Părerea criticului
Un neuron... se chinuia... sa inteleag-un film... si pentru ca... n-a reusit... A, dar nu e cazul, unica premiera a saptamanii e extrem de usor de inteles: Premiantul lunii.
Premiantul lunii (de fapt angajatul, dar trebuia evitat un conflict de similitudine cu un titlu mai vechi) este o comedie vag romantica de o lejeritate ce frizeaza inexistenta, foarte potrivita dupa o saptamana grea de lucru, cand vrei sa bifezi doua teluri: sa vezi unica premiera a saptamanii si sa-ti odihnesti in acelasi timp cat mai multi (toti) neuroni(i).Pe langa inconsistenta dialogurilor, "Employee of the Month" mai reuseste performanta de a se lua de conceptiile workoholice nascocite de ambitiile si eficienta americana. Deci este la fel potrivit dupa o saptamana grea de lucru, in care ti-ai dorit sa-ti ucizi 99% din colegii de munca (aia care nu fac nimic), iar ultimul procent (cei care fac mai mult decat tine) ti-l imaginezi pe o insula populata de triburi cat mai feroce, nereusind sa tina piept hoardelor de canibali.
Sa revenim la filmul incepatorului Greg Coolidge: este despre un supermarket. Un supermarket unde toata lumea musteste de ambitie si e obsedata sa fie... titlul filmului. Cu o singura exceptie, anume lenesul Zack (Dane Cook), a carui principala ocupatie in ultimii ani a fost sa... nu faca nimic. Dar lucrurile se schimba in momentul cand la prestigiosul supermagazin se angajeaza o casierita frumoasa de pica. Zack afla ca minunata Amy (Jessica Simpson) nu se intalneste (in sensul acela) decat cu castigatorii titlului de "angajatul lunii", prin urmare il apuca o harnicie uimitoare. Da, stim, intelegem, si noi am fi vrut sa incadram diferit poza de la Saptamana pe scurt, sa o facem de vreo zece ori mai mare si sa scapam de fatidicele accesorii vestimentare.Sa revenim iar. In calea intentiilor nu tocmai onorabile ale lui Zack sta un adversar redutabil, Vince (Dax Shepard), de 17 ori castigator consecutiv al premiului, si el vrajit de frumoasa Amy. Intre cei doi incepe o lupta pe viata si pe moarte, plina de momente caraghioase datorate farselor strengaresti puse la cale de Zack si reactiilor rautacioase, de mica vedeta prea bagata in seama, ale lui Vince.
"Premiantul lunii" este exact genul acela de film pe care-l uiti dupa zece minute, dar care reuseste timp de o ora si jumatate sa te deconecteze. Si daca cumva te nemultumeste faptul ca Romania, dupa exemplul Uniunii si-al Americii, devine din ce in ce mai "politically correct", uitand de bancurile cu minoritati fel de fel, "Premiantul lunii" este un adevarat izvor de incorrect-isme.Pentru ca supermagazinul este populat cu o multime de deliciosi angajati minoritari: managerul este un, hm, poponar refulat, seful cel mare este, hm, un pitic cu tendinte agresiv-dominatoare, paznicul este, hm, negrotei (si are un IQ invers proportional cu impresionantele lui dimensiuni), un coleg al lui Zack este, hm, chior, altul e musulman si are vreo 20 de odrasle si tot asa, pana la Amy, care e si ea, hm, dar sa nu anticipam...
Defectul de neinghitit al "Premiantului"? Se bazeaza prea mult pe prezenta ravasitoarei Jessica Simpson, o starleta in tot mai mare voga in Statele Unite. Din cantareata, Simpson a vrut sa devina si actrita, iar Coolidge ii ofera aici un rol extrem de potrivit pentru ea: obiect sexual cu pleoape extrem de mobile, buze siliconate si alte protuberante (da, de ele ziceam mai sus) ameliorate de manile pricepute ale chirurgilor plasticieni, plus replici foarte putine, ceea ce sigur este pe placul feministelor din intreaga lume. Prin urmare "Premiantul lunii" este un film de privit fara ifose si fara pretentii, caci iti lasa impresia ca intreaga echipa de realizatori si-a insusit motto-ul lenesului Zack: "De ce sa te stresezi pentru mai mult?"
