Jean-François Lefort, Jacques Grumberg şi Catherine Versen au în comun două lucruri: statutul de artişti şi ziua în care munca lor de o viaţă ar trebui să atingă un apogeu. Primul, un pianist de succes, va susţine în acea zi un concert important, Jacques, un afacerist, se pregăteşte să îşi vândă colecţia personală de artă, iar Catherine, actriţă de televiziune, speră la un rol pe marile ecrane.
Premiul César - 2007, pentru actriţă în rol secundar (Valérie Lemercier);
Patru nominalizări la Premiile César - 2007, pentru: actriţă în rol principal (Cécile de France), actriţă în rol secundar (Dani), montaj, scenariu.
AdrianPopescu
pe 19 Septembrie 2010 21:20
Un film admirabil, o drama cu ambalaj comic, despre oameni si patimi de toate zilele.
Un film care poate fi urmarit si cu ochii inchisi incat coloana sonora te tine treaz.
Nu in ultimul rand un omagiu adus marelui Brancusi, un omagiu cum noi romanii niciodata nu vom putea aduce.
In timp ce francezii se straduiesc sa se debaraseze de rromi, nu pentru etnia lor ci pentru ca sunt niste non-valori care nu se pot integra nicaieri, noi romanii ne expulzam valorile de cand ne stim si dupa aceea ne miram de ce sunt considerati francezi, nemti, etc.
pe 29 Decembrie 2006 14:18
straordinar, fara impuscaturi, fara mafioti, fara homosexuali si lesbi, fara negri, cu o actrita italianca superba Laura Morante si pian pianissimo piano Jean-Francois Lefort de meserie regizor si im fine cu doza de nonsalanta nedisimulata tipic pariziana servita cu decenta de Cécile de France.
Dar ce sa mai asaugam la atitudinea de extrem interes si maxima loialitate fata de "francezul" Brancusi, in jurul statuetei "Sarutul" ! Se pare ca senzatia generala care se degaja in film, este ca Brancusi traieste si azi undeva in Paris.
Este in Europa. Filmul este o amprenta tipic europeana. Aici ne regasim si noi. Cand auzim vorbindu-se im engleza lui Sidney Pollack simtim un fior neplacut, poate apar impuscaturile si sangele galgaind, masinile politiei si ostaticii. Dar aici regizorul american ia lectii de la regizoarea frantuzoaica Valérie Lemercier.
Si totusi, Valérie Lemercier lesina in bratele lui Sidney Pollack la aflarea vestii ca va juca intr-un film american in regia lui Sidnet Pollack. Asta pentru ca si ei, francezii, ca si noi, ramanii, ca orice european isi doreste sa ajunga in Lumea Noua, unde sunt mafioti, impuscaturi, masini de politie si in fine, negrii si imigrantii.
Poate ca incet, incet Europa isi va reveni din grandoarea ei adormita si va privi cu condescendenta simulata catre .
Iata un film european frumos si frumos jucat si frumos acceptat de catre un public frumos.
Bine ati venit in Europa !
Premiul César - 2007, pentru actriţă în rol secundar (Valérie Lemercier);
Patru nominalizări la Premiile César - 2007, pentru: actriţă în rol principal (Cécile de France), actriţă în rol secundar (Dani), montaj, scenariu.
Un film care poate fi urmarit si cu ochii inchisi incat coloana sonora te tine treaz.
Nu in ultimul rand un omagiu adus marelui Brancusi, un omagiu cum noi romanii niciodata nu vom putea aduce.
In timp ce francezii se straduiesc sa se debaraseze de rromi, nu pentru etnia lor ci pentru ca sunt niste non-valori care nu se pot integra nicaieri, noi romanii ne expulzam valorile de cand ne stim si dupa aceea ne miram de ce sunt considerati francezi, nemti, etc.
Dar ce sa mai asaugam la atitudinea de extrem interes si maxima loialitate fata de "francezul" Brancusi, in jurul statuetei "Sarutul" ! Se pare ca senzatia generala care se degaja in film, este ca Brancusi traieste si azi undeva in Paris.
Este in Europa. Filmul este o amprenta tipic europeana. Aici ne regasim si noi. Cand auzim vorbindu-se im engleza lui Sidney Pollack simtim un fior neplacut, poate apar impuscaturile si sangele galgaind, masinile politiei si ostaticii. Dar aici regizorul american ia lectii de la regizoarea frantuzoaica Valérie Lemercier.
Si totusi, Valérie Lemercier lesina in bratele lui Sidney Pollack la aflarea vestii ca va juca intr-un film american in regia lui Sidnet Pollack. Asta pentru ca si ei, francezii, ca si noi, ramanii, ca orice european isi doreste sa ajunga in Lumea Noua, unde sunt mafioti, impuscaturi, masini de politie si in fine, negrii si imigrantii.
Poate ca incet, incet Europa isi va reveni din grandoarea ei adormita si va privi cu condescendenta simulata catre .
Iata un film european frumos si frumos jucat si frumos acceptat de catre un public frumos.
Bine ati venit in Europa !