Părerea criticului
Este prima oară când un actor din România interpretează un rol de o asemenea anvergură într-un serial american, prin urmare era clar că aşteptăm cu nerăbdare premiera lui Emerald City. Serialul NBC îmbină spiritul clasic al Vrăjitorului din Oz cu o abordare sumbră şi violentă, rezultatul vrând parcă să amintească de Urzeala tronurilor. Iată mai jos la ce să te aştepţi de la producţia TV lansată în Statele Unite pe 6 ianuarie.
Faptul că serialul se adresează unei cu totul alte grupe de vârstă decât materialul original îl arată şi vârsta protagonistei: Dorothy (Adria Arjona din True Detective şi Person of Interest) are 20 de ani şi este studentă la medicină. Serialul îi reinventează eroinei biografia, sugerând că Dorothy, deşi a fost crescută de mătuşa Em şi unchiul Henry, ar putea avea o origine legată de Oz, mister ce va fi explorat cu siguranţă de-a lungul episoadelor următoare. Este păstrat mijlocul de "locomoţie" al lui Dorothy: în urma unei furtuni, tânăra ajunge, luată pe sus într-o maşină de poliţie, în Oz, accidentând-o pe Vrăjitoarea din Est (o impozantă Florence Kasumba, pe care o vom revedea anul acesta în Wonder Woman şi la anul în Black Panther).
Singh foloseşte majoritatea elementelor din roman, dar le schimbă caracteristicile. De exemplu, Sperietoarea de ciori este Lucas (Oliver Jackson-Cohen), un soldat din garda Vrăjitorului din Oz pe care Dorothy îl găseşte, de îndată ce îşi începe călătoria pe cărarea de cărămizi galbene, răstignit pe o cruce de lemn şi fără să-şi aducă aminte cum a ajuns acolo. Prin urmare sperietoarea de ciori ce visează să aibă creier se transformă într-un chipeş soldat amnezic: o formulă pe care serialul o foloseşte adesea pentru a face mai ofertante personajele clasice.
Evident, românii vor fi mult mai atenţi la Ana Ularu în rolul Vrăjitoarei din Vest, şi ea posesoarea unei biografii schimbate. Pe parcursul primelor două episoade aflăm că Vrăjitorul din Oz (Vincent D'Onofrio) a salvat cu 20 de ani în urmă ţinutul de la o cumplită ameninţare. Erou al tărâmului fantastic şi lider absolut, vrăjitorul a interzis magia, făcând-o pe Glinda (Joely Richardson), Vrăjitoarea din Nord, să se retragă în ţinuturile îngheţate in Oz, iar pe Vrăjitoarea din Vest să renunţe la vrăji şi să se prostitueze. Doar că moartea Vrăjitoarei din Est modifică fragilul echilibru politic, deschizând drumul pentru consistentele schimbări provocate de sosirea lui Dorothy.
După ce ne-a luat ochii cu The Cell (2000) şi The Fall (2006) şi a eşuat să impresioneze cu producţiile de studio Immortals, Mirror Mirror şi Self/less, Tarsem Singh îşi arată din nou preocuparea pentru aspectul vizual al cinema-ului, oferind câteva imagini spectaculoase în Emerald City. Din nefericire serialul arată pe alocuri mult prea ieftin, iar câteva decizii dubioase (de ce ai filma un serial fantasy într-o locaţie atât de recognoscibilă precum parcul Güell din Barcelona?) te scot uneori din poveste.
În ciuda problemelor de ritm, pentru amatorii de fantasy Emerald City este cu siguranţă o producţie atractivă, iar elementele explorate în primele două episoade au potenţial să fie dezvoltate interesant pe parcursul primului sezon. Pentru cei care preferă realismul, Emerald City este departe de a fi o producţie obligatorie. Noi ne oprim la primele episoade şi ne vom folosi timpul pentru a ajunge la zi cu excelentul The Americans.
Faptul că serialul se adresează unei cu totul alte grupe de vârstă decât materialul original îl arată şi vârsta protagonistei: Dorothy (Adria Arjona din True Detective şi Person of Interest) are 20 de ani şi este studentă la medicină. Serialul îi reinventează eroinei biografia, sugerând că Dorothy, deşi a fost crescută de mătuşa Em şi unchiul Henry, ar putea avea o origine legată de Oz, mister ce va fi explorat cu siguranţă de-a lungul episoadelor următoare. Este păstrat mijlocul de "locomoţie" al lui Dorothy: în urma unei furtuni, tânăra ajunge, luată pe sus într-o maşină de poliţie, în Oz, accidentând-o pe Vrăjitoarea din Est (o impozantă Florence Kasumba, pe care o vom revedea anul acesta în Wonder Woman şi la anul în Black Panther).
Singh foloseşte majoritatea elementelor din roman, dar le schimbă caracteristicile. De exemplu, Sperietoarea de ciori este Lucas (Oliver Jackson-Cohen), un soldat din garda Vrăjitorului din Oz pe care Dorothy îl găseşte, de îndată ce îşi începe călătoria pe cărarea de cărămizi galbene, răstignit pe o cruce de lemn şi fără să-şi aducă aminte cum a ajuns acolo. Prin urmare sperietoarea de ciori ce visează să aibă creier se transformă într-un chipeş soldat amnezic: o formulă pe care serialul o foloseşte adesea pentru a face mai ofertante personajele clasice.
Evident, românii vor fi mult mai atenţi la Ana Ularu în rolul Vrăjitoarei din Vest, şi ea posesoarea unei biografii schimbate. Pe parcursul primelor două episoade aflăm că Vrăjitorul din Oz (Vincent D'Onofrio) a salvat cu 20 de ani în urmă ţinutul de la o cumplită ameninţare. Erou al tărâmului fantastic şi lider absolut, vrăjitorul a interzis magia, făcând-o pe Glinda (Joely Richardson), Vrăjitoarea din Nord, să se retragă în ţinuturile îngheţate in Oz, iar pe Vrăjitoarea din Vest să renunţe la vrăji şi să se prostitueze. Doar că moartea Vrăjitoarei din Est modifică fragilul echilibru politic, deschizând drumul pentru consistentele schimbări provocate de sosirea lui Dorothy.
După ce ne-a luat ochii cu The Cell (2000) şi The Fall (2006) şi a eşuat să impresioneze cu producţiile de studio Immortals, Mirror Mirror şi Self/less, Tarsem Singh îşi arată din nou preocuparea pentru aspectul vizual al cinema-ului, oferind câteva imagini spectaculoase în Emerald City. Din nefericire serialul arată pe alocuri mult prea ieftin, iar câteva decizii dubioase (de ce ai filma un serial fantasy într-o locaţie atât de recognoscibilă precum parcul Güell din Barcelona?) te scot uneori din poveste.
În ciuda problemelor de ritm, pentru amatorii de fantasy Emerald City este cu siguranţă o producţie atractivă, iar elementele explorate în primele două episoade au potenţial să fie dezvoltate interesant pe parcursul primului sezon. Pentru cei care preferă realismul, Emerald City este departe de a fi o producţie obligatorie. Noi ne oprim la primele episoade şi ne vom folosi timpul pentru a ajunge la zi cu excelentul The Americans.
