Ce faci când ai o poveste clasică, oarecum diferită de anticul triunghi conjugal, dar care a mai fost abordată în artele vizuale?
Simplu: o expui intr-un mod atat de original încât rezultatul final seduce iremediabil, iar detaliile sunt de-a dreptul fascinante! Începând cu modul de filmare, coloana sonoră (absolut încântătoare!), machiaj, costume, luminatia cadrelor, dar în principal, prin prestația celor 2 actori principali.
O estetica marca Kar Wai ridicata la nivelul unei arte memorabile, cu o predilecție pt detalii ce vor construi intr-un mod aparte povestea neimpartasita, neconsumata, fără un final clasic, care sa-i asigure succesul. O Maggie Cheung de o senzualitate aparte în ținutele ei atat de originale, lipsita total de inițiative și asumarea unor decizii capitale... si un Tony Leung perfect pt rolul soțului prizonier intr-un spațiu sufocant, fără vreo sclipire eliberatoare, care sa-l înalțe din mizeria cotidiană.
Da, filmul face o nota discordanta cu cinematografia clasica și tocmai în aceasta consta farmecul ce-l recomanda vizionarii! Și da, repet aceeași remarca reluata de câteva ori aici, pe site: în funcție de vârstă și, implicit, experiențe, poți percepe total diferit o asemenea poveste...
ColourNew
pe 28 Februarie 2021 00:01
De foarte mult timp, am vrut sa vad acest film...Astazi am reusit si cred ca am facut cea mai mare greseala sa rezist la o asa de mare MIZERIE de film...NU RECOMAND !!!
hitman78
pe 14 Iunie 2020 00:36
Din punct de vedere vizual filmul e o opera de arta.SI protagonistii sunt exceptionali transmit emotii si o tristete coplesitoare.Sa nu mai zic de muzica aceea de vioara care o sa ma bantuie un timp.La capitolul scenariu lucrurile nu stau atat de bine dar filmul are atat de multe plusuri ca nici nu mai conteaza.Nu sunt un fan al filmelor asiatice dar asta chiar merita vazut si revazut.
Stephen2D
pe 28 Ianuarie 2016 10:32
alali
pe 01 Septembrie 2014 22:24
In compunerea acestui review o sa fac o paralele cu parerea Cinefilului de serviciu si o sa si explic de ce.
Prima incercare de a vedea acest film a fost acum aproximativ 1 an. M-am plictisit repede si probabil ca l-am si tratat asijderea, nedandu-i nici o sansa la acea vreme. Vrand acum sa postez un comentariu, am considerat ca e cazul sa imi reamintesc filmul, insa ma ingrozea gandul monotoniei si sentimentl plictisului ce ma cuprinsese la prima mea tentativa de vizionare. Insa m-am imbarbatat singur zicandu-mi ca daca-i musai, atunci, cu placere! Si m-am apucat de treaba, incepand chiar cu prima parte (Days of Being Wild) si continuand cu acesta despre care facem vorbire. Filmul, acum ca l-am si inclus in contextul seriei din care face parte si mai ales ca m-a si edificat asupra manierei in care Kar Wai a decis sa abordeze primele doua capitole, mi s-a descoperit in toata splendoarea sa si pot spune doar ca e... sublim! De o frumusete greu de egalat; de o sensibilitate inumana; de o poezie cum doar Kar Wai putea pune in scena.
Asadar, daca pana mai ieri eram perfect deacord cu parerea Cinefilului de Serviciu, acum realizez ca prima mea privire, aruncata in treacat asupra acestui film impresionant, a fost nu doar superficiala ci si fara rost. Poate acelasi lucru sa il fii facut gresit si Cinefilul?...? Daca nu esti dispus sa creezi atmosfera difuza, unde tonul predominant sa fie acel rosiatic specific iubirii patimase, daca nu poti sa iti induci conditia de indragostit capabi de a vedea tensiunea sexuala dintre doi indragostiti, mai bine amani urmarirea unui astfel de film pentru exact acel moment cand te simti in stare sa fii cucerit de ceea ce e frumos.
Impresionant la film este cum toate "mizeriile" specifice anilor si regimului in care este plasata actiunea sunt cosmetizate de mana autorului. Totul are o nuanta de culoare, o stralucire ce disipa uratul. Nimic nu ramane inestetic. Atentia la detalii este extraordinara. In fond, esenta esteticului si a patimii se ascunde in acele mici amanunte insesizabile pentru o fire insesibila, Afrodisiacele vin in acele mici sticlute pe care nimeni nu le crediteaza ca fiind importante, cu atat mai putin ca ar putea contine esenta unor dorinte atat de puternice.
