Un film foarte frumos,mie personal mi-a placut,acum gusturile difera!
lilly_vizante
pe 23 Decembrie 2021 19:58
Departe de a analiza,acest film te face sa trăiești alături de actori,in lumea lor...este parerea mea simpla si spun simplu:mie mi-a plăcut foarte mult...!
lorenne
pe 30 Ianuarie 2021 20:49
Un film de calitate cu interpretare excelenta. Fara prea mult suspans dar cu o poveste frumoasa, emotionanta.
user-5c9f8c2e87074
pe 03 Ianuarie 2021 23:17
Nu am vazut ecranizarea celebra din 1967 si nici nu am citit cartea. M-am decis sa ma uit datorita regizorului Th. Vinterberg pe care îl apreciez mult. Desigur imaginea ,fotografia ,montajul superbe,peisagistica,munca la câmp, pășunatul atat de viu redate. Dar actorii au fost neconvingători. Defectul principal este alegerea actorilor,interpretările absolut lamentabile,fara nerv. Filmul nu este străbătut de niciun fior dramatic el curge lin ,previzibil. Păcat si de coloana sonora. Eu nu cred ca era o ecranizare pt Vinterberg. El are un alt registru regizoral in care exceleaza.
Iulidesprefilme
pe 10 August 2020 11:25
Ce soț va alege femeia îndărătnică din această poveste despre orgoliu, onestitate, devotament, avere, bravură, egoism, disperare, amărăciune, minciună, speranță, care îi caracterizează în proporții diferite pe eroina principală și pe cei trei bărbați (trei tipologii contrastante), care roiesc în jurul ei...?
forever_young_
pe 27 Iulie 2020 18:46
Un film foarte bun cu o poveste deosebita in care actorii principali au reusit o interpretare excelenta ! Merita vazut !
georgiana_radu94
pe 22 Mai 2020 23:03
O femeie mai nehotarata ca asta in film, nu am mai vazut.il vrea pe unu, dar se marita cu altul.Matthias e chipes.prima oara l-am vazut in Suite francaise si mi-a placut tare de el, are ceva aparte.. dragut film.
lavvw
pe 26 Ianuarie 2020 14:58
Un film emotionant si foarte bine realizat. Actorii perfect alesi pentru aceste roluri. Imi pare rau ca nu am citit intai romanul omonin. Matthias Schoenaerts e fascinant.
lili22
pe 08 Septembrie 2018 12:37
Mi-a placut mult alta ecranizare , mai veche.Actuala pacatuieste din start prin distribuirea acestei Carey Mulligan in rolul principal.
bogdan_u
pe 02 Ianuarie 2018 04:43
Un film excelent, cu interpretări remarcabile, peisaje pitorești și o coloană sonoră deosebit de plăcută auzului...ecranizare a unui roman superb. Recomand cartea + acest film.
cosmin742000
pe 02 Iunie 2017 09:06
O reincercare de recranizare a excelentului roman al lui Thomas Hardy , care evidentiaza inca o data faptul ca Hollywoodul nu mai are idei.Muuuuuuuuuult mai slab ca varianta din 67 si chiar si decat cea din 98
stela_malan
pe 28 Februarie 2017 11:36
Mi-a placut foarte mult filmul. Imi place foarte mult rolul si interpretarea lui Matthias Schoenaerts!
Ghemot
pe 26 Februarie 2017 18:54
Un film foarte bun. Mai ales pentru peisaje și coloana sonoră trebuie văzut neapărat.
mitso
pe 19 Februarie 2017 16:26
Nu am citit cartea si nu stiu daca acest film este bine adaptat dupa carte. As inclina sa cred ca nu este, pentru ca in prima parte totul merge bine si atrage curiozitatea iar ulterior se dezlantuie in evenimente precipitate ca un taifun, lasand in urma un sfarsit previzibil. Eroina principala e portretizata ca o fire independenta si diplomata insa ajunge sa ia niste decizii care ii pun sub semnul intrebarii ratiunile sanatoase si principiile dupa care se ghidase. Si uite asa se scurge a 2 a parte a filmului povestind consecintele alegerii unei femei independente care alege pana culege.
