După Revoluția care a dat iluzii tuturor doar pentru prea scurtă vreme, s-a ajuns ca fiecare să-și caute mai binele pe cont propriu în diverse moduri și în diverse locuri.
Felicia a mers după fericire în Olanda încă din 1989, vacanțele le face însă mai mult acasă, la București, alături de părinții bătrâni și bolnavi. E divorțată, fostul soț îi plătește lunar o sumă care este importantă pentru ea. Copilul Marc este deci olandez și rostul lui este în țara unde s-a născut și învață. Pentru părinți prind bine vizitele ei dar și banii cu care îi ajută să facă față cheltuielilor (în film de la ea 100 euro dar și de la fostul soț Maarten, 200). Acțiunea se petrece în apartamentul părinților, într-un taxi (Apolodor) și în aeroportul Otopeni. Aflăm că și sora ei Iulia are probleme cu indolentul ei soț Sorin. N-a mai dus-o ea pe Felicia la aeroport. Tatăl cu boala, cu pensia, cu televizorul...Mama ei pare mai împăcată cu soarta, mai detașată, își urmărește micile plăceri, și-ar face chiar o operație estetică. Întârzierea la aeroport și pierderea cursei de Amsterdam este prilejul unui dialog neprevăzut între mamă și fiică. Acolo mai întâlnesc pe d-na Constantin, fosta dirigintă a Irinei, care are o fată plecată în Canada, pe care o ajută la creșterea copiilor. A ieșit și ea la pensie pentru că.. „Ai văzut ce se întâmplă în învățământ ?” După multe peripeții și încercări la mai multe companii de transport precum Lufthansa, KLM, Alitalia, Tarom, se desprinde soluția mai economică, pentru numai 135 euro (împrumutați de la mamă din cei 300) să ia același zbor, a doua zi (Exista atunci și Carpatair!). Sora ei se oferise să-i caute bilet iar tatăl să-și folosească vechile relații cu un director de autoritate aeroportuară sau chiar cu unicul astronaut român. Sub presiunea situației și a frustrărilor mai vechi, punctul culminant atât de bine și îndelung pregătit este deci descărcarea nervoasă a Feliciei. Îi reproșează mamei dominatoare că îi sufocă pe ea și pe tatăl ei cu grija excesivă din care lipsește însă căldura sufletească. Rezultă că o agasează cu comparația pe care mama ei o face între ea și „Iulia fata cea deșteaptă și realizată.” Vrea un timp liber numai pentru ea. Dăduse deja 50000 euro la psihanalist! Nici mamei nu-i e mai moale, se apucă iar de fumat după 11 ani. Felicia și mama ei se întorc acasă de la Otopeni aduse acum cu mașina de sora Iulia. Între timp Maarten a rezolvat cu copilul pe care l-a luat din tabără. Felicia vorbește cu el la telefon. Îi cumpărase un microscop... pentru gîndăcei. Cursul liniar al acțiunii urmează deci să continue într-o nouă buclă de-o zi. Conflictul amorsat se va fi stins? Așa că vedem rămase în țară două familii de pensionari, două fiice în floarea vârstei și-au găsit un rost în afară iar doi copii/nepoți sunt deja integrați în alte realități. Este un tablou pe care din păcate îl vedem din ce în ce mai des în societatea noastră: îmbătrânirea și scăderea populației, conflicte mai acute între generații, însingurare și lipsă de empatie. Iar filmul este o coerentă ilustrare a acestui tablou.
fanfirth
pe 13 Octombrie 2014 14:31
O poveste dulce amaruie despre relatiile dintr-o familie dar nu numai. Ma asteptam la mai multa drama, dar totul a fost atat cat a trebuit.
cezarika21
pe 26 Mai 2014 09:32
Fugită din ţară înainte de '89 în căutarea câinilor cu covrigi în coadă din Olanda, anonima Felicia (o bibliotecară de 40 ani) simte ratarea propriei vieţi, dominată de apatie şi de resemnare. Personajul se simte înstrăinat atât de familie, cât şi faţă de prieteni, dovedindu-se inadaptabil şi nereuşind să-şi găsească propria identitate. Adoptând comportamentul victimei perfecte, ea îşi acuză mama că ar fi vinovată pentru eşecurile sale. Nemulţumirile înăbuşite până atunci în interiorul ei ies la iveală, materializându-se în smiorcăieli şi acuzaţii fanteziste.
