un film bun,depinde de gustu; fiecaruia.dar prefer astfel de filme
dect majoritate celpr actuale
blacksea_rider
pe 22 Iulie 2020 13:42
Secventa din carciuma “La țipă-n drum” ,Caragiu magistral.... si muzica lui Faramita Lambru,"Lovitura de topor"...antologic !
cezarika57
pe 27 Iulie 2018 17:52
Ecranizarea romanului lui Eugen Barbu. Desi a facut parte din filmele care trebuiau cunoscute de candidatii la IATC, salvarea a venit din distributie
balta67verde
pe 11 Decembrie 2016 17:36
Un film bunicel cu actori foarte buni, din pacate colorat politic si exagerat. Dar cu astfel de distributie putea fi orice, tot merita cateva stele.
cosmin742000
pe 30 August 2016 11:40
O ecranizare romaneasca foarte buna a romanului Facerea Lumii de Eugen Barbu
Iulidesprefilme
pe 21 Iulie 2013 19:14
Filmul surprinde începuturile marilor "zidiri" (sau...ziduri) de tip comunist...
Vegetarian
pe 17 Iunie 2013 12:34
Este un film potrivit si pt lista : Barbati care au relatie amoroasa sau de prietenie in film cu femei mult mai tinere = Irina Petrescu la 30 de ani - fata modesta de muncitor si Liviu Ciulei la 48 de ani - prosper proprietar de cai de curse , care traia din pariuri la hipodrom , cazinouri in anii 1940 .. Alte filme din aceasta lista cu filme se pot vedea in pagina cu detalii de la acest film in marginea din dreapta la mijlocul paginii .
Pacat ca in programul tv Cinemagia aparea ca la tvr 2 ora 11.10 era filmul Porto-Franco (1961) desi era Facerea lumii (1971) , asa cum aparea in Port.ro etc .. Programul tv de la Cinemagia ii induce in eroare pe cei care nu vad filmu de la inceput .
Acest film a fost difuzat online la Tvr International in 28 iul 2014 . Putine filme sunt difuzate pe net , si reluate gratis de catre televiziuni ..
cezarika21
pe 16 Iunie 2013 20:08
Fiică a unui activist de partid, tânăra Eva Filipache (Irina Petrescu) se simte fascinată de aristocratul Manicatide (Liviu Ciulei) din "lumea bună" a României capitaliste. Schimbarea orânduirii socio-politice o face să înţeleagă că locul ei este alături de tovarăşii din mişcarea tineretului progresist, descoperind superioritatea morală a acestora faţă de burghezia coruptă şi fără scrupule.
Ca şi majoritatea filmelor lui Gheorghe Vitanidis, "Facerea lumii" este un film bine realizat, cu o intrigă complexă, flash-back-uri şi interpretări de calitate (Irina Petrescu, Colea Răutu, Liviu Ciulei, Virgil Ogăşanu, Toma Caragiu, Dan Ionescu sau Marga Barbu). Bine conturat din punct de vedere psihologic, personajul Eva dezvăluie o serie de trăiri ambigui, oscilând între hedonismul traiului capitalist numai pentru propria plăcere şi militantismul revoluţionar al traiului în folosul celorlalţi. Celelalte personaje sunt însă unidimensionale, alegerea lor între egoismul capitalist şi altruismul comunist fiind una clară încă de la început.
Filmul are un tezism evident şi inerent filmelor din acea epocă, încercând să arate contradicţia de clasă existentă între capitalism şi comunism şi avantajele binelui comun faţă de dezavantajele traiului solitar dintr-o lume avidă de bani. Dar chiar şi aşa filmul are un farmec aparte, Vitanidis strecurând şi nişte "şopârle" (printre care se află desigur şi secvenţa cu referire la stabilizarea monetară prezentată ca o cacealma de către industriaşul Bazilescu).
ciprian34
pe 12 Iunie 2013 23:04
Suntem in anii '70 cand comunistii sunt pe val si evident nu putea sa iasa alt film decat despre ei dar am avut noroc sa vedem niste actori exceptionali care au dat un pic de culoare filmului.