Premiantul lunii (de fapt angajatul, dar trebuia evitat un conflict de similitudine cu un titlu mai vechi) este o comedie vag romantica de o lejeritate ce frizeaza inexistenta, foarte potrivita dupa o saptamana grea de lucru, cand vrei sa bifezi doua teluri: sa vezi unica premiera a saptamanii si sa-ti odihnesti in acelasi timp cat mai multi (toti) neuroni(i).Pe langa inconsistenta dialogurilor, "Employee of the Month" mai reuseste performanta de a se lua de conceptiile workoholice nascocite de ambitiile si eficienta americana. Deci este la fel potrivit dupa o saptamana grea de lucru, in care ti-ai dorit sa-ti ucizi 99% din colegii de munca (aia care nu fac nimic), iar ultimul procent (cei care fac mai mult decat tine) ti-l imaginezi pe o insula populata de triburi cat mai feroce, nereusind sa tina piept hoardelor de canibali.
Sa revenim la filmul incepatorului Greg Coolidge: este despre un supermarket. Un supermarket unde toata lumea musteste de ambitie si e obsedata sa fie... titlul filmului. Cu o singura exceptie, anume lenesul Zack (Dane Cook), a carui principala ocupatie in ultimii ani a fost sa... nu faca nimic. Dar lucrurile se schimba in momentul cand la prestigiosul supermagazin se angajeaza o casierita frumoasa de pica. Zack afla ca minunata Amy (Jessica Simpson) nu se intalneste (in sensul acela) decat cu castigatorii titlului de "angajatul lunii", prin urmare il apuca o harnicie uimitoare. Da, stim, intelegem, si noi am fi vrut sa incadram diferit poza de la Saptamana pe scurt, sa o facem de vreo zece ori mai mare si sa scapam de fatidicele accesorii vestimentare.Sa revenim iar. In calea intentiilor nu tocmai onorabile ale lui Zack sta un adversar redutabil, Vince (Dax Shepard), de 17 ori castigator consecutiv al premiului, si el vrajit de frumoasa Amy. Intre cei doi incepe o lupta pe viata si pe moarte, plina de momente caraghioase datorate farselor strengaresti puse la cale de Zack si reactiilor rautacioase, de mica vedeta prea bagata in seama, ale lui Vince.
"Premiantul lunii" este exact genul acela de film pe care-l uiti dupa zece minute, dar care reuseste timp de o ora si jumatate sa te deconecteze. Si daca cumva te nemultumeste faptul ca Romania, dupa exemplul Uniunii si-al Americii, devine din ce in ce mai "politically correct", uitand de bancurile cu minoritati fel de fel, "Premiantul lunii" este un adevarat izvor de incorrect-isme.Pentru ca supermagazinul este populat cu o multime de deliciosi angajati minoritari: managerul este un, hm, poponar refulat, seful cel mare este, hm, un pitic cu tendinte agresiv-dominatoare, paznicul este, hm, negrotei (si are un IQ invers proportional cu impresionantele lui dimensiuni), un coleg al lui Zack este, hm, chior, altul e musulman si are vreo 20 de odrasle si tot asa, pana la Amy, care e si ea, hm, dar sa nu anticipam...
Defectul de neinghitit al "Premiantului"? Se bazeaza prea mult pe prezenta ravasitoarei Jessica Simpson, o starleta in tot mai mare voga in Statele Unite. Din cantareata, Simpson a vrut sa devina si actrita, iar Coolidge ii ofera aici un rol extrem de potrivit pentru ea: obiect sexual cu pleoape extrem de mobile, buze siliconate si alte protuberante (da, de ele ziceam mai sus) ameliorate de manile pricepute ale chirurgilor plasticieni, plus replici foarte putine, ceea ce sigur este pe placul feministelor din intreaga lume. Prin urmare "Premiantul lunii" este un film de privit fara ifose si fara pretentii, caci iti lasa impresia ca intreaga echipa de realizatori si-a insusit motto-ul lenesului Zack: "De ce sa te stresezi pentru mai mult?"
