Părerea criticului
Problemele imigratiei, ale violentei si integrarii - se regasesc redate perfect in acest film, plasat - timp de doua ore - intre peretii unui colegiu de periferie francez. "O jungla" numit de unii, "un liceu cu probleme" in realitate. Cu buna stiinta regizorul Laurent Cantet a ales acest colegiu pentru "mixul cultural". Intelectual cu vederi de stanga, Laurent Cantet isi demonstreaza orientarea politica prin modul in care abordeaza problema copiilor imigranti, prezentand un caz fara sa se raporteze totusi la reprezentativitatea lui in sistemul educativ francez. Cu toate acestea, Cantet a spus pentru Cinemagia ca liceul ales era pe cat de divers pe cat si-o dorea pentru a atinge una dintre problemele principale din Franta: "cum ii primim pe acesti copii? Trei sferturi dintre elevi sunt nascuti in Franta, dar nu se simt ca fiind francezi; ne punem aceasta problema: cum sa facem ca oamenii astia sa se integreze; ei nu se simt doriti de societate; ei se vad ca niste straini. Si cand au loc incidente trebuie sa ne uitam spre scoala, ca acolo este radacina. In filmul meu am vrut sa dau atentie celor carora societatea nu le da".
Filmul vrea sa arate complexitatea unui sistem, dar si un sistem care exclude. Iar Cantet, evident, a vrut sa arate diversitatea nu ca pe o problema, ci ca pe o adevarata bogatie de care trebuie toti sa se profite.

Iar la Cannes "acesti copii stigmatizati au reprezentat Franta in momentul decernarii Palme d’Or-ului…" a mai declarat Cantet.

Francois Begaudeau joaca rolul unui profesor de franceza la acest colegiu cu adolescenti scapati de sub control. In dorinta lui de a instrui, Francois nu ezita a-si asuma niste riscuri, punandu-i pe acesti tineri, ce trebuie "domesticiti", fata in fata cu propriile lor limite, astfel incat sa-i motiveze. Dar el insusi se dovedeste ca face greseli.
Filmul te tine conectat pe tot parcursul celor doua ore si zece minute prin polemicile iscate, prin libertatea de exprimare pe care o da Francois Begaudeau (coscenarist si autorul cartii dupa care s-a facut filmul) elevilor - riscanta si, totusi captivanta, si prin situatiile tensionante create.
Si, chiar daca Francois Begaudeau este el insusi profesor, iar elevii joaca inspirandu-se din propria personalitate, exista un decalaj: fiecare personaj a fost construit. Cand s-a facut anuntul ca in colegiu se va turna un film despre viata elevilor, doar 25 au ramas sa vada despre ce este vorba, restul au plecat - pe terenul de fotbal sau acasa.
"Au avut dorinta sa faca ceva care sa intereseze adultii" explica Anne Moroianu (profesoara la respectivul colegiu, venita la Bucuresti, alaturi de regizor, pentru promovarea filmului).

Ce a rezultat: nu un documentar, ci o fictiune bine documentata.
"Eu am ales ce sa arat; si vroiam sa prezint un spatiu al democratiei. Scoala ca loc unde crestem, unde ne cream opinii si unde ne formam simtul critic" raspunde Cantet la intrebarea formulata de Cinemagia legata de cat a fost realitatea manipulata.
S-a filmat permanent cu trei camere:
una dintre ele a fost tot timpul asupra profesorului, a doua pe elevi, iar a treia pe micile evenimente care faceau clasa sa traiasca.

Filmul, aflat la jumatatea drumului intre fictiune si documentar despre viata cotidiana a unei clase dintr-un liceu ai carui elevi au probleme de adaptare, pentru ca provin din familii de imigranti, agresivi verbal si - uneori - fizic, a fost pe gustul membrilor juriului de la Cannes din 2008. Presedintele Nicolas Sarkozy a subliniat ca el arata "greutatile scolii in Franta de azi", dar si "devotamentul profesorilor in serviciul elevilor".

Franta a castigat cu "Entre les murs" de Laurent Cantet primul Palme d'Or din 1987 incoace, fiind aplaudat de juriu si public, ca acum 21 de ani cand "Sous le soleil de Satan" al lui Maurice Pialat castiga acelasi premiu. Desi proiectat in ultima zi a festivalului de la Cannes, chiar cu 24 de ore inainte de gala decernarii Palme d'Or-ului, filmul s-a distins ca cel mai puternic din competitie.

"Filmul are o poveste magica, generozitatea sa e magica, totul din film a fost magic" s-a entuziasmat Sean Penn, presedintele juriului de la Cannes. "Filmul are tot ceea ce poti cere de la cinema" afirma actorul si regizorul american. Entuziasmul ii este impartasit de Marjane Satrapi, castigatoare a premiului juriului in 2007 cu "Persepolis", declarand ca filmul iti merge la inima imediat si ca merge dincolo de lumea periferiei, punand "probleme serioase asupra democratiei".
Pe jumatate documentar, pe jumatate fictiune, "Entre les murs" plonjeaza in viata de zi cu zi a unei clase de liceu parizian, unde un tanar profesor de franceza incearca sa-i invete pe elevi limba literara.