Pitbull
pe 16 Aprilie 2013 21:37
"Facerea lumii" - Stil rafinat şi istorie falsificată
Alt rol de conţinut al Irinei Petrescu
Azi mi-am făcut curăţenie în SMS-uri, şi am descoperit două mesaje de la Irina Petrescu... din 2011 - perioada când luptam împreună, sute de personalităţi, pentru viaţa câinilor fără stăpân. Le-am păstrat - din ambele motive: viaţa lor, care va continua, şi viaţa ei, care s-a sfârşit nu demult. Şi mi-am amintit... De "Valurile Dunării" (1960 - Liviu Ciulei)... de "Nu vreau să mă-nsor" (1960 - Manole Marcus)... de "Duminică la ora 6" (1966 - Lucian Pintilie)... de "Răutăciosul adolescent" (1969 - Gheorghe Vitanidis)... şi de multe altele - printre care, şi "Facerea lumii".
...Care "facere", care "lume"? Într-un articol din revista "Cinema" de la începutul anilor '70, se comenta "un film despre facerea lumii noi" - adică, evident, a acelei "orânduiri mai bune şi mai drepte", cum îşi intitulau comuniştii amarnica distopie. Astea erau vremurile. Ne aflam la o relativă răscruce - după celelalte false dezgheţuri: moartea lui Stalin, în 1953, şi venirea lui Ceauşescu la putere, în 1965 (urmată ce cacealmaua din 1968). Incidental, 1971 era şi anul vizitei de tristă amintire a lui Nea Nicu în China, când a gustat din "Revoluţia Culturală" (citeşte: Înapoi la Pitecantrop) şi i s-a pus prima pată din lungul şir al celor care aveau să urmeze - culminând cu infama înăbuşire a artelor, şi în special a cinematografiei, din 3 august 1983. Dar filmul lui Gheorghe Vitanidis fusese turnat înaintea Primului Mare Salt Înapoi (pentru cine nici nu ştie, nici nu cunoaşte: alt moment crucial al politicii maoiste se intitulase "Marele Salt Înainte"), aşa că, în pofida conformismului politic, avea o anumită candoare, o relativă imparţialitate şi un stil artistic incontestabil, în modalitatea de a ne învăţa ce bine şi frumos a fost în 1948, când regimul Groza ne-a tras-o în stil mare, cu naţionalizarea, stabilizarea monetară şi alte mari salturi spre infern.
Deşi reconvertit din sfera literaturii, Eugen Barbu le avea cu dramaturgia de film - fie şi la un nivel strict intuitiv (şi inteligent, de ce să nu recunoaştem), fără a fi aprofundat studiile de specialitate. A fost unul dintre scenariştii români înzestraţi ai anilor '50-70 (pe la sfârşit, în deceniul nouă, obosise deja, şi se autopastişa), iar "Facerea lumii" (ecranizare a propriului său roman omonim) era bine construit, cu personaje consistente, intrigă complexă şi o evoluţie dramatică destul de convingătoare - în măsura în care mai putem accepta convenţiile epocii. Cel mai semnificativ aspect consta în situaţia contradictorie a personajelor principale: activistul Filipache (Colea Răutu) milita neobosit pentru propăşirea noii orânduiri, în vreme ce fiica sa, Eva (Irina Petrescu), debusolată - legitim! - de haosul din jur, se refugia într-o relaţie sentimentală cu marele magnat al afacerilor Manicatide (Liviu Ciulei), beneficiind însă, în plan antitetic, şi ce sprijinul moral al bunului său prieten, secretarul U.T.M. - adică, "Uniunea Tineretului Muncitor", struţocămila epocii dintre U.T.C. şi... U.T.C. - Matei (Virgil Ogăşanu - întâmplător, pe-atunci soţul actriţei, în viaţa reală). În jurul lor mai evoluau şi alţi mari actori, în roluri balansate între substanţa umană şi clişeele propagandistice: Ilarian Ciobanu (comunistul Pintea), Toma Caragiu (verosul om de afaceri Marinescu), Mihai Mereuţă (administratorul Vardughian), Clody Bertola (vaporos-morbida Clara), Matei Alexandru (sindicalistul Anghel), sau celebrul inginer de sunet cu certe valenţe actoriceşti Dan Ionescu (industriaşul Bazilescu), îndelung distribuit în filmele anilor '50-70.
