Am văzut acest film prin 1992 pentru prima oară în vremuri în care Televiziunea Română difuzat orice credea că nu a fost vizionat din cauza cenzurii. Filmul deși e considerat de unii cult nu m-a impresionat deloc..și eu sunt un fan al filmelor postbelice geniale gen Ladri din biciclete sau Umberto D. Acest film in afara de a devoala daca mai era cazul calitățile feminine ale protagonistei..va las sa ghiciți, nu m-am impresionat cu nimic. De vizionat doar pentru cultura cinematografică, filmele acelor ani in care s-au remarcat actori mai mult sau mai puțin talentați. Nota 4 .
lili22
pe 14 Aprilie 2018 19:48
Era foarte frumoasa B.B. in acest film si a fost bine indrumata de regizor.
cezarika21
pe 23 Ianuarie 2015 20:07
Provocând cu îndrăzneală morala puritană a epocii sale, regizorul Roger Vadim a promovat prin "Et Dieu... créa la femme" (1956) o abordare libertină a artei şi a zdrobit multe tabuuri. Pretinşii apărători ai moralei au catalogat filmul ca neserios, indecent şi superficial, acuzându-l că prezintă o concepție pur materialistă a iubirii şi transformă femeia în obiect sexual. Brigitte Bardot a fost gratulată cu apelativul de "sex kitten", interpretarea ei fiind tratată dispreţuitor şi redusă de critici doar la apariţii atractive în ţinute sumare.
Filmul a produs reacţii contradictorii diametral-opuse: indignare şi furie din partea moraliştilor şi pasiune şi provocare a emancipării gândirii pentru cei cu o gândire mai liberală. Cenzurat puternic în majoritatea statelor în care a rulat pe ecranele de cinema, filmul a transformat-o peste noapte pe Brigitte Bardot într-o vedetă şi un sex-simbol la nivel mondial, model al libertăţii sexuale şi al unei revoluţii morale.
"Et Dieu... créa la femme" prezintă povestea unei femei senzuale ce stârneşte pasiuni puternice, contribuind la învrăjbirea unei mici comunităţi rurale şi distrugând liniştea mai multor bărbaţi. Dorinţa sexuală este prezentată pentru prima oară din perspectiva unei femei, acesta fiind principalul tabu încălcat de film. Femeia nu mai este aici supusă bărbaţilor ca în filmele de până atunci, ci devine ea-însăşi cea care îi înrobeşte pe aceştia, stăpânindu-i. Debordând de farmec, Brigitte Bardot impune publicului spectator un nou tip de femeie: femeia fierbinte, plină de pasiune.
Filmul nu-şi arată deloc vârsta şi îşi impresionează şi astăzi spectatorii prin pasiunea pe care o degajă, putând fi şi un material artistic pentru studiul psihologiei relaţiilor între bărbaţi şi femei.
.
Filmul a produs reacţii contradictorii diametral-opuse: indignare şi furie din partea moraliştilor şi pasiune şi provocare a emancipării gândirii pentru cei cu o gândire mai liberală. Cenzurat puternic în majoritatea statelor în care a rulat pe ecranele de cinema, filmul a transformat-o peste noapte pe Brigitte Bardot într-o vedetă şi un sex-simbol la nivel mondial, model al libertăţii sexuale şi al unei revoluţii morale.
"Et Dieu... créa la femme" prezintă povestea unei femei senzuale ce stârneşte pasiuni puternice, contribuind la învrăjbirea unei mici comunităţi rurale şi distrugând liniştea mai multor bărbaţi. Dorinţa sexuală este prezentată pentru prima oară din perspectiva unei femei, acesta fiind principalul tabu încălcat de film. Femeia nu mai este aici supusă bărbaţilor ca în filmele de până atunci, ci devine ea-însăşi cea care îi înrobeşte pe aceştia, stăpânindu-i. Debordând de farmec, Brigitte Bardot impune publicului spectator un nou tip de femeie: femeia fierbinte, plină de pasiune.
Filmul nu-şi arată deloc vârsta şi îşi impresionează şi astăzi spectatorii prin pasiunea pe care o degajă, putând fi şi un material artistic pentru studiul psihologiei relaţiilor între bărbaţi şi femei.
.