Enemy (2013)

Wow!Un film genialDe abia aștept să citesc cartea.

Parerea contine SPOILERE!

Misiune imposibila, asta defineste filmul cand vine vorba sa-l intelegi, pur si simplu nu ai cum la o prima vizionare sa dibuiesti ce voia sa spuna regizorul metaforic cu acei paianjeni. Poti sa ai sute de filme la activ sau doar zeci, degeaba, cel mult iti poti da cu parerea despre poveste. De aceea este plin internetul cu povesti despre el care mai de care mai pompoase. Si aici cred ca regizorul este de vina ca nu a dat privitorului mai multe elemente de legatura care sa exemplifice mai bine povestea, in fine, arta ca si muzica si alte cele se spune ca nu se discuta, iti place sau nu asa cum e.

Filmul a rulat destul de molcom dar tine privitorul in suspans prin natura povestii, ajutat fiind si de marele actor Jake Gyllenhaal care joaca fenomenal.
Elemente interesante pe care le-am descoperit in film si care m-au dus cu gandul la personalitatea multipla si ca de fapt nu existau doua personaje, cand profesorul ia o poza si o apropie de laptop sa se uite daca seamana cu actorul, spre final aceeasi poza este inramata in apartamentul actorului. Apoi mama profesorului ii spune sa inceteze sa mai aiba fantezii de cariera de actor sau ceva de genu. In fine Vezi ceva, ceva dar nu poti face o legatura, e foarte greu, se dau prea putine elemente, eu m-am uitat pe internet la explicatie, desi nu sunt chiar fanul acestor filme unde dupa vizionarea lor dai fuga repede pe Google sa vezi ce s-a intamplat.

Cat despre cei de mai sus care spun ca trebuie vazut de 2-3-100 de ori pentru a fi inteles, de ce as mai vedea inca o data un film de 90 de minute in loc sa vad alt film, cand regizorul ar putea pur si simplu sa-mi explice in film direct ideea principala, inteleg, avem gusturi diferite, dar ce faceti? "Mama, n-am inteles nimic, trebuie sa-i dau drumu de la capat ca sa-l inteleg p-asta" sau "ma duc sa-mi mai cumpar un bilet la cinema ca sa-l inteleg"

FOARTE CORECT este rationamentul tau din P.S., domnule viorel_marius_laz_r ! SUNT TOTAL DE ACORD CU DUMNEATA ! Te citez intocmai ". Un film trebuie să fie deconectant, să uiți de toate când îl privești, să te atragă, nu să te chinui să îl înțelegi pentru că îi lipsește sfârșitul", SI DE CELE MAI MULTE ORI NU NUMAI SFARSITUL, ADAUG EU !

P.S. Celor cu pareri contrare si in acest context ABSURDE in ceea ce priveste aspectul FIRESC ABSOLUT RELAXANT al artei cinematografice, le recomand "cu caldura" jocul de sah sau eventual de bridge !

Pentru un subiect atat de complex si intersant,se putea mult mai bine,mult prea static acest film,cu un actor foarte foarte bun !NU fac spoilere,insa finalul lasa mult de dorit din punctul meu de vedere,fiecare il poate interpreta cum vrea ,ceea ce cam lasa de dorit !

...................................................

Din punctul meu de vedere filmul asta este genial, mindfucking, psihologic, plin de simboluri. L-am vazut de 2 ori la distante mari de timp si parca l-as mai vedea o data. Cred ca e greu de inteles doar la o prima vizionare, categoric nu e un film pentru oricine, e musai sa te pasioneze genul asta si sa ai muulta rabdare ca sa il poti aprecia la adevarata lui valoare. Finalul e cel mai WTF final pe care l-am vazut vreodata in vreun film.

Poate ca nu am avut eu starea necesara sa ma uit la un astfel de film , desi , ma pasioneaza genul . Sincer mi s-a parut plictisitor , fara actiune , necaptivant !