Spoilere
Asa o femeie aiurita, mai rar. Ar vrea toti barbatii care-i ies in cale, dar cand e pusa in fata faptului implinit nu-i mai vrea. Ar vrea sa se marite, dar sa fie independenta. Nici ea nu stie ce vrea. Si se marita probabil de frica sa nu ramana fata batrana si pentru ca ala e singurul care-i spune ca-i frumoasa. Uite ca nu-i asa de greu de cucerit o femeie. Si cand constata ca soldatelul e un necioplit si o domina din punct de vedere al personalitatii, nu-l mai vrea si se-ntoarce la mamaligosul care o asteapta ca un fraier. Si care evident ca pleaca doar atunci cand e sigur ca ea nu mai are nicio optiune in jur, fortand-o sa vina astfel dupa el. Adica sa aiba si el un pic iluzia ca a avut demnitate, macar in final. Acu' pe bune, ce barbat ar sta dupa o femeie atatia ani ? Am cam povestit tot filmul, dar Far from the Madding Crowd are niste personaje tare enervante. Ca sa nu fiu inteleasa gresit, mie mi-a placut. Atat de mult incat l-am vazut de doua ori, iar Carey Mulligan care mi-a fost antipatica in Shame, mi s-a parut adorabila aici, in vesnica ei nehotarare. N-am citit cartea si nici nu cred ca mai e nevoie dupa frumusetea asta de film. Nu mai zic ca Matthias Schoenaerts e un frumos, ca doar se vede din avion. Nu-i asa, fetelor ?
evanescence_
pe 16 Martie 2016 02:25
Un actor care promite mult, o poveste remarcabila care vorbeste printre altele si de o anumita tipologie a femeilor. Lumea nu s-a schimbat atat cat pare. Un film Realistic!
Utube
pe 24 Septembrie 2015 00:34
Filmul este a patra adaptare cinematografică a cărţii cu acelaşi nume, scrisă de Thomas Hardy şi publicată în anul 1874. Toate cele patru filme au păstrat acelaşi titlu ca şi cartea care le-a inspirat scenariul, prima ecranizare, mai puţin inspirată şi mai slab realizată, fiind în anul 1915. A doua ecranizare, posibil a fi cea mai fidelă şi care a încercat să respecte spiritul cărţii, a fost în anul 1967 şi i-a avut ca protagonişti pe frumoasa Julie Christie, Peter Finch, Alan Bates şi Terence Stamp. A treia ecranizare a fost un film de televiziune britanic, apărut în anul 1998, având-o în rolul principal pe Paloma Baeza, actriţă cunoscută mai mult din rolurile interpretate în serialele pentru televiziune, la fel cum sunt şi cei trei protagonişti, parteneri ai acesteia din film.
Scenariul acestei ecranizări respectă întru totul evenimentele descrise în cartea care l-a inspirat dar, privind atent filmul şi în comparaţie cu realizarea din 1967 sunt câteva deosebiri majore care sunt de natură de a schimba radical percepţia cinefilului asupra evenimentelor, personajelor şi spiritului în care a fost scrisă cartea iar pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba ar fi necesare câteva precizări. Astfel, acţiunea filmului este plasată prin anii 1850, perioadă în care drepturile femeii de a participa la viaţa socială erau foarte limitate, iar dacă existau femei care mai aveau ceva drepturi, puţine şi acelea desigur, erau doar acele femei care făceau parte dintr-o clasă socială superioară, celelate, care nu aveau un nume sau o poziţie socială, fiind considerate proprietatea bărbatului.
Concret, în cartea lui Thomas Hardy subiectul principal este descrierea vieţilor celor trei bărbaţi care tânjesc la mâna frumoasei Bathsheba. Şi aici avem prima problemă a scenariului filmului din 2015, pentru că acesta a fost rescris, sau nuanţat, astfel încât în aceasta a patra ecranizare, frumoasa eroină este prezentată ca o „Sharon Stone” care joacă bărbaţii pe degete după bunul ei plac, bărbaţii fiind doar simple marionete, acest fapt fiind în totală contradicţie cu spiritul cărţii, efeminizând puternic întreaga realizare. Şi din acest fapt decurg toate celelalte probleme pe care le mai are scenariul.
