Ernelláék Farkaséknál (2016)

Filmul incearca sa fie o drama , dar nu reuseste.Singurele replici care iti raman in minte sunt cele legate de discriminarea practicata de unguri.Bugetul filmului a fost mic, asa ca regizorul si-a adus si odraslele de acasa sa joace in film.

Dacă ar fi să comparăm intriga şi conflictele din acest film, precum şi regia, cu un film de Bergman sau de Polanski... let's be serious!, ar fi ca şi cum am compara o marcă autohtonă de aparate foto (dacă o fi existând aşa ceva...) cu un Polaroid. Dar dacă ne oprim în special asupra dialogurilor, a absurdului care răzbate deseori din acestea, precum şi (mai ales!) a irezistibilei tentaţii umane de a arunca vina pe celălalt, de a găsi la altul cusururi pe care tu nu le ai, de a încerca să-ţi justifici orice acţiune în egală măsură cu a-l acuza pe cel de lângă tine, atunci pot spune că acest aspect mi-a amintit oarecum de unele pasaje de Pirandello. Este o experienţă aparte de a vedea un film a cărui acţiune se petrece integral într-un apartament, nu este o peliculă uşor de încadrat. Având în vedere nota de pe IMDB şi, dacă nu mă înşel, un premiu luat la Karlovy Vary, mă aşteptam la mai mult, dar dacă iau în considerare mijloacele minimale de la care se porneşte şi raportez la efectul vizionării filmului, pot spune că a ieşit mai bine decât speram. O dramă de familie, nu obligatoriu de văzut, dar bine conturată, pe care o notez cu 7,5.