Recunosc, la prima vizionare iti pot scapa unele detalii.Finalul este naucitor, socant.Jake Gyllenhaal face un rol bun, dar nu e rolul vietii sale.

Teama din timpul vizionarii ca nu cumva sa se dovedeasca un gunoi s-a transformat in certitudine la final. Eram mult mai castigat daca dormeam o ora jumate in plus decat sa stau sa pierd noaptea pentru ceva atat de plictisitor. Tare cred ca notele mari si cuvintele de lauda din partea unora sunt defapt o farsa. Eu am muscat-o.

Un film aparte, plin de încărcătură psihologică şi pigmentat cu simboluri ce se aşteaptă descifrate, Enemy reuşeşte să îmbine cu succes, după părerea mea, elemente de thriller, film psihologic şi peliculă cu elemente suprarealiste. Cineva îl compara cu Shutter Island sau cu Spider (al lui Cronenberg), ei bine, poate că are ceva din fiecare, mi se pare undeva între cele două, atât ca tematică, cât şi ca realizare, fără a egala însă filmul lui Scorsese. Nu alunecă în facil, fiindcă prezintă elemente noi, derutante, care îi sporesc complexitatea, e bine regizat şi interpretat. După vizionarea ultimului cadru (şocant!) şi dacă ţin cont şi de replica mamei lui Adam (”şi renunţă la fantezia asta de a fi actor”), aş risca să presupun că totul era o proiecţie plăsmuită de mintea lui Adam, care şi-ar fi dorit să aibă o viaţă de celebritate, şi astfel ”ţese” întreaga poveste, caz în care ar semăna foarte mult, într-adevăr, cu ”Spider” al lui Cronenberg. Dar nu sunt sigur 100% că asta s-a dorit să se transmită, e doar una dintre posibilele interpretări. (Menţionez că nu am citit cartea lui Saramago, poate mi-ar fi fost mai clar). Nota mea: 8,5.

O noua colaborare a noului meu regizor preferat cu noul meu actor preferat.L-am vazut de doua ori si am mai si citit de pe la wildinthecountry pentru a fi sigur ca am inteles tot :))

Filmul explicat in detaliu:
http://pablosthoughts.tumblr.com/post/83416988328/chaos-is-order-yet-undeciphered-enemy-analyzed

O capodopera de film , mai ales cum a jucat Jake , dar ce vrea sa reprezinte finalul ????

In film se vorbeste despre 2 evenimente importante:1-tragedie,2-farsa.In viata noastra avem parte de 2 evenimente:1-nastere,2-moarte.Nasterea se poate asocia cu vointa iar moartea se poate asocia cu o cale.Asemenea oamenilor,orice film are un inceput si un sfarsit.In acest film,la inceput,paianjenul e de dimensiuni mici,iar la sfarsit,paianjenul e de dimensiuni mari.Ceva asemanator se intampla si cu oamenii,la nastere,mici iar la moarte ceva mai mari.Si nu in ultimul rand,nasterea se mai poate asocia cu tragedia iar moartea cu farsa.Evenimentul 2 pare sa fie cel mai greu de inteles.

„Toţi avem identităţi multiple. Cred că doar puterea conştiinţei şi modul cum acţiunile noastre sunt reprezentate în cadrul personalităţii ne arată cine este, de fapt, în control”. Acestea sunt vorbele lui Denis Villeneuve (poate nu ad literam, dar cu acelaşi înţeles), după lansarea filmului Incendies, prefaţând parcă ce avea să urmeze în Prisoners, dar mai ales în Enemy.

După ce văzusem deja 3 filme ale regizorului canadian (doar lungmetraje), fiind pus în gardă de stilul acestuia, am vizionat şi Enemy, cu o atenţie sporită, în special la detalii, şi, deşi nu m-am documentat foarte mult cu privire la film, bănuiam că nu poate fi un film slab. Însă după scena de final din locuinţa celor doi am rămas stupefiat şi totodată confuz, fiind convins că este necesară o nouă vizionare. Dar după ce am „rumegat la rece” toate replicile şi detaliile care ne sunt prezentate, cred că am reuşit să înţeleg cam ce au dorit să dovedească cei care au creat acest film. Fără a avea pretenţia că am desluşit în totalitate iţele filmului (necitind nici cartea după care se bazează), voi încerca să întăresc cele spuse de unii care au postat aici, să-i completez pe alţii şi să-i contrazic pe cei care cred că filmul este execrabil.

