O încercare de pătrundere în universul lui Silviu Purcărete, via Goethe, pornind de la spectacolul montat la Sibiu, în 2007. Mitul faustic, în viziunea lui Purcărete, implică o formulă specială de spectacol, desfăsurat într-un spațiu extins de la scenă clasica, la hala industrială. Damian îl urmărește pe Purcărete în faza de modelare a personajelor, a mișcării, a sunetelor, a spațiului, a lumii faustice, dar și în spectacolul finit, în care semnele teatrale devin mărci regizorale. Repetiția și spectacolul sunt jumătățile unui întreg construit în jurul personalității marelui om de teatru,a cărui unică formă de exprimare este cea teatrală. Întregul film exploatează fuga lui Purcărete din zona cuvântului și retragerea în realitatea scenică. Într-o manieră unică, Silviu Purcărete anulează compromisul din mitul faustic și impune un creator eliberat prin propria operă.
Laurențiu Damian oferă primul material video ce însoțește spectacolul lui Purcărete, considerat atât de public cât și de critici o capodoperă. Regizorul l-a "observat" cu camera pe Silviu Purcărete la repetițiile spectacolului Faust (scenografia Helmut Sturmer, costumele Lia Manțoc, muzica Vasile Sirli, cu Ilie Gheorghe, Ofelia Popii) împrospătând memoria celor care au vazut spectacolul și, în același timp, stârnind interesul pentru spectacolul de teatru celor care nu au avut șansa de a-l vedea. Spectacolul a fost realizat de Teatrul Național "Radu Stanca", în cadrul manifestărilor Sibiu, Capitala Europeană a anului 2008.