Părerea criticului
La începutul lunii, când publicam recomandările noastre în ceea ce priveşte noutăţile Netflix din aprilie, era clar că action-ul Extraction are toate şansele să devină cel mai popular titlu al lunii, în România şi în alte teritorii. Cu Chris Hemsworth pe afiş şi un scenariu scris de Joe Russo, filmul de acţiune ne poartă din Australia în Bangladesh, unde un mercenar trebuie să salveze un adolescent de la un destin cumplit.
Marele avantaj al filmului sunt secvenţele de acţiune atent coregrafiate şi suficient de îmbibate în sânge încât Extraction să devină unul din cele mai violente filme ale anului. Trebuie spus de la început că noul titlu Netflix nu este pentru oricine şi că puţini îl vor putea viziona cap-coadă, din cauza tensiunii, a camerei ce se mişcă haotic şi a efectelor sonore asurzitoare. O problemă a lui Extraction este scenariul schematic, dar cu siguranţă nu pentru psihologie şi dezvoltare de personaje dai play la un astfel de film.
Totul începe cu un bărbat înarmat până în dinţi, alergând printr-o ploaie de gloanţe pe un pod. Multitudinea de tuk-tuk-uri galben-verzi informează publicul că este vorba de o ţară sud-asiatică, iar decorul, cu sute de maşini blocate în ceea ce pare a fi un război total, sugerează o situaţie mai mult decât explozivă. Este un cârlig bun, pentru că ridică o întrebare interesantă: cum s-a ajuns aici, care e misiunea eroului şi cât de puternic este inamicul său?
Povestea dă un restart rapid şi aflăm imediat că Tyler Rake (Hemsworth) este un mercenar pe care o traumă din trecut îl face indiferent în faţa morţii, ceea ce-l determină să accepte misiuni imposibile. Aşa este şi cea de acum, când Rake trebuie să-l salveze pe fiul celui mai puternic traficant de droguri indian din ghearele principalului său rival din Bangladesh. Pe străzile aglomerate din oraşul Dhaka, Rake încearcă să ducă la bun sfârşit o aşa-zisă extracţie a adolescentului, doar că lucrurile degenerează rapid.
Practic, tot ce se întâmplă pe ecran pare a avea un singur rost: să curgă sânge. Noi ne-am întrebat, în timp ce priveam secvenţele de acţiune superb coregrafiate, care este atractivitatea unui film de acţiune în care eroul ucide cu uşurinţă batalioane de inamici, folosindu-se, pe lângă un arsenal mai bogat poate decât al României (să sperăm că nu), inclusiv de o greblă (în engleză "rake") găsită în bârlogul inamicilor. Cine naiba ţine o greblă într-un apartament de la etajele superioare ale unei clădiri de locuinţe? Păi cum cine, prostul care trebuie lichidat, într-un mod cât mai "inventiv", de îndemânaticul erou... Cam acesta e nivelul violenţei şi miza jocului în Extraction. Filmul plusează şi cu un copil aruncat în cap de la etaj, dacă îţi plac cumva şi chestiile astea.
Extraction reuşeşte să câştige nişte puncte datorită micului Ovi (Rudhraksh Jaiswal), adolescentul de 14 ani care îşi dă seama repede că Greblă e unica lui şansă să scape cu viaţă din măcel. Inocenţa lui Ovi e folosită în film ca un fel de substanţă revelatoare a tarelor celor din jur, de la obsesia pentru răzbunare a unui villain lipsit de scrupule la lăcomia altor personaje şi balastul psihologic al lui Rake. Trebuie spus şi că micul Rudhraksh Jaiswal se achită perfect de sarcina sa, aceea de a justifica acest război de tipul "singur împotriva tuturor" între australian şi, se pare, întregul oraş Dhaka.
Acestea fiind spuse, Extraction e genul acela de film în care un scenarist alege o ţărişoară săracă şi puţin vizitată de pe glob şi o transformă într-un tărâm al tuturor relelor. Dacă intri pe imdb.com şi citeşti review-urile utilizatorilor, ai să găseşti sute de reacţii şocate ale sărmanilor bengalezi supăraţi că li s-a făcut de pomină cel mai mare oraş al ţării. "Cum v-aţi permis să sugeraţi că toate forţele de ordine dintr-o ţară pot fi în slujba unui traficant de droguri?", întreabă cineva.
Da, poate că Extraction impresionează cu unele dintre cele mai bune secvenţe de acţiune văzute în ultima vreme, inclusiv un celebru plan-secvenţă de 12 minute. Noi îl bănuim a fi realizat în stilul lui 1917, adică spart în mai multe bucăţi, dar nu mai avem energie să cercetăm dacă e aşa sau nu. Şi sincer nici nu ne mai pasă şi nici nu simţim că am câştigat ceva petrecând două ore cu un film care glorifică astfel violenţa.