Peste tot acest material uman, dramaturgic şi (pseudo)istoric, Gheorghe Vitanidis a clădit unul dintre cele mai convingătoare şi stilate filme ale carierei sale, urmărind dramatic evoluţia poveştii, construindu-şi secvenţele riguros şi decupând totul cu o remarcabilă expresivitate vizuală. Se remarcă în special momente ca noaptea "celei mai mari cacealmale din istorie" - când Bazilescu îi rade pe toţi la cazinou, numai pentru ca în zori să anunţe că s-a aplicat stabilizarea monetară, şi toate milioanele câştigate nu mai făceau nici cât o ceapă degerată (evident, filmul omite să menţioneze câţi oameni cinstiţi au ajuns la sapă de lemn de pe urma acelei uriaşe crime financiare), episodul romantic dintre Eva şi Manicatide, dezvoltând cu autentică frumuseţe iluziile fetei în relaţie cu tomnaticul ei seducător, momentul când în urma acestei "mezalianţe" tânăra suportă oprobriul tovarăşilor ei (se reţine şi acum tonul confidenţial-speriat cu care Matei îi dezvăluie: "Vor să te excludă din U.T.M...!"), sau finalul "apoteotic" (bine filmat, ce-i drept) cu Filipache, cocoţat la putere, cu simţ de răspundere răspunzătoare răspunzând responsabilelor telefoane nenumărate care-l asaltează la birou.
După cum se poate deduce din descrierile de mai sus, axa nodală a poveştii este Eva Filipache, tânăra naiv-debusolată în jurul căreia gravitează toate ploturile şi subploturile - un rol extrem de robust în raport cu vulnerabilitatea personajului, în care Irina Petrescu oferă una dintre cele mai complexe creaţii ale carierei sale. Non-eroica ei protagonistă oscilează prin meandrele acelei autentice "desfaceri a lumii" pe care n-o înţelege (şi ce om întreg la minte şi la suflet ar fi putut-o desluşi?), frustrată de lipsa afecţiunii familiale (tatăl e prea ocupat să facă lumea... praf - şi, la drept vorbind, dincolo de tezismul personajului, jocul lui Colea Răutu conţine şi anumite aluzii subtile la fanatismul obtuz şi dogmatic al activistului cu aparentă faţă umană), căutându-şi iniţial drumul în aceeaşi direcţie (înscrierea în U.T.M.), pentru ca apoi să se lase atrasă în mrejele cuceritoare ale lui Manicatide - de unde şi conflictul ireductibil cu care ajunge să se confrunte, pentru a ajunge în final la o autentică răspântie a destinului. Deşi pozitivismul filmului face clar trimitere la o "regăsire de sine", ceea ce rămâne în memorie nu e concluzia, ci avatarurile demonstraţiei artistice: plurivalenţa discretă cu care marea actriţă, aflată pe-atunci în plină vigoare a carierei, îşi construieşte incertitudinile, ezitările, momentele de revoltă, dramaticele răsturnări ale căutării eului. Chiar şi fără a fi cel mai bun film al carierei sale, "Facerea lumii" i-a oferit cu certitudine Irinei Petrescu un rol extrem de interesant, prin toate ramificaţiile, subtilităţile şi nuanţele sale.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
16 aprilie, 2013, 20:00-21:24
Bucureşti, România
lili22
pe 20 Martie 2013 21:00
Unde joaca Liviu Ciulei, era extraordinar in rolul lui Manicatide , mai ales ca rolul unui burghez i se potrivea.Ce mult mi-a placut.
In rest, filmul era gargara comunista.
dect majoritate celpr actuale
Pacat ca in programul tv Cinemagia aparea ca la tvr 2 ora 11.10 era filmul Porto-Franco (1961) desi era Facerea lumii (1971) , asa cum aparea in Port.ro etc .. Programul tv de la Cinemagia ii induce in eroare pe cei care nu vad filmu de la inceput .
Acest film a fost difuzat online la Tvr International in 28 iul 2014 . Putine filme sunt difuzate pe net , si reluate gratis de catre televiziuni ..
