Fără lumini de poziție (1989)

Într-un tren se întâlnesc doi cercetători (Mona Petrovan și Radu Zilișteanu), la întoarcerea de la o consfătuire tehnologică. Între ei domnește o vizibilă tensiune, urmare a unei controverse de la consfătuire. Reiau discuția și reiese că, într-adevăr, formula tehnologica propusă de Mona și criticată de Radu are carențe care creează riscul unei catastrofe.

În prima gară, Radu coboară să cumpere răcoritoare, dar pierde trenul, astfel că nu mai apucă să-i explice Monei cum trebuie corectată formula. Întrucât aceasta este deja pusă în aplicare, iar riscul unui dezastru e iminent, cei doi încearcă disperați să se reîntâlnească. Radu face autostopul pentru a prinde trenul din urma, Mona trage semnalul de alarma și coboară între gări, făcând și ea autostopul, și urmează o goană încrucișată pe șosele, drumuri și coclauri, unul în căutarea celuilalt.

În cele din urmă, ajunsă iar în gara unde s-au despărțit, Mona telefonează și oprește la timp procesul tehnologic. Imediat după aceea, descoperă pe geanta de voiaj a lui Radu cartea de vizită a acestuia (până atunci, ascunsă de o haină).

Simultan, în gara următoare, Radu găsește buletinul Monei, rămas din întâmplare la controlorul trenului, după ce o amendase pentru tragerea semnalului de alarmă.

Încântați și liniștiți, fac din nou autostopul și... ajung din direcții opuse la o barieră. După ce trenul trece, se pomenesc față-n față și izbucnesc în râs, amuzându-se copios, pe calea ferată.