Exotica (1994)

Nu pot spune ca mi-a placutm in fine, are unele calitati filmul dar nu indeajuns...

Exotica reprezintă o realizare remarcabilă, cu o poveste perfect structurată și cu un simbolism luxuriant, omniprezent, dar care nu deranjează deloc. Are și ceva de șaradă sau puzzle, dar cred că regizorul mizează doar parțial pe caracterul enigmatic al scenelor și motivațiilor celor implicați în ele, accentul căzînd în egală măsură pe atmosferă (una de tristețe adîncă, de tragism difuz) și pe trăirile personajelor - asta cu atît mai mult cu cît de pe la jumătate povestea lor devine destul de clară. Filmul este fără discuție unul pesimist, cîtă vreme ne arată cum viața contrazice sistematic ideile limitate, nerealiste și prin urmare... exotice, pe care ni le facem despre fericire, perfecțiune și confort, dar este vorba de un pesimism îmblînzit de concluzia că e mai bine să accepți adevărul dureros și astfel să (re)devii om, decît să te prefaci că acel adevăr nu există și să te transformi într-un... papagal verde.

Un film cult, cu o cadenta foarte buna si o atmosfera melancolica. Poate cel mai frapant lucru la acest film este insistenta regizorului de a scoate la iveala imperfectiunile tuturor personajelor, in mod egal.