Esteros (2016)

Matías si Jerónimo se cunosc din copilarie pentru ca familiile lor sunt prietene, iar timpul petrecut impreuna le deschide celor doi copii ochii spre o auto-cunoastere de care devin pe deplin constienti abia peste ani, la maturitate. Soarta ii desparte intr-un moment-cheie in viata celor doi, nu stim ce s-ar fi intamplat si cum ar fi evoluat relatia lor daca unul dintre ei n-ar fi fost fortat de imprejurari sa plece. Insa peste ani, intamplarea face ca cei doi sa se reintalneasca. Matías are o logodnica, Jerónimo si-a asumat homosexualitatea, dar cum relatia dintre cei doi prieteni e neschimbata, cei doi pornesc intr-o calatorie (iar calatoria asta are loc si in sens metaforic, pe plan mental, nu doar fizic, o calatorie in timp si spatiu) pentru a petrece si a recupera din timpul pe care viata li l-a furat in copilarie. La capatul ei... se inchide un capitol deschis cu ani in urma, si-am incalecat pe-o sa, si uite c-am mai vazut si eu un film gay cu happy-end si care nu se pierde in chestii-trestii care n-au legatura cu subiectul si care e exact ce si-a propus : un film gay. Nu-i o podoaba de film, dar cui ii plac filmele de gen, va avea la finalul lui acelasi sentiment ca si mine. Sper. :)