Firul narativ este monoton, exagerând cu prezentarea inutilă a unor banalităţi curente precum spălatul pe dinţi, uitatul la televizor, privitul în gol (considerat de unii "critici" ca fiind meditaţie), discuţie de circa 3 minute dacă mama Feliciei să ia sau nu taxiul, băutul de cafele sau bârfele cotidiene cu lăudăroşenii. Povestea de viaţă a Feliciei este complet banală, dezvăluind spectatorilor un personaj dominat din punct de vedere sufletesc, nehotărât şi lipsit de voinţă. Vorbitul interminabil şi inutil la telefon susţine ideea că personajul este incapabil să-şi rezolve problemele din viaţă şi se agaţă de diferite persoane pentru a putea supravieţui.
Singurul aspect important (smiorcăiala Feliciei din apropiere de final) se scufundă însă într-un amalgam de banalităţi şi nu contribuie la reevaluarea trecutului şi a opţiunilor prezente. După un moment de izbucnire, personajul pare să recadă în apatia sa obişnuită de unde nu cred că o să-şi revină niciodată. Interpretarea Ozanei Oancea este însă de bună calitate, ridicându-se deasupra unui scenariu monoton şi apatic. Cadrele lungi înţesate cu vorbărie de clacă sunt prost montate, rupând unitatea poveştii.
Filmul este minimalist, acţiunea având loc în trei locaţii: interiorul unui apartament de bloc, într-un taxi şi la aeroportul Otopeni. Multe dialoguri sunt pur şi simplu de umplutură şi îneacă încă de la naştere o idee posibil generoasă. Militantismul inexistent este înlocuit de autori cu o apatie şi cu un dezgust faţă de viaţă. Filmul este plictisitor în draci şi te adoarme în loc să te motiveze sau să te facă să gândeşti.
Vegetarian
pe 25 Mai 2014 21:26
Un film pt cei care se deplaseaza cu avionul , mai ales cei care intarzie sa vada cat de mult se poate complica o calatorie de 2000 km
Acest film a fost difuzat online la TVR 2 in 12 oct 14 , 25 mai 2014 , Tvr International in 12 iul 14 . Putine filme sunt difuzate pe net , si reluate gratis de catre televiziuni ..
Deceoare
pe 23 Februarie 2013 15:26
Pentru cei care imita strutul la problemele Romaniei si romanilor , le recomand sa se uite doar la filme cu batai si impuscaturi (ceea ce le place tuturor copiilor) .
Acesta este un film de familie si de suflet . Aici se trateaza o problema generala a romanilor care nu mai suporta "stupid people" cum a zis Brucan . Ei cauta sa se afirme profesional si familial in orice alta tara decat Romania . Dupa ce au reusit , ei isi dau seama ca totusi le lipseste cealalta parte a familiei (parintii) . In celelalte tari se munceste mai bine , esti platit pe seama efortului depus de tine , esti respectat , esti promovat , esti om . Totusi iti lipseste afectiunea si atmosfera tipic familiilor din Romania . Doua saptamani , nu pot suplini celelalte cincizeci dintr-un an in relatiile cu parinti , frati , surori , e.t.c. .
Daca nu aveti starea necesara (de a suporta morala) , nu va uitati la astfel de filme .
lili22
pe 26 Decembrie 2012 18:25
O interpretare exceptionala a Ozanei Oancea(chiar, de ce nu a fost mai des distribuita?).Ileana Cernat e foarte buna in rolul mamei pentru care cel mai important lucru e statul la masa.
Sigur, pentru cei care doreau sa vada o rapire cu trei morti si cinci explozii filmul e de nesuportat.
cosmin742000
pe 08 Septembrie 2012 09:56
Un film liniar , aparent monoton , un fragment din viata cotidiana.
margott
pe 11 Martie 2012 14:12
Un film interesant si bine jucat, a carui actiune liniara, aparent monotona are darul de a te face sa incerci sa descoperi ce se ascunde dincolo de banalele actiuni ale personajelor, relatii sugerate prin discutii, conflicte mocnite care-si gasesc sau nu rezolvare. Unicul momentul de tensiune al filmului (rabufnirea Feliciei) e atat de firesc, incat ai impresia ca toate gesturile si evenimentele zilei au dus spre acel moment.
