Situat la graniţa dintre film artistic şi documentar, Endorphine te invită, în primul rând, să îţi pui întrebări asupra percepţiei şi existenţei umane, asupra relativităţii noţiunii de timp şi altor teme similare.
O traumă poate declanşa o mulţime de efecte, e ca o construcţie din piese de domino a cărei cădere nu o mai poţi opri.
Criptic şi bizar, acest film canadian îţi va schimba cu siguranţă viziunea asupra propriei existenţe. Este mai curând o peliculă experimentală, deci nu aşteptaţi elementele clasice – însă pregătiţi-vă pentru ceva surprize.
Nu aş putea spune că am empatizat neapărat cu eroina, dar am fost foarte curios să văd întreaga desfăşurare a poveştii – care, de altfel, nu oferă un răspuns, ci pune o întrebare: cine sau ce suntem, cu adevărat?
Remarcabilă şi ipoteza conform căreia ”timpul nu ar fi altceva decât un efect secundar al conştiinţei”.
Mult mai profund decât poate părea la început, merită cu siguranţă văzut.
serban_ionescu
pe 23 Iunie 2016 09:26
Desi filmul porneste si are la baza premiza deosebit de interesanta fizico-stiintifica a spiralei timpului si a spatiului cat si a faptului ca modul in care este perceputa lumea exterioara, natura si practic tot ceea ce exista in afara eului fiecarei fiinte este diferit la specia umana fata de fiintele celorlalte specii, modul practic de realizare si derulare a actiunii filmului mi se pare mult prea abstract si deci plictisitor, fiind total lipsit de atasarea unor elemente concrete de actiune gen suspans, romantism, mister, aventura, etc... atasate premizei in fapt deosebit de interesante de la care a plecat conceperea acestui film, dar din pacate mult prea abstract, astfel incat filmul pare mult mai curand a fi un film documentar decat un film artistic.
O traumă poate declanşa o mulţime de efecte, e ca o construcţie din piese de domino a cărei cădere nu o mai poţi opri.
Criptic şi bizar, acest film canadian îţi va schimba cu siguranţă viziunea asupra propriei existenţe. Este mai curând o peliculă experimentală, deci nu aşteptaţi elementele clasice – însă pregătiţi-vă pentru ceva surprize.
Nu aş putea spune că am empatizat neapărat cu eroina, dar am fost foarte curios să văd întreaga desfăşurare a poveştii – care, de altfel, nu oferă un răspuns, ci pune o întrebare: cine sau ce suntem, cu adevărat?
Remarcabilă şi ipoteza conform căreia ”timpul nu ar fi altceva decât un efect secundar al conştiinţei”.
Mult mai profund decât poate părea la început, merită cu siguranţă văzut.