Părerea criticului
Este unul dintre debuturile cel mai bine primite ale anului şi în acelaşi timp un SF pe cât de sensibil, pe atât de cerebral şi neliniştitor: află de ce ar trebui să vezi Ex Machina la cinema.
Ex Machina, o producţie britanică, reaminteşte că cinema-ul ar trebui să fie mai mult idee decât efecte speciale. Filmul lui Alex Garland oferă nu doar spectacol cinematografic, ci şi o temă de meditaţie, aşa că o vizită la cinema pentru a vedea această explorare a ceea ce înseamnă să fii uman s-ar putea transforma într-o experienţă completă.
În centrul atenţiei este Caleb (tot mai cunoscutul Domhnall Gleeson), programator pentru cel mai popular motor de căutare online din viitorul apropiat, Bluebook. În urma unui concurs, Caleb obţine premiul cel mare: o săptămână petrecută în laboratorul din munţi al genialului fondator al Bluebook, Nathan (Oscar Isaac). Ajuns în laborator, Caleb află că sarcina sa este să evalueze inteligenţa emoţională a unei femei-robot, Ava (Alicia Vikander), ultima creaţie a lui Nathan.
Ex Machina impresionează cu trei dintre cele mai bune interpretări pe care o să le vezi anul acesta la cinema, dar şi cu un efort de producţie pe cât de minimalist, pe atât de convingător. Practic toată acţiunea are loc în laboratorul futurist al lui Nathan, unde genialul şi imprevizibilul om de ştiinţă a realizat una dintre cele mai uimitoare invenţii despre care nu este deloc greu să prevezi că va schimba întreaga lume. Cu ajutorul lui Caleb şi a uimirii sale în faţa perfecţiunii extraordinarei Ava, spectatorul ajunge să traverseze lungul drum dintre incredulul "mai e mult până la acest nivel al ştiinţei" şi convingerea că da, a venit vremea ca roboţii să se mişte liber printre noi...
Marele atu al filmului este fără îndoială Alicia Vikander, căreia îi prevestim un viitor strălucit în carieră. Bugetul de efecte speciale al lui Ex Machina a fost cheltuit pentru a-i realiza actriţei aspectul de android, cu trupul transparent prin care i se văd mecanismele din interior. Garland a jucat o carte foarte bună cu acest aspect evident robotic, iar Vikander aduce protagonistei un umanism subtil, rezervat: ştii că ai în faţă un robot, dar extraordinara sa inteligenţă emoţională îi oferă rangul de om.
Nu puţine sunt întrebările filozofice ridicate de filmul lui Alex Garland şi nu puţine sunt semnalele de alarmă cu privire la un viitor apropiat, când androizii se vor putea mişca liber printre oameni, fără ca cineva să facă diferenţa. Este un viitor neliniştitor, pe care Ex Machina îl înfăţişează la perfecţie, discutând despre ce înseamnă să fii uman.
Poate că Garland se află la primul lungmetraj, dar legăturile sale cu cinema-ul sunt mult mai strânse. A semnat cartea The Beach, pe care Danny Boyle a ecranizat-o cu Leonardo DiCaprio în rolul principal. Garland a scris scenariul pentru 28 Days Later, horror-ul cu Cillian Murphy, SF-ul Sunshine, dar şi pentru Never Let Me Go, ecranizarea cărţii lui Kazuo Ishiguro, cu teme de reflecţie asemănătoare lui Ex Machina.
Ex Machina, o producţie britanică, reaminteşte că cinema-ul ar trebui să fie mai mult idee decât efecte speciale. Filmul lui Alex Garland oferă nu doar spectacol cinematografic, ci şi o temă de meditaţie, aşa că o vizită la cinema pentru a vedea această explorare a ceea ce înseamnă să fii uman s-ar putea transforma într-o experienţă completă.
În centrul atenţiei este Caleb (tot mai cunoscutul Domhnall Gleeson), programator pentru cel mai popular motor de căutare online din viitorul apropiat, Bluebook. În urma unui concurs, Caleb obţine premiul cel mare: o săptămână petrecută în laboratorul din munţi al genialului fondator al Bluebook, Nathan (Oscar Isaac). Ajuns în laborator, Caleb află că sarcina sa este să evalueze inteligenţa emoţională a unei femei-robot, Ava (Alicia Vikander), ultima creaţie a lui Nathan.
Ex Machina impresionează cu trei dintre cele mai bune interpretări pe care o să le vezi anul acesta la cinema, dar şi cu un efort de producţie pe cât de minimalist, pe atât de convingător. Practic toată acţiunea are loc în laboratorul futurist al lui Nathan, unde genialul şi imprevizibilul om de ştiinţă a realizat una dintre cele mai uimitoare invenţii despre care nu este deloc greu să prevezi că va schimba întreaga lume. Cu ajutorul lui Caleb şi a uimirii sale în faţa perfecţiunii extraordinarei Ava, spectatorul ajunge să traverseze lungul drum dintre incredulul "mai e mult până la acest nivel al ştiinţei" şi convingerea că da, a venit vremea ca roboţii să se mişte liber printre noi...
Marele atu al filmului este fără îndoială Alicia Vikander, căreia îi prevestim un viitor strălucit în carieră. Bugetul de efecte speciale al lui Ex Machina a fost cheltuit pentru a-i realiza actriţei aspectul de android, cu trupul transparent prin care i se văd mecanismele din interior. Garland a jucat o carte foarte bună cu acest aspect evident robotic, iar Vikander aduce protagonistei un umanism subtil, rezervat: ştii că ai în faţă un robot, dar extraordinara sa inteligenţă emoţională îi oferă rangul de om.
Nu puţine sunt întrebările filozofice ridicate de filmul lui Alex Garland şi nu puţine sunt semnalele de alarmă cu privire la un viitor apropiat, când androizii se vor putea mişca liber printre oameni, fără ca cineva să facă diferenţa. Este un viitor neliniştitor, pe care Ex Machina îl înfăţişează la perfecţie, discutând despre ce înseamnă să fii uman.
Poate că Garland se află la primul lungmetraj, dar legăturile sale cu cinema-ul sunt mult mai strânse. A semnat cartea The Beach, pe care Danny Boyle a ecranizat-o cu Leonardo DiCaprio în rolul principal. Garland a scris scenariul pentru 28 Days Later, horror-ul cu Cillian Murphy, SF-ul Sunshine, dar şi pentru Never Let Me Go, ecranizarea cărţii lui Kazuo Ishiguro, cu teme de reflecţie asemănătoare lui Ex Machina.