paradox_utopic
pe 30 Martie 2011 00:32
filmul romanesc si-a luat avant puternic dupa o serie de succese si acum apar tot felul de filme "inteligente",care pune accent pe "trairile interioare" ale personajelor.. filme plictisitoare,fara noima,fara esenta...
andreiu7z
pe 15 Octombrie 2010 10:55
Subiectiv vorbind, acest film nu a reusit sa ma impresioneze. Probabil ca scopul acestui film nu a fost de a impresiona, ci a te delecta - l-as numi un "film light". Povestea este una cat se poate de simplista, totul se rezuma la cadre simple, replici de asemenea mult prea banale. Ceea ce as lauda ar fi rolul bine interpretat de Ileana Cernat (doamna Mateescu), care reuseste foarte bine sa intre in pielea unei mame stresante, pisaloage sau chiar autoritara. Dar avand in vedere ca cinematografia romanesca nu se poate lauda de un succes real, ar trebui sa incurajam si acest gen de filme. Un film de nota 7
c.ghevara
pe 07 Octombrie 2010 15:03
O temă clasică, conflictul părinte - copil, dorinţa de control a părintelui vs. dorinţa de independenţă a copilului, expusă prin momente prea puţin relevante, într-un mod plat şi plicticos. În condiţiile date, filmul putea fi cu 2/3 mai scurt.
kasmyn
pe 06 Octombrie 2010 21:58
O DRAMA CU TENTA PSIHOLOGICA DESPRE FAMILIE SI CONFLICTUL DINTRE GENERATII, TOTUSI TREBUIA PUSA O SUBTITRARE IN ROMANA PE FILM PENTRU DIALOGURILE IN OLANDEZA DE LA CONVORBIRILE TELEFONICE!!
LucaIstodor
pe 31 August 2010 21:39
Un film foarte bun, care merita vazut cand o sa mai aveti ocazia. Filmul este, recunosc, mai mult ca po piesa de teatru, mergand pe dialogori, de asta, celor mai fara rabdare s-ar putea sa nu le placa, dar in rest, foarte bun. *uau, ce fraza lunga*
Arthur852
pe 20 Iunie 2010 23:20
k de obicei nici un film numai straluceste in cinematografia romaneasca,filme de 2 lei si risipa de bani,nu atrag nici o categorie sociala ptk sunt regizate in maniera de teatru,plictisitor si nimic concludent in acest film,faze fixe si vorbarie fara noima,in ultimii 20 de ani numai asa ceva primim,macar comunistii stiau sa mobilizeze si sa creeze ceva artistic....
photobyalex
pe 20 Iunie 2010 12:58
In primele 20 de minute am vrut sa ies de trei ori din sala dar m-am fortat sa vad pana unde poate mearge prostia. Am crezut ca tot filmul va ramane in acel apartament claustrofobic. Protagonista sta jumatate din film PE TELEFON ! Cei drept, joaca bine dar mama dansei are o performata de doi lei.
Filmul nu are un inceput si sigur nici un sfarsit. Nu ma identific cu protagonista (s-au orice alt caracter din film) si nici nu o compatimesc....(astea sunt cele douo chei importante intrun film). Inca un secret pentru amatori si profesionisti de filme: fun film trebuie sa fie cea mai importanta faza din viata unui om.
