Enid (2009)

Filmul nu e cine stie ce, destul de anost scenariul, cel putin vedem ce plini de defecte sunt scriitorii.

Helena Bonham Carter, față de care am o antipatie calmă, senină, dar nevindecabilă, joacă relativ mulțumitor în rolul unei ființe abjecte moral și retardate emoțional - autoarea de cărți pentru copii Enid Blyton. Cel puțin așa ne apare Blyton de sub pixul scenaristei Lindsay Shapero și prin lentila lui James Hawes, cel care a regizat pătratul, pardon, pelicula - un perfect produs de serie, marca BBC, și care nu m-ar fi deranjat deloc dacă ar fi fost teatru radiofonic, existînd astfel o mică șansă de a nu-l viziona.

Greu de imaginat ce repercursiuni a avut plecarea tatalui in sufletul lui Enid, dar e clar ca s-a produs o ruptura, o trauma peste care n-a putut trece. Modul in care s-a manifestat in propria ei familie demonstreaza ca e o mare diferenta intre teorie si practica. O personalitate puternica, ce-a stiut din frageda tinerete cu exactitate ce-si doreste si si-a atins obiectivele, uneori fara scrupule. Un destin interesant ilustrat intr-un film foarte bine facut.

Interesanta povestea scriitoarei Enid....Trist insa ca exista astfel de personaje ca Enid.