Părerea criticului
În 1981, Sam Raimi făcea senzaţie cu filmul său The Evil Dead, care a devenit ulterior piatră de hotar în acest gen atât de gustat de cinefili. Trei decenii mai târziu, efectele speciale ale horror-ului independent erau mai mult decât depăşite, ceea ce justifica o actualizare. Cartea morţilor, lansat pe ecrane vineri, foloseşte premisa din filmul original, dar plusează cu mai mult sânge şi o violenţă ieşită din comun, de unde şi ratingul "Interzis minorilor".
Remake-ul este regizat de Fede Álvarez, regizor uruguayan cu un destin cel puţin special din punctul de vedere al Hollywood-ului: în 2009 a regizat un scurtmetraj de doar cinci minute, Panic Attack!, despre roboţi gigantici ce atacă oraşul Montevideo. Fenomen pe youtube, scurtmetrajul i-a deschis lui Álvarez porţile marilor studiouri de la Hollywood, iar debutul său în lungmetraj este chiar Cartea morţilor. Nu simţi niciun fior sud-american în horror, ci doar omagii peste omagii aduse filmului original, pe care îl actualizează cu secvenţe atât de grafice, încât spectatorii mai sensibili vor închide ochii de câteva ori pe durata celor 90 de minute de orori.
Povestea se învârte în jurul a cinci prieteni, ajunşi într-o cabană din pădure pentru a o ajuta pe Mia (Jane Levy) să treacă de dependenţa de droguri. Faptul că în subsolul cabanei dau peste cadavre de animale atârnate de tavan şi de o misterioasă carte din care unul din cei cinci are proasta inspiraţie să citească un pasaj cu voce tare nu va ajuta deloc problemelor Miei, prima care va înţelege că ea şi prietenii ei sunt bântuiţi de o monstruoasă entitate disperată să se elibereze de un blestem străvechi.
Extrem de vizual (şi asta în condiţiile în care, spune Fede Álvarez, nu s-au folosit efecte speciale CGI, ci doar efecte speciale clasice), Cartea morţilor devine un festin sângeros: un adevărat rezumat a tot ce înseamnă gore în ultimele trei decenii de cinema, de la membre smulse la automutilare, uşi trântite, voci demonice, fulgere şi aşa mai departe. Din "cutia de unelte" nu lipsesc drujba, pistolul cu cuie, canistra de benzină, cutter-ul, cioburi de oglindă şi multe altele, folosite în fel şi chip pentru a justica momentele când ecranul este roşu de la un colţ la celălalt.
Din păcate Cartea morţilor nu reuşeşte să depăşească nivelul de "îndreptar" al genului şi rămâne doar o colecţie de secvenţe gore ultra-fizice, care mai degrabă şochează decât să sperie cu adevărat. Marea problemă a filmului este că nu-şi dezvoltă deloc personajele, iar ceea ce păţesc acestea nu stârneşte nici simpatie şi nici milă din partea spectatorului. Practic totul este funcţional şi eficient, dar lipsit de emoţie.
Cel mai interesant ar fi să vezi Cartea morţilor împreună cu alţi prieteni mai slabi de înger, ca să tresari la ce se întâmplă pe ecran şi apoi să te distrezi la reacţiile amicilor, pentru că filmul cam duce lipsă de umor şi uneori se ia mult mai în serios decât originalul. Dacă l-ai văzut pe acesta, remake-ul o să-ţi pară doar o actualizare. Dacă nu l-ai văzut, s-ar putea ca premiera de vineri să fie o idee bună pentru o vizită la cinema, mai ales dacă eşti fan horror.
Remake-ul este regizat de Fede Álvarez, regizor uruguayan cu un destin cel puţin special din punctul de vedere al Hollywood-ului: în 2009 a regizat un scurtmetraj de doar cinci minute, Panic Attack!, despre roboţi gigantici ce atacă oraşul Montevideo. Fenomen pe youtube, scurtmetrajul i-a deschis lui Álvarez porţile marilor studiouri de la Hollywood, iar debutul său în lungmetraj este chiar Cartea morţilor. Nu simţi niciun fior sud-american în horror, ci doar omagii peste omagii aduse filmului original, pe care îl actualizează cu secvenţe atât de grafice, încât spectatorii mai sensibili vor închide ochii de câteva ori pe durata celor 90 de minute de orori.
Povestea se învârte în jurul a cinci prieteni, ajunşi într-o cabană din pădure pentru a o ajuta pe Mia (Jane Levy) să treacă de dependenţa de droguri. Faptul că în subsolul cabanei dau peste cadavre de animale atârnate de tavan şi de o misterioasă carte din care unul din cei cinci are proasta inspiraţie să citească un pasaj cu voce tare nu va ajuta deloc problemelor Miei, prima care va înţelege că ea şi prietenii ei sunt bântuiţi de o monstruoasă entitate disperată să se elibereze de un blestem străvechi.
Extrem de vizual (şi asta în condiţiile în care, spune Fede Álvarez, nu s-au folosit efecte speciale CGI, ci doar efecte speciale clasice), Cartea morţilor devine un festin sângeros: un adevărat rezumat a tot ce înseamnă gore în ultimele trei decenii de cinema, de la membre smulse la automutilare, uşi trântite, voci demonice, fulgere şi aşa mai departe. Din "cutia de unelte" nu lipsesc drujba, pistolul cu cuie, canistra de benzină, cutter-ul, cioburi de oglindă şi multe altele, folosite în fel şi chip pentru a justica momentele când ecranul este roşu de la un colţ la celălalt.
Din păcate Cartea morţilor nu reuşeşte să depăşească nivelul de "îndreptar" al genului şi rămâne doar o colecţie de secvenţe gore ultra-fizice, care mai degrabă şochează decât să sperie cu adevărat. Marea problemă a filmului este că nu-şi dezvoltă deloc personajele, iar ceea ce păţesc acestea nu stârneşte nici simpatie şi nici milă din partea spectatorului. Practic totul este funcţional şi eficient, dar lipsit de emoţie.
Cel mai interesant ar fi să vezi Cartea morţilor împreună cu alţi prieteni mai slabi de înger, ca să tresari la ce se întâmplă pe ecran şi apoi să te distrezi la reacţiile amicilor, pentru că filmul cam duce lipsă de umor şi uneori se ia mult mai în serios decât originalul. Dacă l-ai văzut pe acesta, remake-ul o să-ţi pară doar o actualizare. Dacă nu l-ai văzut, s-ar putea ca premiera de vineri să fie o idee bună pentru o vizită la cinema, mai ales dacă eşti fan horror.