Filmul abundă în simboluri şi metafore, fiind un veritabil puzzle şi în care nimic nu este prezentat întâmplător. Chiar şi citatul care precede filmul (Haosul este o ordine încă nedescifrată), cu siguranţă nu se referă la haosul material, palpabil, ci la un haos de ordin psihic, mintea umană atât de complexă, nefiind desluşită în totalitate nici până în prezent. Simbolul central al filmului îl reprezintă păianjenul şi plasa ţesută de această insectă, acestea fiind prezentate în mai multe rânduri (nu doar de trei ori!). În scenele de început şi de final ne sunt arătaţi explicit 2 păianjeni, de dimensiuni diferite, în visul eroului ne este arătată o femeie în ipostaze erotice având un cap de arahnidă, după care vedem un păianjen de mari dimensiuni care „tronează” deasupra metropolei canadiene, fiind prezentate şi imagini corespondente plaselor de păianjen în prezentarea de sus a oraşului, cablurile troleibuzelor, filmate de jos în sus, semnul de pe geamul maşinii implicate în accident, chiar şi barba voluminoasă şi părul rebel, uşor neîngrijite ale eroului principal pot fi asociate unor astfel de plase. Până şi scenele de interior filmate în semiîntuneric pot fi interpretate în acest mod, fiind cunoscut faptul că păianjenii preferă locurile obscure. Asociat cu simbolul păianjenului este femeia şi relaţiile eroului cu femeile din viaţa sa. De altfel, nu se face nicio referire la vreun tată, frate, prieten, chiar şi interacţiunile cu bărbaţii sunt pasagere, fiind şi puţine de altfel (câteva replici cu un coleg de la universitate, precum şi cu portarii de la studioul de film şi de la locuinţă). Scenele din clubul erotic exclusivist ne arată o femeie având pantofi cu toc cui (care sunt reluaţi ulterior în două rânduri) strivind (sau nu) un păianjen, aceasta putând reprezenta şi un avort din partea soţiei. La început, eroul este vizibil atras de ceea ce vede în club, după care îşi duce mâinile la ochi, cu un gest de dezgust, fiind conştient de infidelitatea sa. Mama sa, care ar putea reprezenta conştiinţa de sine, este o femeie sigură pe sine, cu accente autoritare (de asemenea prezentat în cadrul cursurilor universitare) care îi reproşează despre dezordinea din apartament, renunţarea la visurile de actor diletant, stabilitatea cu o femeie, chiar şi scena cu coacăzele, preferate de Anthony, dar nu şi de Adam. Această femeie/conştiinţă este reprezentată de păianjenul imens de deasupra oraşului. La universitate, profesorul Adam le prezintă cursanţilor, citându-i pe Marx şi Hegel, despre control şi obsesia dictaturilor de a obţine şi menţine controlul. La fel şi în viaţa reală controlul nu este obţinut, conducând la infidelitate. De asemenea, expune şi faptul că istoria se repetă existând un tipar şi o anumită ciclitate de cel puţin două ori. Prima e o tragedie, a doua e o farsă. Nu se poate spune cu exactitate care e tragedia şi care e farsa în cazul eroului din film, dar cu siguranţă scenele cu accidentul auto, adulterul, sarcina soţiei se pot încadra în acest tipar.

