Erupția (1957)

Un film puternic influențat de cinematografia hollywoodiană a anilor "40-"50....... respectiv de filmul clasic american din anii "40 și de filmul noir........TOTUL e de acolo : cadre , machiaje , lumini , muzica, atmosfera apăsătoare......
Vorba aia : " Imitația e cea mai sinceră formă de admirație !" :)

filmul Erupția a lui Ciulei mi se pare acum printre cele mai bune filme românești. Modern în sensul plin al cuvântului, film care se auto-definește de orice altă artă, mai ales de teatru. Își creează propriul univers, cu un vocabular estetic perfect coerent care te lovește în percepție. Filmul expune trecerea de la pre-critic (pseudo-modern cum era RO înainte de 46) la un proiect total modern instituționalizat pe filieră socialistă. Sonda, epicentrul noului univers (ca tractorul în Zemlia, Bogdanov). Turbulentele, convulsiile trecerii brutale la "lumea nouă', surprinzând și prin limbaj cinematic perturbările ideologe și afective ale protagonistului (ca în Delirul lui Preda) activistul care nu vede decât cu ochii lipsiți de empatie ai statisticii, oamenii doar prin prisma proiectului! Cel care privește doar macro, niciodată la nivel molecular, dar a cărui corp pulsează emoțional la fel ca bolboreselile vulcanilor noroioși. Iar unghiurile, imaginile, cadrele, toate contribuie la acest noir superb socialist de mare anvergură (de talia A Touch of Evil, Welles), cu o intrigă complexă și un univers vizual și el autonom. Scenele de la oraș cu barul de jazz, o seducție care treptat se distorsionează prin sunet, efectele de ecou se insinuează în dansul cuplurilor și ne alienează, personaje și spectatori deopotrivă. Ambianța e construită/manipulată pentru a reda o anxietate modernă consumată de consum și divertisment. Fenomenele noi urbane care macină subiectul cuprins de misiunea revoluționară a proletariatului. Ideologia socialistă încercând să armonizez ruralul cu urbanul, să răspundă paradoxurilor cu care se confruntă, să facă ceva, să procese cumva bagajul asta modernist de factură capitalistă, să raționalizeze în regim de urgență modernitatea vestului care intrase deja în fibra elitelor si burgheziei autohtone.
Filmul e și proto female gaze. Narat de o femeie.

