama spaniola de Arturo Ruiz Serrano
- debutul in lungmetraj al lui Serrano.
- actiunea in timpul unei ierni a Razboiului Civil Spaniol din anii '40, de unde si ideologiile politice diferite.
- personaje putine, cadre largi, spatiu redus - stil minimalist.
- miscarea camerei usor-usor alerta.
- film rece, dat de lipsa culorilor calde, dar si a non-sentimentelor umane.
- natura! mi-a placut contrastul dintre natura imbracata (peisaje-fotografii cu zapada) si natura dezbracata (padurea dezolanta + vestimentatia personajelor cu aceleasi nuante ca si desertul).
- un desert animat de existenta unui avanpost, de oameni la fel de goi precum desertul insasi.
- in tandem: in exterior - raceala iernii se diminueaza; in interior - atmosfera se incalzeste datorita prezentei feminine, insa nu fara consecinte!
- final gen "apa trece, pietrele raman".
P.S.: into_the_labyrinth - Iti multumesc pentru recomandare!
into_the_labyrinth
pe 13 Aprilie 2017 01:34
Este un film uluitor, de o profunzime aproape dostoievskiană şi cu siguranţă cea mai bună dramă pe care am văzut-o în ultimul timp. Ridică extrem de multe probleme, şi unele care sunt complexe, de la religie până la căderea în păcat şi absurditatea războiului, folosind doar trei personaje principale (Silverio, Teo şi Zolska) şi drept decor o ascunzătoare sordidă din timpul războiului.
Silverio şi Teo sunt două temperamente diferite, două personalităţi distincte şi uneori ai impresia că doar interesul comun îi uneşte, iar apariţia în cadru a personajului feminin, care va juca şi rolul de consoartă a fiecăruia dintre ei, nu face decât să complice lucrurile şi să adâncească această falie. Totuşi, de la un moment dat, prietenia şi solidaritatea vor reveni între ei.
Cu toate că a studiat teologia, tânărul Teo este încăpăţânat şi uneori dur în apărarea unor convingeri de care va ajunge să se îndoiască de-abia mai târziu. Nu întâmplător, tocmai el ajunge vinovat şi de desfrâu, şi de crimă, deşi nu este structural un ucigaş, fiindcă pământul este un loc al păcatului şi al blestemelor, fiindcă toţi avem probleme de conştiinţă (care par a constitui tema principală a filmului)
Finalul este unul apoteotic şi confirmă valoarea acestei pelicule mai puţin cunoscute, dar de excepţie. Nu îl dezvălui, pentru a nu crea un spoiler pentru cei care nu l-au văzut, dar pot spune doar atât: întotdeauna am crezut că războiul şi regulile sale reprezintă o mare aberaţie, o abjecţie menită să servească unor interese meschine, fie ele financiare sau de ocupare a unor teritorii, fie religioase, ideologice sau etnice. Dacă mai aveam vreo urmă de îndoială că ar fi aşa, acest film mi-a spulberat-o definitiv.
PS: klute, wild, Cretzulynne, Silvia - şi de fapt toţi cei care citesc, vedeţi acest film! Merită cu prisosinţă!
- debutul in lungmetraj al lui Serrano.
- actiunea in timpul unei ierni a Razboiului Civil Spaniol din anii '40, de unde si ideologiile politice diferite.
- personaje putine, cadre largi, spatiu redus - stil minimalist.
- miscarea camerei usor-usor alerta.
- film rece, dat de lipsa culorilor calde, dar si a non-sentimentelor umane.
- natura! mi-a placut contrastul dintre natura imbracata (peisaje-fotografii cu zapada) si natura dezbracata (padurea dezolanta + vestimentatia personajelor cu aceleasi nuante ca si desertul).
- un desert animat de existenta unui avanpost, de oameni la fel de goi precum desertul insasi.
- in tandem: in exterior - raceala iernii se diminueaza; in interior - atmosfera se incalzeste datorita prezentei feminine, insa nu fara consecinte!
- final gen "apa trece, pietrele raman".
P.S.: into_the_labyrinth - Iti multumesc pentru recomandare!
Silverio şi Teo sunt două temperamente diferite, două personalităţi distincte şi uneori ai impresia că doar interesul comun îi uneşte, iar apariţia în cadru a personajului feminin, care va juca şi rolul de consoartă a fiecăruia dintre ei, nu face decât să complice lucrurile şi să adâncească această falie. Totuşi, de la un moment dat, prietenia şi solidaritatea vor reveni între ei.
Cu toate că a studiat teologia, tânărul Teo este încăpăţânat şi uneori dur în apărarea unor convingeri de care va ajunge să se îndoiască de-abia mai târziu. Nu întâmplător, tocmai el ajunge vinovat şi de desfrâu, şi de crimă, deşi nu este structural un ucigaş, fiindcă pământul este un loc al păcatului şi al blestemelor, fiindcă toţi avem probleme de conştiinţă (care par a constitui tema principală a filmului)
Finalul este unul apoteotic şi confirmă valoarea acestei pelicule mai puţin cunoscute, dar de excepţie. Nu îl dezvălui, pentru a nu crea un spoiler pentru cei care nu l-au văzut, dar pot spune doar atât: întotdeauna am crezut că războiul şi regulile sale reprezintă o mare aberaţie, o abjecţie menită să servească unor interese meschine, fie ele financiare sau de ocupare a unor teritorii, fie religioase, ideologice sau etnice. Dacă mai aveam vreo urmă de îndoială că ar fi aşa, acest film mi-a spulberat-o definitiv.
PS: klute, wild, Cretzulynne, Silvia - şi de fapt toţi cei care citesc, vedeţi acest film! Merită cu prisosinţă!