Totul în acest film pare să aibă sens şi un înţeles ascuns. De exemplu, numele filmului recomandat de colegul de la universitate (Unde este voinţă, este şi o cale); fotografia ruptă cu care Adam face comparaţii cu fizionomia actorului este prezentată ulterior în apartamentul acestuia, în care este arătată şi soţia, ea fiind cea îndepărtată din fotografie; cheia din plicul primit, atent protejată; modul autoritar în care închide radioul când este prezentată ştirea despre accidentul rutier; ciclul de 6 luni sau multiplul de şase (şase luni de când nu a mai fost văzut pe la studioul de film, şase luni fiind vârsta sarcinii soţiei) sau 12 luni / un an (se prezintă repetitiv conţinutul cursurilor de la universitate, ca şi cum ar fi predate în anul următor viitorilor studenţi), etc., etc. Chiar şi modul de filmare, dar mai ales nuanţele de culoare galben/portocaliu/maro care predomină, singurele scene în care sunt prezentate culori vii, intense fiind scena filmului vizionat de Adam (în care din nou vedem o femeie senzuală!). La final rămâne întrebarea implacabilă: Cine este duşmanul cui?

Ar mai fi multe de scris şi de descifrat cu privire la acest film, pe care l-am apreciat şi pe care îl recomand.

fiind regizat de Denis Villeneuve nici nu ma asteptam sa fie un film slab,chiar ne-a uimit cu acest film psihologic de-a dreptu,scenariul e foarte bine contruit dar si foarte greu de inteles,necesita mare atentie, iar finalul te lasa cu gura cascata,merita urmarit!

M-am uitat la Enemy pentru că mi-a plăcut foarte mult Incendies, regizat de același Villeneuve. Impactul pe care l-a avut Incendies asupra mea a fost puternic. L-am recomandat prietenilor, am scris despre el, am discutat cu alți cinefili, l-am arhivat bine și poate-l voi revedea peste ani (nu obișnuiesc să revăd filme prea des, indiferent cât de mult îmi plac, din cauza senzației că irosesc acel timp pe ceva consumat deja – când aș putea câștiga acel timp pe un film nou). Revenind la film, Enemy este ecranizarea romanului lui Saramago (unul dintre scriitorii mei preferați) - O Homem Duplicado. Încă nu am citit romanul, dar îl am în vedere, știind că scriitorul este axat pe complexitatea psihicului uman.

Filmul este construit într-o notă de mister progresiv, de ce-urile fiindu-ți explicate cu calm. Pur și simplu, stai cuminte și aștepți să ți se dezvăluie mici secrete. Scena inițială pare a fi ușa pe care intri în poveste, fără a mai avea posibilitatea de a ieși pe această ușă. Vedem mai mulți bărbați ce privesc o femeie goală. Unii dintre ei sunt încântați dar spectacolul nu este pe placul tuturor. Cineva își pune mâinile la ochi. Femeia va dori să distrugă un păianjen. Totul este posibil, nimic nu este sigur.

Personajul principal, Adam (un Jack Gyllenhaal ce reușește să pară banal), este profesor de istorie. Printre imagini, cuvintele spuse elevilor în sala de cursuri, vin să sublinieze anumite idei, conexiuni pentru scenele ce urmează. Totul este țesut cu un scop: istoria se repetă. Toate lucrurile importante se repetă. Ne este pregătit terenul pentru ceea ce urmează: Adam va vedea un film în care unul dintre personaje îi seamănă identic. Îl va căuta curios și temător totodată. De aici personajul principal va intra în umbră. Îl cunoaștem pe Anthony (tot Jack Gyllenhaal, de această dată un fel de bad boy), un actor faimos doar printre cunoștințe.

Cine este originalul și cine este copia? Aș fi tentată să spun că Adam este primul bărbat, cel care ar trebui să simbolizeze cumințenia. Anthony este exact opusul: tipul rebel ce-și urmează instinctele. Totuși, ambii bărbați există. Este nevoie de amândoi pentru a forma Omul, chiar dacă cei doi pot fi Ying și Yang-ul aceleiași imagini. Imaginea este singurul lucru pe care-l au în comun și nu trădează nimic. De fapt, atâta timp cât nu vorbești, nimeni nu va ști ce gândești, ce visezi, ce granițe treci cu mintea. Adam poate fi un profesor de istorie ce și-a dorit mereu să fie actor. Anthony are o soție însărcinată dar iubește libertatea. Cine este vinovat pentru situațiile în care totul pare blocat? Orice alegere prezintă avantaje și dezavantaje. Inamicul aici ar putea fi vocea interioară cu care personajele nu sunt de acord. Inamicul ar mai putea fi femeia – în cazul lui Anthony, prins în plasa responsabilității de a fi tată. Pentru Adam, inamicul ar putea fi lipsa curajului.