Am inteles ca doar machiajul lui Maggie Cheung a durat cate 5 ore in fiecare zi de filmare din cele 15 luni cat a durat productia acestui film. Actrita a si purtat pentru fiecare scena alta rochie, bine incadrata in scenariul gandit de Kar Wai , in total uzand mai mult de 45 de vestimentatii.
E adevarat ca filmul este incarcat pana la refuz cu anumite convingeri religioase ale regizorului, ca mentalitatea regimului este atat de bine surprinsa si redata incat pare un film manifest, dar eu nu impartasesc parerile care socotesc acest film o productie "de neon", adica de fatada. Ca doar esteticul este important, restul fiind gol, fara substanta. Culoarea fascineaza, formele sunt impecabile, realizarea este perfecta. Intr-adevar! Insa si trairile cred ca sunt la nivelul realizarii intregului decor. Se vorbeste despre acest film ca fiind si unul al renuntarii, al resemnarii si al refularii. Nu l-am gasit deloc asa. Filmul este patimas. Este dezlantuit. Dragostea este mai presus de iubire trupeasca sau sufleteasca. Este poetica. Dialogurile, modul de adresare a celor doi, privirile, timpul petrecut impreuna, totul este mai presus de fiinta. Mai ales starea ce se creaza in acel loc specific. Ideea de a nu arata daca aceasta iubire se si consuma, ba mai mult, inserarea unor replici ce ar insinua ca intre ei nu s-a intamplat nimic, este divina. Incununeaza acesta poveste de iubire, de atractie de "predispozitie pentru dragoste".
Scenele in care cei doi protagonisti impart acelasi cadru, coroborate cu muzica lui Nat King Cole sau a lui Galasso, cu imagini redate genial utilizand slow motion-ul, realizeaza un miraj auditivo-vizual feeric!
Si ca sa inchid circular structura acestui material realizat in paralel,revin la review-ul Cinefilului, si imi precizez cele doua nelamuriri. Cum de a rupt din trilogie exact aceasta a 2-a parte, scotand-o din context? Posibila cauza pentru care si impresia comentariului realizat pe marginea acestui film sa fie una superficiala, Cinefilul aratand pana acum o aprofundare si o interpretare a subiectelor si a simbolisticii de invidiat; chiar enervant de buna.
Si doi, cum de a vazut acest film pe ecranul unui PC.... Asta chiar nu pot sa pricep sub nicio forma! :-(
Nota 10 pentru regie, imagine, senzatie! Nota 8,23 pentru film in ansamblu.
Ps. de remarcat numarul camerei de hotel 2046, titlul ultimei parti al acestei trilogii! Intrigant sau ce?!
Așa cum “In the Mood for Love” este una dintre cele mai atipice producţii romantice, așa și recenzia ce urmează este una atipică pentru acest film şi cât se poate de subiectivă. Cine nu acceptă decât laude aduse acestui film, ar fi bine să se oprească aici din citit. Chow şi Mrs. Chan, personajele … Continue reading →
pisicuta1
pe 09 Iunie 2013 22:18
un film superb de mult am vrut sa il vizionez!
nu merita ratat!
Spikos
pe 01 Mai 2013 08:05
Atat de frumos , atat de natural , atat de senzual , atat de trist ...! Imaginea si muzica intr-o asociere asiatic-occidentala aparent cotradictorie , se completeaza exceptional , intr-un "slow love story" perfect ! Vedeti-l debarasati de orice preconceptie si veti descoperi un lucru extraordinar : dorinta de a-l revedea oricand ! Nota 9 .
Eb00kie
pe 17 Martie 2013 19:20
Cred ca o sa-mi amintesc mereu scena in care protagonistul fumeaza de unul singur si camera nu captureaza decat nori elaborati de fum care se zdrobesc de tavan pe lamentarile unei viorii. "Nu iese fum fara foc" spunem noi si omul ala arde. Un foc acerb si flamand macina fundatia in timp ce barbatul fumeaza privind in gol.
Singuratatea personajelor e un motiv recurent, marcata de faptul ca adesea in timpul dialogurilor doar una dintre persoane e vizibila. El intarzie, ea intarzie, o discutie la telefon, o plimbare fara rost in ploaie. Personajele se schimba, dar, chiar si in acest colaj, nu reprezinta decat reflexii ale unei existente efemere si solitare.
cosmin742000
pe 28 Februarie 2013 14:06
O adevarata capodopera a dramei romantice asiatice , domeniu in care asiaticii stau cel mai bine.