Astfel, mare parte a filmului îi este dedicat eroinei principale, toate scenele au fost rescrise pentru a o avea pe ea în centrul acţiunii, ea fiind cea care găseşte rezolvarea tuturor problemelor care apar, dându-le cu „tifla” tuturor celor care o cred naivă. Prin astfel de procedee i s-a realizat o imagine de femeie „frumoasă-puternică-deşteaptă-harnică-pricepută-devotată-fatală”, ceea ce este în contradicţie nu doar cu descrierea eroinei din roman dar şi cu cea a eroinei din ecranizarea din 1967.
Din punct de vedere al realizării s-au respectat toate scenele mai importante descrise în carte dar, aşa cum am mai spus, au fost rescrise pentru a o avea pe eroină în rolul principal. Din păcate, ca şi aspect negativ, foarte multe evenimente nu sunt suficient explicate, unele planuri deschise nefiind închise, astfel apărând foarte multe semne de întrebare referitoare la evenimentele prezentate, cum ar fi: a fost câinele lui Oak cel care a dus oile spre ţărm?; de ce nu l-a mai căutat Fanny pe Troy după întâmplarea de la biserică?; ce s-a întâmplat cu proprietatea lui Boldwood?; etc. Spre deosebire, filmul din 1967 explică mult mai clar toate situaţiile şi nu lasă evenimentele nelămurite, poate cu excepţia unei singure scene.
Lui Carey Mulligan i se potriveşte foarte bine rolul eroinei principale, Bathsheba, figura de copilă nevinovată dar îndărătnică ajutând-o foarte mult să-şi joace cu măiestrie rolul şi să intre credibil în pielea personajului pe care-l interpretează destul de bine, cu unele mici scăpări. Foarte buni şi credibili sunt şi cei trei parteneri din film, Matthias Schoenaerts în rolul păstorului Oak – de departe mult mai bun decât interpretarea lui Alan Bates din ecranizarea din 1967, Tom Surridge în rolul sergentului Troy şi cu o interpretare de excepţie, Michael Sheen în rolul lui Boldwood.
Un aspect foarte reuşit al filmului sunt şi decorurile în care a fost filmată pelicula, peisajele din unele cadre fiind de o frumuseţe aparte, de pus pe desktop. Şi nu doar peisajele statice sunt reuşite, pentru că este un cadru în film care o are protagonistă pe Fanny în momentul când ea se îndreaptă spre azilul din oraş să-şi petreacă noaptea şi este filmată din spate – tabloul este superb deoarece latura afectiv dureroasă care o marchează pe femeia care se deplasează cu sufletul şi trupul zdrobit de suferinţă este încadrată perfect de peisajul tomnatic, dureros, care parcă-i prevesteşte soarta.
Cât despre povestea pe care este „croit” filmul din diverse motive – publicitate, audienţă, feminism, etc. – aceasta a fost modificată, în această realizare fiind vorba despre o femeie „frumoasă-puternică-deşteaptă-harnică-pricepută-devotată-fatală” care este dorită de toată suflarea masculină şi căreia îi este foarte greu să se decidă pe care pretendent la mâna ei să-l accepte ca soţ. Poate surprinzător, modul în care evoluează relaţiile dintre Bathsheeba şi cei trei bărbaţi seamănă izbitor cu evoluţia celor din poezia lui Mihai Eminescu – Luceafărul, respectiv relaţia dintre prea-frumoasa fată de-mpărat şi Luceafăr, pe de o parte şi dintre prea-frumoasa fată de-mpărat şi Călin – băiet de curte. Astfel şi în film, la fel ca în frumoasa poezie, cel care se alege cu fata este cel mai îndrăzneţ, demonstrând că în viaţa reală iubirea platonică este doar pentru visători, femeile apreciind bărbaţii pragmatici, cu toată afinitatea lor pentru sentimente şi visare.
În mod metaforic, cei trei pretendenţi sunt asemuiţi şi conturaţi astfel încât să reprezinte cele trei lucruri pe care se poate baza o femeie când alege un partener de viaţă: statornicia, siguranţa materială sau sentimentele. Convinsă că nu le poate avea pe toate trei, pelicula prezintă zbuciumul şi căutările eroinei de a face alegerea cea mai potrivită pentru ea precum şi lupta interioară a acesteia despre modul cum să-şi aleagă pretendentul: cu mintea, cu inima sau cu sufletul.
Finalul oferă senzaţia că filmul a fost pus pe „FF”, multe evenimente fiind prezentate sumar, unele rămânând neelucidate, câteva planuri de acţiune rămân deschise iar deznodământul este previzibil.