Finalul mă face să cred că rolurile se pot transfera. Una dintre cele două lumi trebuie să dispară. Păianjenul apare de trei ori în mod evident. Prima dată sub tocul femeii. Partea asta mi se pare cea mai interesantă. Cumva femeia are posibilitatea de a alege ceea ce vrea să devină: una care îl calcă sau una care îl crește. Este totodată condiția femeii. Călcându-l (nu știm dacă a făcut-o) ar însemna că alege libertatea, din toate punctele de vedere. Dacă-l acceptă, își asumă această responsabilitate.A doua oară păianjenul este deasupra orașului. Poate fi vorba despre oricine, prins într-o plasă. Oricum ar fi, finalul lasă loc imaginației. Abia aștept să citesc romanul!

Pentru mine, principalele ingrediente ce m-au determinat sa vad acest film au fost : 1. Ideea (mai exact, cartea lui Jose Saramago, unul dintre cei mai mari scriitori care au trait pe acest pamant, unul din favoritii mei) 2. Regia - Candianul Denis Villeneuve a reusit sa ma transforme in fanul sau dupa ce am vizionat Incendies si 3. Jake Gyllenhaal, un actor bun al noului val, ale carui roluri din End of Watch, Rendition si chiar Brokeback Mountain m-au impresionat. Recunosc, m-au ajutat mult comentariile cinefililor de aici pentru a intelege mai bine filmul, care, din punctul meu de vedere e cel mai bun thriller psihologic pe care l-am vazut de la The Number 23 incoace. E nevoie de astfel de filme pentru a mai estompa cat de cat din elanul efectelor vizuale exagerat de des folosite in ultimii ani si al filmelor cu bugete mari, dar cu idei mici.

Nerecomandat celor care prefera filmele de actiune....un film psihologic foarte bun care te face sa te gandesti la el inca cateva zile dupa vizionare :)

N-am citit inca nimic de Jose Saramago, din cate am inteles e un autor destul de complicat, criptic de cele mai multe ori... Cum ma intereseaza excelenta in materie de proza si cum majoritatea celor care au obtinut premiul Nobel pentru literatura l-au castigat pe motive literare ( in ultimii ani a cam intrat si pe-acolo politizarea excesiva...), voi citi cat de curand voi putea din opera marelui scriitor portughez. Intotdeauna e complicat de ecranizat un roman scris foarte bine asa ca Dennis Villeneuve si-a asumat un pariu curajos pe care-l castiga cu brio intrucat "Enemy" e un film care te tine cu sufletul la gura in cea mai mare parte a timpului. Nu m-a "atins" suflesteste asa cum o facuse capodopera "Incendies", nu m-a impreionat precum "Prisoners" dar e inca un punct de referinta in cariera unui regizor care e deja un nume greu al cinematografiei mondiale.

Având la bază romanul “O Homem Duplicado” (The Double) publicat ȋn 2002 de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură Jose Saramago, filmul reușește să ȋmbine elementele de thriller cu cele de dramă psihologică ȋntr-o manieră suprarealistă, care ȋi dă o notă distinctivă și ȋl transformă ȋntr-o mare provocare pentru spectatorul luat prin surprindere de această nouă creaţie marca Denis Villeneuve.

Pe o coloană sonoră ce creează o atmosferă de suspans demnă de Hitchcock, au loc pentru ȋnceput evenimente aparent obișnuite, dar printre ele se inserează treptat anumite scene pe care nu știm prea bine ȋn ce zonă să le ȋncadrăm.