Kanedel
pe 08 Februarie 2013 22:22
Daca esti o fire mai spontana,mai activa,mai impulsiva...cu greu rezisti pana la final(noroc ca nu tine asa mult),...insa ii inteleg si pe cei carora chiar le place ceea ce vad .Depinde de fiecare...si cred ca mai depinde si starea de moment a fiecaruia.
Iulidesprefilme
pe 03 Februarie 2013 12:52
Film foarte senzual şi original al unui regizor asiatic, care are o impresionantă listă de premii....
cosmin_kedii
pe 15 Ianuarie 2013 08:49
Un film absolut spectaculos, unul dintre cele mai bune filme ale anului 2000
Acest film arata foarte frumos. Dacă vă plac filmele, care arata frumos. Ar trebui să încercați sa al vedeti
lili22
pe 03 Octombrie 2012 18:24
Totul este superb in acest film: povestea de dragoste, interpretarea, coloana sonora, imaginea,Autorul muzicii a compus coloana sonora a filmului "A Single Man".
alex_il_fenomeno
pe 10 Septembrie 2012 11:01
o drama neasteptata , plina de o emotie si de o culoare nemaipomenita , avand ceva diferit , oriental , care face ca intre acesti protagonisti sa se stabileasca o relatie atat de ciudata in aparenta , insa atat de frumoasa , atat de pura , incat nici nu stii la ce sa te astepti . iar finalul , partea cea mai interesanta , ne ofera niste momente impresionante , niste emotii atat de puternice incat chiar nu iti imaginai ca asa se va termina ... merita urmarit cel putin o data in viata .
margott
pe 02 Iunie 2012 20:34
Un film romantic despre cum se pot infiripa sentimente intre doi oameni. As spune ca nu e genul de film pe care il poti vedea oricum, oricand, practic esti invitat sa te transpui in atmosfera din film.
DragonMaster
pe 01 August 2011 16:06
Este un film uimitor facut de asiatici cu o coloana sonora de nota 10 si pot spune ca este cel mai bun film asiatic vazut de mine pana in prezent.Il recomand cu caldura tuturor celor care nu au reusit sa il vizioneze.Nota mea este 9.
xerses
pe 25 Mai 2011 11:13
Filmul este facut cu mare sensibilitate iar coloana sonora ajuta extraordinar in mentinerea acestei atmosfere.
edinaa
pe 05 Decembrie 2010 12:08
Un film de o sensibiltate si profunzime iesite din comun. Un film altfel fata de cele europene sau americane. Un film specific Asiei, care totdeauna ne surprinde si ne incanta cu finete, inteligenta si subtilitate in joc, poveste si scenariu.
elmedico
pe 11 Octombrie 2010 19:04
Un film foarte bun, iar muzica este senzationala!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ionutt-
pe 27 Iunie 2010 12:35
Un film mai poetic asa..extrem de subtil ,tre` sa stii sa`l apreciezi asa cum e, totul decurge destul de lent.. deci pentru iubitorii de actiune, filmul nu`i prea ofertant si mai mult ca sigur ii va plictisi. E un film care poate sa`ti placa foarte mult sau deloc
childs_play
pe 13 Aprilie 2010 18:00
Filmul In The Mood For Love al lui Wong Kar-Wai este unul dintre cele mai frumoase si poetice pe care le-am vazut.
Din punct de vedere al actiunii, filmul nu este foarte ofertant si probabil ii va plictisi pe cei obisnuiti cu ritmuri mai alerte si cu filme in care tot timpul se intampla ceva si se produc rasturnari de situatie. In The Mood For Love nu isi doreste in primul rand sa povesteasca ceva – in sensul de relatare a unor intamplari – ci sa creeze stari, sa surprinda emotii.
Are o anumita lentoare si repetitivitate si totul este lent, de la miscarile personajelor la curgerea timpului. Este un film care cu siguranta merita vazut, dar nu se potriveste oricui; e nevoie de rabdare si sensibilitate pentru a te adapta acelui ritm si a trece dincolo de coaja lucrurilor, pentru a te bucura cu adevarat de el.
pe 23 August 2008 15:06
Un film superb, o coloana sonora de exceptie, cu siguranta unul din cei mai mari regizori contemporani.
pe 10 Septembrie 2007 15:45
Fabulos!
O poveste de dragoste absolut atipica...
Se spune ca o imagine valoreaza o mie de cuvinte. Nu prea am fost de acord, dar vazand scenele in care cei doi indragostiti se intalnesc,privirile lor... ascultand melodiile, am inteles ca, intr-adevar,o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte...