Ca şi majoritatea filmelor lui Gheorghe Vitanidis, "Facerea lumii" este un film bine realizat, cu o intrigă complexă, flash-back-uri şi interpretări de calitate (Irina Petrescu, Colea Răutu, Liviu Ciulei, Virgil Ogăşanu, Toma Caragiu, Dan Ionescu sau Marga Barbu). Bine conturat din punct de vedere psihologic, personajul Eva dezvăluie o serie de trăiri ambigui, oscilând între hedonismul traiului capitalist numai pentru propria plăcere şi militantismul revoluţionar al traiului în folosul celorlalţi. Celelalte personaje sunt însă unidimensionale, alegerea lor între egoismul capitalist şi altruismul comunist fiind una clară încă de la început.
Filmul are un tezism evident şi inerent filmelor din acea epocă, încercând să arate contradicţia de clasă existentă între capitalism şi comunism şi avantajele binelui comun faţă de dezavantajele traiului solitar dintr-o lume avidă de bani. Dar chiar şi aşa filmul are un farmec aparte, Vitanidis strecurând şi nişte "şopârle" (printre care se află desigur şi secvenţa cu referire la stabilizarea monetară prezentată ca o cacealma de către industriaşul Bazilescu).
Alt rol de conţinut al Irinei Petrescu
Azi mi-am făcut curăţenie în SMS-uri, şi am descoperit două mesaje de la Irina Petrescu... din 2011 - perioada când luptam împreună, sute de personalităţi, pentru viaţa câinilor fără stăpân. Le-am păstrat - din ambele motive: viaţa lor, care va continua, şi viaţa ei, care s-a sfârşit nu demult. Şi mi-am amintit... De "Valurile Dunării" (1960 - Liviu Ciulei)... de "Nu vreau să mă-nsor" (1960 - Manole Marcus)... de "Duminică la ora 6" (1966 - Lucian Pintilie)... de "Răutăciosul adolescent" (1969 - Gheorghe Vitanidis)... şi de multe altele - printre care, şi "Facerea lumii".
...Care "facere", care "lume"? Într-un articol din revista "Cinema" de la începutul anilor '70, se comenta "un film despre facerea lumii noi" - adică, evident, a acelei "orânduiri mai bune şi mai drepte", cum îşi intitulau comuniştii amarnica distopie. Astea erau vremurile. Ne aflam la o relativă răscruce - după celelalte false dezgheţuri: moartea lui Stalin, în 1953, şi venirea lui Ceauşescu la putere, în 1965 (urmată ce cacealmaua din 1968). Incidental, 1971 era şi anul vizitei de tristă amintire a lui Nea Nicu în China, când a gustat din "Revoluţia Culturală" (citeşte: Înapoi la Pitecantrop) şi i s-a pus prima pată din lungul şir al celor care aveau să urmeze - culminând cu infama înăbuşire a artelor, şi în special a cinematografiei, din 3 august 1983. Dar filmul lui Gheorghe Vitanidis fusese turnat înaintea Primului Mare Salt Înapoi (pentru cine nici nu ştie, nici nu cunoaşte: alt moment crucial al politicii maoiste se intitulase "Marele Salt Înainte"), aşa că, în pofida conformismului politic, avea o anumită candoare, o relativă imparţialitate şi un stil artistic incontestabil, în modalitatea de a ne învăţa ce bine şi frumos a fost în 1948, când regimul Groza ne-a tras-o în stil mare, cu naţionalizarea, stabilizarea monetară şi alte mari salturi spre infern.
Deşi reconvertit din sfera literaturii, Eugen Barbu le avea cu dramaturgia de film - fie şi la un nivel strict intuitiv (şi inteligent, de ce să nu recunoaştem), fără a fi aprofundat studiile de specialitate. A fost unul dintre scenariştii români înzestraţi ai anilor '50-70 (pe la sfârşit, în deceniul nouă, obosise deja, şi se autopastişa), iar "Facerea lumii" (ecranizare a propriului său roman omonim) era bine construit, cu personaje consistente, intrigă complexă şi o evoluţie dramatică destul de convingătoare - în măsura în care mai putem accepta convenţiile epocii. Cel mai semnificativ aspect consta în situaţia contradictorie a personajelor principale: activistul Filipache (Colea Răutu) milita neobosit pentru propăşirea noii orânduiri, în vreme ce fiica sa, Eva (Irina Petrescu), debusolată - legitim! - de haosul din jur, se refugia într-o relaţie sentimentală cu marele magnat al afacerilor Manicatide (Liviu Ciulei), beneficiind însă, în plan antitetic, şi ce sprijinul moral al bunului său prieten, secretarul U.T.M. - adică, "Uniunea Tineretului Muncitor", struţocămila epocii dintre U.T.C. şi... U.T.C. - Matei (Virgil Ogăşanu - întâmplător, pe-atunci soţul actriţei, în viaţa reală). În jurul lor mai evoluau şi alţi mari actori, în roluri balansate între substanţa umană şi clişeele propagandistice: Ilarian Ciobanu (comunistul Pintea), Toma Caragiu (verosul om de afaceri Marinescu), Mihai Mereuţă (administratorul Vardughian), Clody Bertola (vaporos-morbida Clara), Matei Alexandru (sindicalistul Anghel), sau celebrul inginer de sunet cu certe valenţe actoriceşti Dan Ionescu (industriaşul Bazilescu), îndelung distribuit în filmele anilor '50-70.