sabinalin
pe 14 Iunie 2010 18:01
Felicia a plecat din Romania in urma cu 19 ani dupa casatoria cu un olandez. Acum Felicia este bibliotecara in Olanda, a divortat, are un baiat pe care il cheama Marc si incearca sa duca o viata de femeie independenta. A venit pentru o saptamana in tara la parintii iesiti la pensie si trebuie sa se intoarca in Olanda. Numai ca la aeroport apar probleme... Am vazut filmul alaturi de alti 6 spectatori la cinematograful "Studio". Toate bune si frumoase numai ca pasajele din film in care se vorbeste olandeza(si sunt cateva destul de semnificative!) erau traduse exclusiv in engleza!!! Subsemnatul se descurca in limba lui Shakespeare si a inteles despre ce era vorba dar ma intreb daca toti spectatorii romani care doresc sa vada aceasta pelicula pricep englezeste... Fara indoiala punctul forte al filmului este scenariul, scris cu foarte multa delicatete si cu remarcabila inteligenta. Situatiile existente in film se intalnesc destul de des in Romania zilelor noastre si omul obisnuit care se chinuie sa traiasca cinstit in haznaua care a ajuns tara noastra la 20 de ani de la Revolutie se recunoaste cu siguranta in personajele filmului. Scena in care fiica se desparte, poate pentru penultima sau ultima oara, de tatal batran si bolnav are o forta emotionala exceptionala si aminteste, ca mijloace de exprimare, de durerea lui Razvan Vasilescu din "California dreamin" cand vede in ce hal se comporta fiica lui, fiica in care isi pusese toate sperantele... Revenind la "Felicia" nu vreau sa trec cu vederea interpretarile foarte potrivite ale actorilor. Ozana Oancea este excelenta in dificilul rol principal si isi contureaza personajul cu foarte multa inteligenta. Probabil ca anul viitor la premiile Gopo(daca se vor mai tine!) va fi lupta mare, am mai vazut alte doua prestatii feminine remarcabile de curand: Crina Semciuc in "Websitestory" si Diana Lumanare in "Caravana cinematografica". Foarte bune prestatii si pentru Ileana Cernat si Vasile Menzel, mai ales ultimul este de-a dreptul emotionant in multe momente. Aparitii foarte inspirate si pentru Gelu Nitu si Victoria Cocias, foarte potriviti pentru rolurile cuplului ce pleaca in Canada sa-si vada copilul. In concluzie am vazut un film foarte sensibil si foarte bine facut pe care il recomand cu caldura amatorilor de cinema de calitate!
misstery_girl
pe 10 Iunie 2010 13:54
trailer-ul nu ma atrage... nu l-am vazut dar nu-mi inspira incredere ca sa-l urmaresc..
pe 10 Iunie 2010 01:17
[...] link cinemagia [...]
pe 10 Iunie 2010 00:47
[...] mers, onorând invitaţia Cristinei Bazavan, căreia îi mulţumesc, la premiera filmului Felicia, înainte de toate. Nu ştiu cum să spun exact ca să înţelegi, dar am foarte multe articole pe acest blog, în [...]
Felicia a mers după fericire în Olanda încă din 1989, vacanțele le face însă mai mult acasă, la București, alături de părinții bătrâni și bolnavi. E divorțată, fostul soț îi plătește lunar o sumă care este importantă pentru ea. Copilul Marc este deci olandez și rostul lui este în țara unde s-a născut și învață. Pentru părinți prind bine vizitele ei dar și banii cu care îi ajută să facă față cheltuielilor (în film de la ea 100 euro dar și de la fostul soț Maarten, 200). Acțiunea se petrece în apartamentul părinților, într-un taxi (Apolodor) și în aeroportul Otopeni. Aflăm că și sora ei Iulia are probleme cu indolentul ei soț Sorin. N-a mai dus-o ea pe Felicia la aeroport. Tatăl cu boala, cu pensia, cu televizorul...Mama ei pare mai împăcată cu soarta, mai detașată, își urmărește micile plăceri, și-ar face chiar o operație estetică. Întârzierea la aeroport și pierderea cursei de Amsterdam este prilejul unui dialog neprevăzut între mamă și fiică. Acolo mai întâlnesc pe d-na Constantin, fosta dirigintă a Irinei, care are o fată plecată în Canada, pe care o ajută la creșterea copiilor. A ieșit și ea la pensie pentru că.. „Ai văzut ce se întâmplă în învățământ ?” După multe peripeții și încercări la mai multe companii de transport precum Lufthansa, KLM, Alitalia, Tarom, se desprinde soluția mai economică, pentru numai 135 euro (împrumutați de la mamă din cei 300) să ia același zbor, a doua zi (Exista atunci și Carpatair!). Sora ei se oferise să-i caute bilet iar tatăl să-și folosească vechile relații cu un director de autoritate aeroportuară sau chiar cu unicul astronaut român. Sub presiunea situației și a frustrărilor mai vechi, punctul culminant atât de bine și îndelung pregătit este deci descărcarea nervoasă a Feliciei. Îi reproșează mamei dominatoare că îi sufocă pe ea și pe tatăl ei cu grija excesivă din care lipsește însă căldura sufletească. Rezultă că o agasează cu comparația pe care mama ei o face între ea și „Iulia fata cea deșteaptă și realizată.” Vrea un timp liber numai pentru ea. Dăduse deja 50000 euro la psihanalist! Nici mamei nu-i e mai moale, se apucă iar de fumat după 11 ani. Felicia și mama ei se întorc acasă de la Otopeni aduse acum cu mașina de sora Iulia. Între timp Maarten a rezolvat cu copilul pe care l-a luat din tabără. Felicia vorbește cu el la telefon. Îi cumpărase un microscop... pentru gîndăcei. Cursul liniar al acțiunii urmează deci să continue într-o nouă buclă de-o zi. Conflictul amorsat se va fi stins? Așa că vedem rămase în țară două familii de pensionari, două fiice în floarea vârstei și-au găsit un rost în afară iar doi copii/nepoți sunt deja integrați în alte realități. Este un tablou pe care din păcate îl vedem din ce în ce mai des în societatea noastră: îmbătrânirea și scăderea populației, conflicte mai acute între generații, însingurare și lipsă de empatie. Iar filmul este o coerentă ilustrare a acestui tablou.