Un nou posibil zăcământ de petrol la schela Ursei 2 este căutat de o echipă condusă de inginerul Barbu Andrei. Se forează din ce în ce mai adânc 2800... 3150 m. Se vorbește că dacă acolo nu este petrol ci numai o pungă mică de gaze, ar fi ca-n 1933 când la Ursei fusese un eșec (o pungă de gaz epuizată, muncitori care au murit). Urseiu este astăzi o localitate mai sus de Moreni. De existența unui nou zăcământ depindea existența trustului și locurile de muncă ale oamenilor. Aceștia oricum s-au împuținat, au părăsit orășelul limitrof, unde tot mai multe case au rămas în paragină : „ Și orașele au viața lor. Se nasc, trăiesc și mor.” Câteva sonde obosite, magistal filmate, sunt încă în serviciu. Un paznic al trustului este de 50 de ani pe lângă ele. Le-a botezat cu nume precum Mărioara, Rodica...
În aceste condiții, o absolventă a IPGG, Anca, vine în practică la Ursei 2. Logodnicul ei Emil este ditamai inginerulul șef iar tatăl ei director general în ministerul de resort . O așteaptă noroaie și o pereche de cizme de cauciuc. Mașina care o duce se strică pe drum și ea face câțiva kilometri pe jos. Peisajul cu sonde părăsite și puține funcționale este dezolant. Se filmează și pe lângă Vulcanii noroioși din zona petroliferă Berca-Ojasca. Cu o zi înainte era la plajă în București iar seara într-un local unde se dansa pe muzică de jazz. Iar acum...
La schelă era șef inginerul Andrei fostul soț al Ninei, o cunoțtință. Aceasta preferase însă o existență comodă în București. La început Anca îi spune la telefon logodnicului ei Emil despre schelă Noroi, zgomot, plictiseală. Aș vrea să plec de aici. A convenit cu acesta să o sune mereu la ora 9. La schelă mai lucrează o singură femeie, Bica. Face la laborator analiza probelor de noroi. Era o fostă telefonistă cu două experiențe amoroase nefericite cu un student și cu un croitor, condamnată pe nedrept pentru prostituție. Amorezat de ea, muncitorul Gore îi aduce flori și o apără de un alt muncitor violent și vulgar care ar fi vrut să profite de ea. Un alt muncitor Ion Ion rămâne la schelă în timp ce soția lui pleacă singură cu o căruță părăsind ca și alții localitatea. Mai apoi este nevoită să se întoarcă în orășelul aflat în agonie.
Direcția din minister ar vrea să închidă sonda dar inginerul Barbu Andrei mai cere trei săptămîni. Se continuă forajul mai adânc. Gore se încaieră pentru Bica apoi scotocind prin actele fetei găsește hârtia prin care era eliberată din scurta detenție. Inginerul Andrei o alungă pe Bica, ea vrea să se sinucidă aruncându-se de pe o schelă înaltă. E salvată în ultimul moment de Gore. Anca intervine și ea la Andrei pentru Bica. Secretarul PMR Dobre spune „Noi fără țiței nu însemnăm nimic.” Anca nu mai răspunde la telefon lui Emil. La București, Nina se dă la Emil sub pretextul că vrea să discute despre ce mai e pe la schelă. Ea teoretic avea un alt prieten, un fel de slujitor, un filatelist. Gore are o casă părăsită în orășel. O arată Bicăi.
Emil vine să o ia pe Anca. Ea nu vrea să plece cu el și se întoarce singur. La București îl așteaptă Nina „Nu fii prost, Emil!.” Trustul se închide. Rămâne doar paznicul. Schela va mai funcționa dar numai cu puțini oameni (un schimb), încă nu este închisă. Are loc o erupție: noroi, gaze. Puținii oameni nu pot face față. Gore este rănit. Puternicul inginer Andrei, care îndoia o monedă între degete, se duce el să închidă niște robineți. Bica folosește cunoștințele ei de telefonistă să obțină legătura prin paznicul de la trust și să ceară ajutoare. În sfârșit țâșnește noroi dar și petrol. Paznicul bătrân cade eroic la datorie. Anca este atrasă de inginerul Barbu Andrei, Gore s-a recuperat și este cu Bica în orașul care a renăscut. Emil este deci preluat de Nina, cea dornică de lux și confort. Actrița însăși,interpreta Ninei, Lica Gheorghiu era soția unui ministru din acea vreme. Un film și cu mesaj propagandistic, cu mai multe povești de dragoste, dar un film bine făcut și care poate trezi interesul, emoții și astăzi.

Aarc.ro:Sub aparenţa unor intrigi amoroase, filmul aduce în discuţie probleme fierbinţi, cum ar fi intrarea şi ieşirea din închisoare şi salvarea foştilor deţinuţi (de drept comun) pe şantierele patriei, sau mai ales cele legate de găsirea şi exploatarea petrolului, “aurul negru”. (Rodica Pop Vulcănescu)...Distributia CORECTA pe site Aarc.ro...Eva Cristian sau Christian,superba!

Maiestria cunoscutului regizor Liviu Ciulei da roade intr-opoveste dramatica petrecuta in preajma "oamenilor pacurari" muncitori de seama ale acelor vremuri de inceput.

Actrita care interpreteaza rolul principal, Eva Cristian, lipseste din distributie, desi figureaza pe genericul filmului.

Iată prima secvență din ”Erupția” lui Ciulei. O sondă care funcționează ca un dinozaur preistoric aplecându-se mereu să cerceteze ceva pe jos, scârțâitul instalației stingher în tăcerea absolută, încep niște acorduri stranii, cântate parcă la fierăstrău. Se adaugă sunetele metalice pe care le produc o bucată de șină și o bucată de țeavă, atârnate cu un cablu de brațul sondei și ciocnindu-se la fiecare ridicare. Un lanț tras înainte și înapoi pe o roată dințată năclăită de păcură, fixată pe o grindă veche și crăpată. Un capăt de cișmea din care țâșnește spasmodic puțină apă, ca dintr-o arteră secționată pe cale de a se goli. O altă țeavă, încovoiată peste un butoi metalic, înzestrată cu un ciuf de orătanie alcătuit din fascicule de cablu plesnit, tresare aidoma unei găini care caută boabe. Panoramare, peisajul de munte, sondele mergând în gol, fierăraie abandonată, prăjini aruncate, barăci pustii, camera dă peste o femeie frumoasă în prim-plan, în plan secund o sondă, femeia stă pe un buștean și își întinde spre soare fața cu ochii închiși. Zgomot de mașină care refuză să pornească. Femeia ridică din afara cadrului o pereche de ochelari negri, mari, și, cu o mână înmănușată în voal alb, și-i așează pe ochi și respiră adânc.