Peste tot acest material uman, dramaturgic şi (pseudo)istoric, Gheorghe Vitanidis a clădit unul dintre cele mai convingătoare şi stilate filme ale carierei sale, urmărind dramatic evoluţia poveştii, construindu-şi secvenţele riguros şi decupând totul cu o remarcabilă expresivitate vizuală. Se remarcă în special momente ca noaptea "celei mai mari cacealmale din istorie" - când Bazilescu îi rade pe toţi la cazinou, numai pentru ca în zori să anunţe că s-a aplicat stabilizarea monetară, şi toate milioanele câştigate nu mai făceau nici cât o ceapă degerată (evident, filmul omite să menţioneze câţi oameni cinstiţi au ajuns la sapă de lemn de pe urma acelei uriaşe crime financiare), episodul romantic dintre Eva şi Manicatide, dezvoltând cu autentică frumuseţe iluziile fetei în relaţie cu tomnaticul ei seducător, momentul când în urma acestei "mezalianţe" tânăra suportă oprobriul tovarăşilor ei (se reţine şi acum tonul confidenţial-speriat cu care Matei îi dezvăluie: "Vor să te excludă din U.T.M...!"), sau finalul "apoteotic" (bine filmat, ce-i drept) cu Filipache, cocoţat la putere, cu simţ de răspundere răspunzătoare răspunzând responsabilelor telefoane nenumărate care-l asaltează la birou.
După cum se poate deduce din descrierile de mai sus, axa nodală a poveştii este Eva Filipache, tânăra naiv-debusolată în jurul căreia gravitează toate ploturile şi subploturile - un rol extrem de robust în raport cu vulnerabilitatea personajului, în care Irina Petrescu oferă una dintre cele mai complexe creaţii ale carierei sale. Non-eroica ei protagonistă oscilează prin meandrele acelei autentice "desfaceri a lumii" pe care n-o înţelege (şi ce om întreg la minte şi la suflet ar fi putut-o desluşi?), frustrată de lipsa afecţiunii familiale (tatăl e prea ocupat să facă lumea... praf - şi, la drept vorbind, dincolo de tezismul personajului, jocul lui Colea Răutu conţine şi anumite aluzii subtile la fanatismul obtuz şi dogmatic al activistului cu aparentă faţă umană), căutându-şi iniţial drumul în aceeaşi direcţie (înscrierea în U.T.M.), pentru ca apoi să se lase atrasă în mrejele cuceritoare ale lui Manicatide - de unde şi conflictul ireductibil cu care ajunge să se confrunte, pentru a ajunge în final la o autentică răspântie a destinului. Deşi pozitivismul filmului face clar trimitere la o "regăsire de sine", ceea ce rămâne în memorie nu e concluzia, ci avatarurile demonstraţiei artistice: plurivalenţa discretă cu care marea actriţă, aflată pe-atunci în plină vigoare a carierei, îşi construieşte incertitudinile, ezitările, momentele de revoltă, dramaticele răsturnări ale căutării eului. Chiar şi fără a fi cel mai bun film al carierei sale, "Facerea lumii" i-a oferit cu certitudine Irinei Petrescu un rol extrem de interesant, prin toate ramificaţiile, subtilităţile şi nuanţele sale.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
16 aprilie, 2013, 20:00-21:24
Bucureşti, România
In rest, filmul era gargara comunista.