Un bărbat este sunat de mama lui, ce pe un ton blând ȋi reproșează dezordinea din locuinţă... Apoi asistăm la un moment ciudat ce are loc ȋntr-un fel de club erotic, ȋn care spectatorii de sex masculin sunt absorbiţi de o scenă „fierbinte” care implică pe lângă animatoare și un păianjen, iar punctul culminant ȋl reprezintă „sacrificiului ritualic” al arahnidei. Ȋn acest timp ȋl vedem pe personajul interpretat de Jake Gyllenhaal cum ȋși acoperă ochii, vulnerabil ȋn faţa imaginii.

Revenim la o scenă obișnuită, ȋn care un profesor de istorie le vorbeste cursanţilor despre un tipar care se reiterează de-a lungul timpului ȋn regimurile dictatoriale: obsesia conducătorilor de a deţine controlul, care ȋși găsește satisfacţie prin diverse strategii gen “panem et circenses” ȋn Roma Antică sau prin oricare alta aptă de a manipula gândirea, cunoașterea și de a cenzura libertatea de exprimare a individului. Ȋl mai aduce ȋn discuţie pe idealistul Hegel care spunea că toate evenimentele importante au loc de două ori, apoi transmite ceea ce susţinea socialistul Karl Marx - și anume că “prima dată e o tragedie, a doua oară e o farsă”.
Vorbind despre reiterare: asistăm noi ȋnșine la repetarea acestor idei, exprimate de profesor ȋntr-un nou curs ţinut ȋntr-o altă zi. Personal consider că ȋn aceste cursuri se află cheia enigmei care se adâncește cu fiecare nouă scenă din film și pe care suntem provocaţi să o dezlegăm ȋn funcţie de flerul și de imaginaţia cu care suntem ȋnzestraţi, căci un răspuns precis nu primim până la final.

Problema se ridică atunci când un coleg ȋi recomandă profesorului un film ce poartă titlul sugestiv "Unde este voinţă, este și o cale". Aflăm că există doi barbaţi identici fizic, căci profesorul de istorie constată că are o „clonă” ce interpretează ȋn filmul recomandat rolul băiatului (umil, subordonat) ce cară la hotel bagajele unei femei fatale (vom afla curând că nu ȋntâmplător, după cum nimic nu este ȋntâmplător ȋn naraţiunea filmului)...un bărbat asemeni lui din punct de vedere fizic, dar cu un mod de viaţă total diferit și cu un temperament ce ȋi disociază evident. Profesorul este genul timid, introvertit, modest, aflat ȋntr-o relaţie cu o femeie destul de sigură pe sine, ȋn timp ce „replica” lui este un actor de duzină, genul tipului modern, cu preocupări preponderent hedoniste, bănuit de infidelitate de soţia lui gravidă și extrem de fragilă emoţional.
Urmează confruntări, comparaţii, confuzii, tensiuni ȋntre cei doi indivizi identici fizic, conflicte ȋntre bărbaţi și partenerele lor, conflicte cu ei ȋnșisi...

Dacă filmul nu ar abunda de elemente suprarealiste care ne sugerează că ceea ce vedem este transpunerea ȋn imagini a subconștientului unuia dintre ei, am putea gândi că se ȋntamplă una dintre farsele despre care vorbea Karl Marx sau un accident al naturii, pe care l-am privi ca atare.

Analizând ȋntamplarea din punct de vedere psihologic și observând că profesorul, respectiv actorul se limitează la comunicarea doar cu mamele, taţii nefiind aduși ȋn discuţie, putem presupune că acestea au un rol major ȋn formarea personalităţii bărbaţilor și percepţia lor ȋn privinţa femeilor.
Tragem concluzia că și căsnicia sau relaţia stabilă cu o femeie este o formă de dictatură, un mod de a limita libertatea de manifestare a bărbatului. Sau, metaforic vorbind, este un soi de pânză de păianjen din care bărbatul se poate elibera doar strivind “arahnida” care a ţesut-o ȋn jurul lui. Dacă mai cunoaștem și faptul că ȋn psihanaliză cheia este un simbol falic, vom ȋnţelege pe deplin alegerea finală a bărbatului (cea de-a beneficia de ea, din moment ce a avut norocul de-a o primi), dar și semnificaţia scenei desfășurate ȋn clubul exclusivist, despre care aminteam mai devreme.