Cinci stele...mai ales pentru scena in care T.Cheung isi marturiseste secretul...
pe 16 Aprilie 2006 16:42
Cineva spunea odata ca,distanta dintrer doua puncte A si B se imparte la 2,fiecare dintre cele doua jumatati se imparte la 2,sferturile astfel create patesc acelasi lucru,devenind astfel imposibil sa parcurgi acea distanta,care acum e infinita.Asa se intampla cu povestea de dragoste din acest film,care se consuma la un borcan de muraturi,sau cand cei doi se intalnesc sa cumpere taietei.Oarecum absurd,dar tipic penru Wong Kar-Wai.In acest film,timpul este masurat in unduirea soldurilor femeii,in stropii de ploaie care le insotesc intalnirile,in priviri si in gesturi;iar muzica din film pare a-l mentine in aceeasi conditie de film al neimplinirii.Puterea filmului vine si din tensiunea cumulata pe parcurs,care se stinge in scorbura unui copac,unde barbatul incearca sa lase amintirile.Dar ele ii compun lumea,il subjuga.Cei doi nu au masura timpului,iubirea lor ii mentine intr o stare atemporala,vraja nu poate fi rupta decat printr o desprindere totala,adica prin prefacere,negare.Dar ei sunt tot in the mood for love,asadar forta lipsei timpului,a inefabilului care te hipnotizeaza si itit fura capacitatea de a reactiona in orice fel,e prea puternica.
CIPRYX
pe 02 Aprilie 2004 12:34
Nu am vazut filmul dar am auzit ca asta e "tatal" lui Lost in Translation.Sper sa-l vad si pe asta.
Simplu: o expui intr-un mod atat de original încât rezultatul final seduce iremediabil, iar detaliile sunt de-a dreptul fascinante! Începând cu modul de filmare, coloana sonoră (absolut încântătoare!), machiaj, costume, luminatia cadrelor, dar în principal, prin prestația celor 2 actori principali.
O estetica marca Kar Wai ridicata la nivelul unei arte memorabile, cu o predilecție pt detalii ce vor construi intr-un mod aparte povestea neimpartasita, neconsumata, fără un final clasic, care sa-i asigure succesul. O Maggie Cheung de o senzualitate aparte în ținutele ei atat de originale, lipsita total de inițiative și asumarea unor decizii capitale... si un Tony Leung perfect pt rolul soțului prizonier intr-un spațiu sufocant, fără vreo sclipire eliberatoare, care sa-l înalțe din mizeria cotidiană.
Da, filmul face o nota discordanta cu cinematografia clasica și tocmai în aceasta consta farmecul ce-l recomanda vizionarii! Și da, repet aceeași remarca reluata de câteva ori aici, pe site: în funcție de vârstă și, implicit, experiențe, poți percepe total diferit o asemenea poveste...
Prima incercare de a vedea acest film a fost acum aproximativ 1 an. M-am plictisit repede si probabil ca l-am si tratat asijderea, nedandu-i nici o sansa la acea vreme. Vrand acum sa postez un comentariu, am considerat ca e cazul sa imi reamintesc filmul, insa ma ingrozea gandul monotoniei si sentimentl plictisului ce ma cuprinsese la prima mea tentativa de vizionare. Insa m-am imbarbatat singur zicandu-mi ca daca-i musai, atunci, cu placere! Si m-am apucat de treaba, incepand chiar cu prima parte (Days of Being Wild) si continuand cu acesta despre care facem vorbire. Filmul, acum ca l-am si inclus in contextul seriei din care face parte si mai ales ca m-a si edificat asupra manierei in care Kar Wai a decis sa abordeze primele doua capitole, mi s-a descoperit in toata splendoarea sa si pot spune doar ca e... sublim! De o frumusete greu de egalat; de o sensibilitate inumana; de o poezie cum doar Kar Wai putea pune in scena.
Asadar, daca pana mai ieri eram perfect deacord cu parerea Cinefilului de Serviciu, acum realizez ca prima mea privire, aruncata in treacat asupra acestui film impresionant, a fost nu doar superficiala ci si fara rost. Poate acelasi lucru sa il fii facut gresit si Cinefilul?...? Daca nu esti dispus sa creezi atmosfera difuza, unde tonul predominant sa fie acel rosiatic specific iubirii patimase, daca nu poti sa iti induci conditia de indragostit capabi de a vedea tensiunea sexuala dintre doi indragostiti, mai bine amani urmarirea unui astfel de film pentru exact acel moment cand te simti in stare sa fii cucerit de ceea ce e frumos.
