En affære (2018)

Pentru el o aventura, pentru ea mai degraba o obsesie. Regizat de un barbat, poate asa se explica tenta de misoginism din film. Femeia e, bineinteles, care care e pusa la zid. Nu zic ca, intr-o oarecare masura, n-o merita. Ea e cea care ar trebui sa dea dovada de responsabilitate, in primul rand fiindca e adult, apoi fiindca meseria ii cere sa aiba o anumita conduita. E drept ca barbac-su e un cabotin, sub aspectul de om pretios si pretentios, se ascunde un tip limitat, un mascul alfa care nu-si apreciaza sotia pe merit si careia nu-i acorda suficienta atentie. E drept si ca asta nu-i o scuza pentru ea s-o ia pe aratura cu primul care ii face ochi dulci. Parerea mea. E si un pic de morala aici. E un film in care e foarte usor sa te pui in pielea personajelor, nu neaparat in situatia lor, ci mai degraba in starea lor de spirit. Ce-ai face daca intr-o zi ai observa ca partenerul s-a indepartat de tine, sau tu de el, daca intr-o zi simti ca vrei altceva de la viata ? Apropo, naspa si cu obsesiile astea bolnavicioase. Ar trebui sa existe si pentru astea o medicatie. Poate i-as fi inteles disperarea aia daca era singura sau avea vreo ciuma de barbat langa ea, culmea e ca barbac-su e mai aratos decat pustiul. Si confuzia asta intre atractia fizica si iubire, la varsta ei... caz de psiholog.