Fellini - Satyricon (1969)

Satiricon este creatia cea mai decadenta si cea mai nedisciplinata a unuia dintre cei mai mari regizori din toate timpurile, Federico Fellini, fiind o adaptare extrem de libera a faimoasei opere omonime a lui Petronius, in care este parodiata promiscuitatea moravurilor Romei antice. Acest film cult de o mare valoare artistica se deschide cu cearta dintre doi studenti, Encolpio si Ascilto, care-si disputa tutela asupra unui puber efeminat pe nume Gitone. Pentru ca diferendul nu poate fi rezolvat, cei doi pretendenti la gratiile baiatului il lasa pe acesta sa-si aleaga mentorul in lucrurile sacre dar, mai ales, cele profane. Gitone il va alege pe Ascilto, ceea ce ii va produce o mare deziluzie lui Encolpino, care vrea sa se sinucida. Un cutremur inopinat il va impiedica sa-si ia viata. Dupa aceasta interventie divina, tanarul student pleaca in cautarea aventurii. Luand Roma la picior, el ii va cunoaste pe cei mai desfranati si amorali oameni, multi dintre ei avand inclinatii morbide spre homosexualitate. in acest univers tenebros al exceselor, Encolpino se va pomeni in mijlocul unei orgii organizate de Trimalchio, un fost sclav devenit printr-o imprejurare favorabila a destinului putred de bogat. Corupt pana-n maduva oaselor, acesta a renuntat la sotie alegand sa impartaseasca deliciile carnii cu un baiat care ar putea fi propriul sau fiu.
Soarta il va arunca apoi pe tanarul student intr-o galerie de sclavi unde va trudi din greu. Dupa ce scapa de acest calvar, Encolpio trebuie sa se lupte pentru a scapa de Lichas, care-i face neincetat avansuri. La un moment dat isi reintalneste prietenul rival, Ascilto, si impreuna vor rapi un semizeu hermafrodit care stie sa prevesteasca viitorul. intr-un final, Encolpio isi descopera impotenta in alcovul unei prostituate sacre pentru a-si regasi virilitatea in compania unei vrajitoare supraponderale..