Părerea criticului
E de ajuns să-ţi spunem că David Ayer, regizorul şi scenaristul lui End of Watch/Ultima razie, a scris Training Day (care l-a făcut pe Denzel Washington să câştige Oscarul pentru Cel mai bun actor în 2002, deşi favorit era Russell Crowe pentru O minte sclipitoare), ca să-ţi dai seama de potenţialul thriller-ului său cu poliţişti. O nouă incursiune în dura lume a poliţiştilor din Los Angeles, de această dată cu Jake Gyllenhaal şi Michael Peña în rolurile principale, End of Watch va fi greu de ignorat în sezonul următor de premii, mai ales datorită celor doi actori, dar şi datorită scenariului foarte intens.

Ultima razie este o mostră de realism feroce. Povestea se învârte în jurul lui Taylor şi Zavala, doi poliţişti care patrulează străzile Los Angeles şi dau peste o mulţime de provocări. Pentru un plus de realism (dar şi dureri de cap, te avertizăm), Ayer foloseşte atât camera lui Brian Taylor (Gyllenhaal), al cărui pretext este pregătirea pentru un curs de film, cât şi camerele ataşate obligatoriu la pieptul poliţiştilor din LAPD. Melanjul de imagini de calităţi şi setări diferite este pe alocuri deranjant, dar dă o intensitate aparte filmului aruncându-i pe cei doi eroi într-o serie de întâmplări a căror violenţă te poate lua uneori pe nepregătite (ratingul din România, uşor exagerat, este "interzis minorilor"!).

Este greu să nu-ţi placă cei doi eroi. Printre împuşcături şi urmăriri, Taylor şi Zavala (Peña) se tachinează reciproc, se susţin unul pe celălalt, îşi împărtăşesc din experienţele foarte diferite de viaţă şi dau continue dovezi ale unei legături fascinant de strânse. Ai tot timpul impresia că cei doi se află nu într-o maşină de poliţie, gata oricând să pornească în urmărirea vreunui gangster, ci pe o bicicletă tandem: chiar dacă forţele exercitate sunt diferite, ei vor merge întotdeauna în aceeaşi direcţie, iar Ultima razie devine astfel o odă uneia dintre cele mai strânse prietenii văzute în ultima vreme pe marele ecran.

Din păcate, Taylor şi Zavala sunt şi singurele puncte de sprijin pentru coerenţa lui End of Watch, care arată uneori ca o succesiune de scurtmetraje cu aceleaşi personaje în vizor. Nu există niciun fir narativ, în sensul tradiţional al cuvântului, care să lege aventurile eroilor, chiar dacă Ayer are grijă să ofere informaţii din context (relaţia lui Taylor cu Janet, interpretată de Anna Kendrick, sau experienţele fericite din imensa familie a lui Zavala). Tehnic, filmul are doar un villain accidental, inamicul public numărul unu fiind de fapt colorata lume interlopă a Los Angeles-ului, cu toată ceata ei de băieţi de cartier, gangsteri şi traficanţi de arme, oameni şi droguri.

Deşi fără o poveste cu care să te prindă, Ayer reuşeşte cumva să te ţină în priză timp de 110 minute (uneori ai senzaţia că filmul este o idee mai lung decât ar fi trebuit), aruncând din loc în loc secvenţe ultra-intense, de un suspans aproape insuportabil. Pe acestea sigur o să le ţii minte, chiar dacă la sfârşitul filmului o să îţi dai seama că ţi-ai fi dorit mai mult de la premiera de vineri.