Impresionant la film este cum toate "mizeriile" specifice anilor si regimului in care este plasata actiunea sunt cosmetizate de mana autorului. Totul are o nuanta de culoare, o stralucire ce disipa uratul. Nimic nu ramane inestetic. Atentia la detalii este extraordinara. In fond, esenta esteticului si a patimii se ascunde in acele mici amanunte insesizabile pentru o fire insesibila, Afrodisiacele vin in acele mici sticlute pe care nimeni nu le crediteaza ca fiind importante, cu atat mai putin ca ar putea contine esenta unor dorinte atat de puternice.
Am inteles ca doar machiajul lui Maggie Cheung a durat cate 5 ore in fiecare zi de filmare din cele 15 luni cat a durat productia acestui film. Actrita a si purtat pentru fiecare scena alta rochie, bine incadrata in scenariul gandit de Kar Wai , in total uzand mai mult de 45 de vestimentatii.
E adevarat ca filmul este incarcat pana la refuz cu anumite convingeri religioase ale regizorului, ca mentalitatea regimului este atat de bine surprinsa si redata incat pare un film manifest, dar eu nu impartasesc parerile care socotesc acest film o productie "de neon", adica de fatada. Ca doar esteticul este important, restul fiind gol, fara substanta. Culoarea fascineaza, formele sunt impecabile, realizarea este perfecta. Intr-adevar! Insa si trairile cred ca sunt la nivelul realizarii intregului decor. Se vorbeste despre acest film ca fiind si unul al renuntarii, al resemnarii si al refularii. Nu l-am gasit deloc asa. Filmul este patimas. Este dezlantuit. Dragostea este mai presus de iubire trupeasca sau sufleteasca. Este poetica. Dialogurile, modul de adresare a celor doi, privirile, timpul petrecut impreuna, totul este mai presus de fiinta. Mai ales starea ce se creaza in acel loc specific. Ideea de a nu arata daca aceasta iubire se si consuma, ba mai mult, inserarea unor replici ce ar insinua ca intre ei nu s-a intamplat nimic, este divina. Incununeaza acesta poveste de iubire, de atractie de "predispozitie pentru dragoste".
Scenele in care cei doi protagonisti impart acelasi cadru, coroborate cu muzica lui Nat King Cole sau a lui Galasso, cu imagini redate genial utilizand slow motion-ul, realizeaza un miraj auditivo-vizual feeric!
Si ca sa inchid circular structura acestui material realizat in paralel,revin la review-ul Cinefilului, si imi precizez cele doua nelamuriri. Cum de a rupt din trilogie exact aceasta a 2-a parte, scotand-o din context? Posibila cauza pentru care si impresia comentariului realizat pe marginea acestui film sa fie una superficiala, Cinefilul aratand pana acum o aprofundare si o interpretare a subiectelor si a simbolisticii de invidiat; chiar enervant de buna.
Si doi, cum de a vazut acest film pe ecranul unui PC.... Asta chiar nu pot sa pricep sub nicio forma! :-(
Nota 10 pentru regie, imagine, senzatie! Nota 8,23 pentru film in ansamblu.
Ps. de remarcat numarul camerei de hotel 2046, titlul ultimei parti al acestei trilogii! Intrigant sau ce?!
nu merita ratat!
Singuratatea personajelor e un motiv recurent, marcata de faptul ca adesea in timpul dialogurilor doar una dintre persoane e vizibila. El intarzie, ea intarzie, o discutie la telefon, o plimbare fara rost in ploaie. Personajele se schimba, dar, chiar si in acest colaj, nu reprezinta decat reflexii ale unei existente efemere si solitare.
Acest film arata foarte frumos. Dacă vă plac filmele, care arata frumos. Ar trebui să încercați sa al vedeti
Din punct de vedere al actiunii, filmul nu este foarte ofertant si probabil ii va plictisi pe cei obisnuiti cu ritmuri mai alerte si cu filme in care tot timpul se intampla ceva si se produc rasturnari de situatie. In The Mood For Love nu isi doreste in primul rand sa povesteasca ceva – in sensul de relatare a unor intamplari – ci sa creeze stari, sa surprinda emotii.
Are o anumita lentoare si repetitivitate si totul este lent, de la miscarile personajelor la curgerea timpului. Este un film care cu siguranta merita vazut, dar nu se potriveste oricui; e nevoie de rabdare si sensibilitate pentru a te adapta acelui ritm si a trece dincolo de coaja lucrurilor, pentru a te bucura cu adevarat de el.
O poveste de dragoste absolut atipica...
Se spune ca o imagine valoreaza o mie de cuvinte. Nu prea am fost de acord, dar vazand scenele in care cei doi indragostiti se intalnesc,privirile lor... ascultand melodiile, am inteles ca, intr-adevar,o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte...
Cinci stele...mai ales pentru scena in care T.Cheung isi marturiseste secretul...