Părerea criticului
Despre Ted Bundy se știe că a fost unul dintre cei mai siniștri, dar și cei mai mediatizați ucigași în serie ai Americii. Înzestrat cu o carismă indiscutabilă (și cu o fizionomie asemănătoare cu actorul Anthony Perkins în rolul criminalului Norman Bates din Psycho, o altă coincidență sinistră), Bundy vorbea cu elocință în fața reporterilor și făcea deliciul nu doar a presei, dar și al publicului feminin, atras de prezența lui magnetică, siguranța în discurs și fotogenie, lucruri care ascundeau un caracter psihopat lipsit de orice empatie față de victimele sale.
Dacă publicul are tendința de a asocia criminalii în serie cu indivizii marginalizați de care ne temem seara pe stradă, Bundy era șarmant, cu umor, și era cuceritor. Justiția americană nu s-a lăsat însă păcălită, iar jurații l-a condamnat la pedeapsa capitală. Spre deosebire de alte execuții, întâmpinate cu proteste de către ONG-uri, la moartea lui Bundy pe scaunul electric s-au desfăcut sticle de șampanie și s-au lansat artificii.
Filmul este altceva decât un documentar despre asasini în serie sau o cronică a faptelor sale. Bundy (Zac Efron) nu apare pe alei întunecate. Nu vedem în film (alertă spoilere) scene cu victimele sale, înfricoșate sau sechestrate. Din contra, îl vedem alături de iubita sa, față de care pozează într-un iubit atent și cu toate calitățile: fidel, șarmant, cu planuri de viitor, sau prin biblioteci universitare, pregătind o carieră de succes în Drept. Camera îl privește, aproape exclusiv, prin ochii iubitei sale. Aceasta a fost un personaj real, femeia având o relație de durată cu Bundy, fiind - doar aparent - naivă și neinformată asupra crimelor acestuia. A susținut până la sfârșit nevinovăția asasinului lucru care i-a făcut pe mulți să se întrebe de ce nu i-a căzut la rândul ei victimă.
Văzut în sânul familiei, Bundy însuși pare să fie o victimă: poliția și justiția pare că urmăresc un nevinovat acuzat pe nedrept. Arestările sunt uneori brutale și adesea protagonistul are aerul unui om persecutat. Faptul că, până aproape de finalul filmului, crimele sale nu apar deloc pe ecran contribuie la asta. Filmul se joacă cu mintea spectatorului: dacă totuși Bundy nu a fost adevăratul asasin? Și jocul acesta manipulativ, realizat cu atâta dibăcie de Bundy însuși cândva și acum reluat de către regizorul Joe Berlinger, ne face să intrăm și noi spectatorii în rândul celor care s-au îndoit cândva de nevinovăția lui Bundy.
Dacă publicul are tendința de a asocia criminalii în serie cu indivizii marginalizați de care ne temem seara pe stradă, Bundy era șarmant, cu umor, și era cuceritor. Justiția americană nu s-a lăsat însă păcălită, iar jurații l-a condamnat la pedeapsa capitală. Spre deosebire de alte execuții, întâmpinate cu proteste de către ONG-uri, la moartea lui Bundy pe scaunul electric s-au desfăcut sticle de șampanie și s-au lansat artificii.
Filmul este altceva decât un documentar despre asasini în serie sau o cronică a faptelor sale. Bundy (Zac Efron) nu apare pe alei întunecate. Nu vedem în film (alertă spoilere) scene cu victimele sale, înfricoșate sau sechestrate. Din contra, îl vedem alături de iubita sa, față de care pozează într-un iubit atent și cu toate calitățile: fidel, șarmant, cu planuri de viitor, sau prin biblioteci universitare, pregătind o carieră de succes în Drept. Camera îl privește, aproape exclusiv, prin ochii iubitei sale. Aceasta a fost un personaj real, femeia având o relație de durată cu Bundy, fiind - doar aparent - naivă și neinformată asupra crimelor acestuia. A susținut până la sfârșit nevinovăția asasinului lucru care i-a făcut pe mulți să se întrebe de ce nu i-a căzut la rândul ei victimă.
Văzut în sânul familiei, Bundy însuși pare să fie o victimă: poliția și justiția pare că urmăresc un nevinovat acuzat pe nedrept. Arestările sunt uneori brutale și adesea protagonistul are aerul unui om persecutat. Faptul că, până aproape de finalul filmului, crimele sale nu apar deloc pe ecran contribuie la asta. Filmul se joacă cu mintea spectatorului: dacă totuși Bundy nu a fost adevăratul asasin? Și jocul acesta manipulativ, realizat cu atâta dibăcie de Bundy însuși cândva și acum reluat de către regizorul Joe Berlinger, ne face să intrăm și noi spectatorii în rândul celor care s-au îndoit cândva de nevinovăția lui Bundy.