Marele avantaj al filmului sunt secvenţele de acţiune atent coregrafiate şi suficient de îmbibate în sânge încât Extraction să devină unul din cele mai violente filme ale anului. Trebuie spus de la început că noul titlu Netflix nu este pentru oricine şi că puţini îl vor putea viziona cap-coadă, din cauza tensiunii, a camerei ce se mişcă haotic şi a efectelor sonore asurzitoare. O problemă a lui Extraction este scenariul schematic, dar cu siguranţă nu pentru psihologie şi dezvoltare de personaje dai play la un astfel de film.
Totul începe cu un bărbat înarmat până în dinţi, alergând printr-o ploaie de gloanţe pe un pod. Multitudinea de tuk-tuk-uri galben-verzi informează publicul că este vorba de o ţară sud-asiatică, iar decorul, cu sute de maşini blocate în ceea ce pare a fi un război total, sugerează o situaţie mai mult decât explozivă. Este un cârlig bun, pentru că ridică o întrebare interesantă: cum s-a ajuns aici, care e misiunea eroului şi cât de puternic este inamicul său?
Povestea dă un restart rapid şi aflăm imediat că Tyler Rake (Hemsworth) este un mercenar pe care o traumă din trecut îl face indiferent în faţa morţii, ceea ce-l determină să accepte misiuni imposibile. Aşa este şi cea de acum, când Rake trebuie să-l salveze pe fiul celui mai puternic traficant de droguri indian din ghearele principalului său rival din Bangladesh. Pe străzile aglomerate din oraşul Dhaka, Rake încearcă să ducă la bun sfârşit o aşa-zisă extracţie a adolescentului, doar că lucrurile degenerează rapid.
Practic, tot ce se întâmplă pe ecran pare a avea un singur rost: să curgă sânge. Noi ne-am întrebat, în timp ce priveam secvenţele de acţiune superb coregrafiate, care este atractivitatea unui film de acţiune în care eroul ucide cu uşurinţă batalioane de inamici, folosindu-se, pe lângă un arsenal mai bogat poate decât al României (să sperăm că nu), inclusiv de o greblă (în engleză "rake") găsită în bârlogul inamicilor. Cine naiba ţine o greblă într-un apartament de la etajele superioare ale unei clădiri de locuinţe? Păi cum cine, prostul care trebuie lichidat, într-un mod cât mai "inventiv", de îndemânaticul erou... Cam acesta e nivelul violenţei şi miza jocului în Extraction. Filmul plusează şi cu un copil aruncat în cap de la etaj, dacă îţi plac cumva şi chestiile astea.
Extraction reuşeşte să câştige nişte puncte datorită micului Ovi (Rudhraksh Jaiswal), adolescentul de 14 ani care îşi dă seama repede că Greblă e unica lui şansă să scape cu viaţă din măcel. Inocenţa lui Ovi e folosită în film ca un fel de substanţă revelatoare a tarelor celor din jur, de la obsesia pentru răzbunare a unui villain lipsit de scrupule la lăcomia altor personaje şi balastul psihologic al lui Rake. Trebuie spus şi că micul Rudhraksh Jaiswal se achită perfect de sarcina sa, aceea de a justifica acest război de tipul "singur împotriva tuturor" între australian şi, se pare, întregul oraş Dhaka.
Acestea fiind spuse, Extraction e genul acela de film în care un scenarist alege o ţărişoară săracă şi puţin vizitată de pe glob şi o transformă într-un tărâm al tuturor relelor. Dacă intri pe imdb.com şi citeşti review-urile utilizatorilor, ai să găseşti sute de reacţii şocate ale sărmanilor bengalezi supăraţi că li s-a făcut de pomină cel mai mare oraş al ţării. "Cum v-aţi permis să sugeraţi că toate forţele de ordine dintr-o ţară pot fi în slujba unui traficant de droguri?", întreabă cineva.
Da, poate că Extraction impresionează cu unele dintre cele mai bune secvenţe de acţiune văzute în ultima vreme, inclusiv un celebru plan-secvenţă de 12 minute. Noi îl bănuim a fi realizat în stilul lui 1917, adică spart în mai multe bucăţi, dar nu mai avem energie să cercetăm dacă e aşa sau nu. Şi sincer nici nu ne mai pasă şi nici nu simţim că am câştigat ceva petrecând două ore cu un film care glorifică astfel violenţa.