Firul narativ este monoton, exagerând cu prezentarea inutilă a unor banalităţi curente precum spălatul pe dinţi, uitatul la televizor, privitul în gol (considerat de unii "critici" ca fiind meditaţie), discuţie de circa 3 minute dacă mama Feliciei să ia sau nu taxiul, băutul de cafele sau bârfele cotidiene cu lăudăroşenii. Povestea de viaţă a Feliciei este complet banală, dezvăluind spectatorilor un personaj dominat din punct de vedere sufletesc, nehotărât şi lipsit de voinţă. Vorbitul interminabil şi inutil la telefon susţine ideea că personajul este incapabil să-şi rezolve problemele din viaţă şi se agaţă de diferite persoane pentru a putea supravieţui.
Singurul aspect important (smiorcăiala Feliciei din apropiere de final) se scufundă însă într-un amalgam de banalităţi şi nu contribuie la reevaluarea trecutului şi a opţiunilor prezente. După un moment de izbucnire, personajul pare să recadă în apatia sa obişnuită de unde nu cred că o să-şi revină niciodată. Interpretarea Ozanei Oancea este însă de bună calitate, ridicându-se deasupra unui scenariu monoton şi apatic. Cadrele lungi înţesate cu vorbărie de clacă sunt prost montate, rupând unitatea poveştii.
Filmul este minimalist, acţiunea având loc în trei locaţii: interiorul unui apartament de bloc, într-un taxi şi la aeroportul Otopeni. Multe dialoguri sunt pur şi simplu de umplutură şi îneacă încă de la naştere o idee posibil generoasă. Militantismul inexistent este înlocuit de autori cu o apatie şi cu un dezgust faţă de viaţă. Filmul este plictisitor în draci şi te adoarme în loc să te motiveze sau să te facă să gândeşti.
Acest film a fost difuzat online la TVR 2 in 12 oct 14 , 25 mai 2014 , Tvr International in 12 iul 14 . Putine filme sunt difuzate pe net , si reluate gratis de catre televiziuni ..
Acesta este un film de familie si de suflet . Aici se trateaza o problema generala a romanilor care nu mai suporta "stupid people" cum a zis Brucan . Ei cauta sa se afirme profesional si familial in orice alta tara decat Romania . Dupa ce au reusit , ei isi dau seama ca totusi le lipseste cealalta parte a familiei (parintii) . In celelalte tari se munceste mai bine , esti platit pe seama efortului depus de tine , esti respectat , esti promovat , esti om . Totusi iti lipseste afectiunea si atmosfera tipic familiilor din Romania . Doua saptamani , nu pot suplini celelalte cincizeci dintr-un an in relatiile cu parinti , frati , surori , e.t.c. .
Daca nu aveti starea necesara (de a suporta morala) , nu va uitati la astfel de filme .
Sigur, pentru cei care doreau sa vada o rapire cu trei morti si cinci explozii filmul e de nesuportat.
Filmul nu are un inceput si sigur nici un sfarsit. Nu ma identific cu protagonista (s-au orice alt caracter din film) si nici nu o compatimesc....(astea sunt cele douo chei importante intrun film). Inca un secret pentru amatori si profesionisti de filme: fun film trebuie sa fie cea mai importanta faza din viata unui om.