Vizionare plăcută !

Lectura romanului lui Jose Saramago poate fi lamuritoare in explicarea filmului. Nu pierdeti din vedere ca este o ecranizare.

Cand l-am vazut, nu am inteles mare lucru, desi pot spune ca am vizionat mii de filme pana acum de toate genurile. Dupa ce am citit comentariul lui wildinthecountry care pot sa spun ca este un expert in interpretare m-am lamurit deplin. Ma bucur nespus de mult ca in Romania mai exista oameni cu adevata cinefili.

Posibile Spoilere!!!
Un film genial, mindfucking, ciudat, incarcat de suprarealism, un thriller psihologic de cel mai inalt nivel si cel mai bun film vazut de mine pe 2014 pana acum
Regizorul s-a intrecut pe sine cu aceasta pelicula,care a devenit instant dupa vizonare filmul meu preferat pe 2014.
Filmul face parte din categoria acelora foarte greu de inteles la prima vizionare pentru ca trebuie sa fii atent la toate detaliile, la fiecare secventa/scena si la simbolistica/metaforica continutului.
Actiunea filmului (care este un amestec intre Lynch si Hitchcock) are loc in Toronto,Canada.
Villeneuve este un maestru al suspansului si este incredibil cum poate genera suspans din nimic.Este ajutat si de coloana sonora incredibila, care adanceste latura de suspans si te face curios sa vezi ce se va intampla in urmatoarea scena.
Simbolul cheie in acest film este Paianjenul...Regizorul ne face sa ne punem foarte multe intrebari despre semnificatia acestui simbol intalnit de cateva ori pe parcursul filmului.
Scena de final este printre cele mai disturbatoare pe care le-am vazut vreodata intr-un film.
Pelicula trateaza un subiect foarte interesant si anume frica de stabilitate,fidelitate, responsabilitate , teama de implicare intr-o relatie, adulterul, psihoza unui om , tulburarea puternica de personalitate si lupta ce se petrece in subconstientul sau..caci practic in viziunea mea cei 2 (Profesorul si Actorul) nu sunt frati,ci reprezinta una si aceeasi persoana.El are 2 personalitati,subconstientul sau este divizat in 2: pe de o parte avem tipul adulterin,instabil,care cedeaza tentatiilor si pe de alta parte avem tipul speriat de greselile pe care le face, care realizeaza ca tot ceea ce face e gresit.
Simbolul Spider in film este reprezentat de Femeie, (Adam nu vrea sa fie prins in mrejele relatiei cu femeia pe care o inseala, ca intr-o panza de paianjen) iar titlul Enemy face referire la un dusman invizibil . Cine este dusmanul? El, chiar personajul principal este propriul sau dusman..dusmanul subconstientului sau...
De vizionat de cel putin 3 ori...
10/10.

nu ma pronunt daca este bun sau prost, insa sincer este snigurul film (si am vazut MULTE) pe care nu l-am inteles, in special finalul..poate-mi explica si mie cineva.

un fil bun ,intersant iar cei care nu l au inteles au dat o nota mica!

nu am înțeles despre ce a fost vorba, probabil că ar trebui să îl văd de mai multe ori pentru asta, însă un film pe care nu îl înțeleg este o pierdere de timp.
P.S. Un film trebuie să fie deconectant, să uiți de toate când îl privești, să te atragă, nu să te chinui să îl înțelegi pentru că îi lipsește sfârșitul

Este un film foarte bun. Actiune se desfasoara ca in Prisoners.Filmul lui Denis Villeneuve are o cocentratie foarte buna. Nota 8.