Vizionare plăcută!
AliceT
pe 16 Septembrie 2015 21:41
Nu veti regreta vizonandu-l. Veti ramane cu un "gust placut"
omucuvaloare
pe 09 August 2015 22:39
O idee absolut originala...care bulverseaza...intriga...in, fine, nu te poate lasa indiferent! Nu stii ce sa faci: sa vizionezi pana la capat, sa revezi la nesfarsit anumite secvente, sa faci o pauza si sa te gandesti de la ce a pornit totul;
dido
pe 26 Iulie 2015 17:12
O excelenta drama victoriana in care Carrey Mulligan straluceste,ca de obicei,in rolul Bathsheba Everdene,personaj ce se vrea independent intr-o lume a barbatilor...
Personal mi-a placut foarte mult filmul iar peisajele sunt suberbe.Recomand!
Asa o femeie aiurita, mai rar. Ar vrea toti barbatii care-i ies in cale, dar cand e pusa in fata faptului implinit nu-i mai vrea. Ar vrea sa se marite, dar sa fie independenta. Nici ea nu stie ce vrea. Si se marita probabil de frica sa nu ramana fata batrana si pentru ca ala e singurul care-i spune ca-i frumoasa. Uite ca nu-i asa de greu de cucerit o femeie. Si cand constata ca soldatelul e un necioplit si o domina din punct de vedere al personalitatii, nu-l mai vrea si se-ntoarce la mamaligosul care o asteapta ca un fraier. Si care evident ca pleaca doar atunci cand e sigur ca ea nu mai are nicio optiune in jur, fortand-o sa vina astfel dupa el. Adica sa aiba si el un pic iluzia ca a avut demnitate, macar in final. Acu' pe bune, ce barbat ar sta dupa o femeie atatia ani ? Am cam povestit tot filmul, dar Far from the Madding Crowd are niste personaje tare enervante. Ca sa nu fiu inteleasa gresit, mie mi-a placut. Atat de mult incat l-am vazut de doua ori, iar Carey Mulligan care mi-a fost antipatica in Shame, mi s-a parut adorabila aici, in vesnica ei nehotarare. N-am citit cartea si nici nu cred ca mai e nevoie dupa frumusetea asta de film. Nu mai zic ca Matthias Schoenaerts e un frumos, ca doar se vede din avion. Nu-i asa, fetelor ?
Scenariul acestei ecranizări respectă întru totul evenimentele descrise în cartea care l-a inspirat dar, privind atent filmul şi în comparaţie cu realizarea din 1967 sunt câteva deosebiri majore care sunt de natură de a schimba radical percepţia cinefilului asupra evenimentelor, personajelor şi spiritului în care a fost scrisă cartea iar pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba ar fi necesare câteva precizări. Astfel, acţiunea filmului este plasată prin anii 1850, perioadă în care drepturile femeii de a participa la viaţa socială erau foarte limitate, iar dacă existau femei care mai aveau ceva drepturi, puţine şi acelea desigur, erau doar acele femei care făceau parte dintr-o clasă socială superioară, celelate, care nu aveau un nume sau o poziţie socială, fiind considerate proprietatea bărbatului.
Concret, în cartea lui Thomas Hardy subiectul principal este descrierea vieţilor celor trei bărbaţi care tânjesc la mâna frumoasei Bathsheba. Şi aici avem prima problemă a scenariului filmului din 2015, pentru că acesta a fost rescris, sau nuanţat, astfel încât în aceasta a patra ecranizare, frumoasa eroină este prezentată ca o „Sharon Stone” care joacă bărbaţii pe degete după bunul ei plac, bărbaţii fiind doar simple marionete, acest fapt fiind în totală contradicţie cu spiritul cărţii, efeminizând puternic întreaga realizare. Şi din acest fapt decurg toate celelalte probleme pe care le mai are scenariul.
Astfel, mare parte a filmului îi este dedicat eroinei principale, toate scenele au fost rescrise pentru a o avea pe ea în centrul acţiunii, ea fiind cea care găseşte rezolvarea tuturor problemelor care apar, dându-le cu „tifla” tuturor celor care o cred naivă. Prin astfel de procedee i s-a realizat o imagine de femeie „frumoasă-puternică-deşteaptă-harnică-pricepută-devotată-fatală”, ceea ce este în contradicţie nu doar cu descrierea eroinei din roman dar şi cu cea a eroinei din ecranizarea din 1967.
Din punct de vedere al realizării s-au respectat toate scenele mai importante descrise în carte dar, aşa cum am mai spus, au fost rescrise pentru a o avea pe eroină în rolul principal. Din păcate, ca şi aspect negativ, foarte multe evenimente nu sunt suficient explicate, unele planuri deschise nefiind închise, astfel apărând foarte multe semne de întrebare referitoare la evenimentele prezentate, cum ar fi: a fost câinele lui Oak cel care a dus oile spre ţărm?; de ce nu l-a mai căutat Fanny pe Troy după întâmplarea de la biserică?; ce s-a întâmplat cu proprietatea lui Boldwood?; etc. Spre deosebire, filmul din 1967 explică mult mai clar toate situaţiile şi nu lasă evenimentele nelămurite, poate cu excepţia unei singure scene.
Lui Carey Mulligan i se potriveşte foarte bine rolul eroinei principale, Bathsheba, figura de copilă nevinovată dar îndărătnică ajutând-o foarte mult să-şi joace cu măiestrie rolul şi să intre credibil în pielea personajului pe care-l interpretează destul de bine, cu unele mici scăpări. Foarte buni şi credibili sunt şi cei trei parteneri din film, Matthias Schoenaerts în rolul păstorului Oak – de departe mult mai bun decât interpretarea lui Alan Bates din ecranizarea din 1967, Tom Surridge în rolul sergentului Troy şi cu o interpretare de excepţie, Michael Sheen în rolul lui Boldwood.
Un aspect foarte reuşit al filmului sunt şi decorurile în care a fost filmată pelicula, peisajele din unele cadre fiind de o frumuseţe aparte, de pus pe desktop. Şi nu doar peisajele statice sunt reuşite, pentru că este un cadru în film care o are protagonistă pe Fanny în momentul când ea se îndreaptă spre azilul din oraş să-şi petreacă noaptea şi este filmată din spate – tabloul este superb deoarece latura afectiv dureroasă care o marchează pe femeia care se deplasează cu sufletul şi trupul zdrobit de suferinţă este încadrată perfect de peisajul tomnatic, dureros, care parcă-i prevesteşte soarta.
Cât despre povestea pe care este „croit” filmul din diverse motive – publicitate, audienţă, feminism, etc. – aceasta a fost modificată, în această realizare fiind vorba despre o femeie „frumoasă-puternică-deşteaptă-harnică-pricepută-devotată-fatală” care este dorită de toată suflarea masculină şi căreia îi este foarte greu să se decidă pe care pretendent la mâna ei să-l accepte ca soţ. Poate surprinzător, modul în care evoluează relaţiile dintre Bathsheeba şi cei trei bărbaţi seamănă izbitor cu evoluţia celor din poezia lui Mihai Eminescu – Luceafărul, respectiv relaţia dintre prea-frumoasa fată de-mpărat şi Luceafăr, pe de o parte şi dintre prea-frumoasa fată de-mpărat şi Călin – băiet de curte. Astfel şi în film, la fel ca în frumoasa poezie, cel care se alege cu fata este cel mai îndrăzneţ, demonstrând că în viaţa reală iubirea platonică este doar pentru visători, femeile apreciind bărbaţii pragmatici, cu toată afinitatea lor pentru sentimente şi visare.
În mod metaforic, cei trei pretendenţi sunt asemuiţi şi conturaţi astfel încât să reprezinte cele trei lucruri pe care se poate baza o femeie când alege un partener de viaţă: statornicia, siguranţa materială sau sentimentele. Convinsă că nu le poate avea pe toate trei, pelicula prezintă zbuciumul şi căutările eroinei de a face alegerea cea mai potrivită pentru ea precum şi lupta interioară a acesteia despre modul cum să-şi aleagă pretendentul: cu mintea, cu inima sau cu sufletul.
Finalul oferă senzaţia că filmul a fost pus pe „FF”, multe evenimente fiind prezentate sumar, unele rămânând neelucidate, câteva planuri de acţiune rămân deschise iar deznodământul este previzibil.
Vizionare plăcută!
Personal mi-a placut foarte mult filmul iar peisajele sunt suberbe.Recomand!