Sinopsis
O satira care ne conduce in culisele celui mai mare festival de film din lume, populat de o umanitate cu totul speciala.
Acum 10 ani, farsa miscatoare a lui Robert Altman, "The Player", care a avut premiera la festivalul de film de la Cannes, a devenit o senzatie instantanee. In 1999, scenaristul si regizorul Henry Jaglom a dus aparatul de filmat la Cannes pentru a ne oferi o similar de sardonica perspectiva asupra atmosferei din ce in ce mai comerciale care inconjoara festivalul. Filmul rezultat e "Festivalul de la Cannes", o privire dulce-amaruie in interiorul lumii show-biz-ului pe care cinefilii o vor adora.
Imprumutand stilul visual, narativ si interpretativ de la Altman, Jaglom fuzioneaza cateva povesti incisive, dar entertaining, despre manipularea, jocurile de putere, negocierile, surprizele, inselaciunile si socializarile de pe covorul rosu, de la petreceri, cafenele si din bungalourile hotelurilor de 5 stele.
Una dintre ele se centreaza in jurul unei frumoase, naive dar istete vedete, o tanara ingenua pe nume Blue (Jenny Gabrielle), al carei prim film face ravagii la festival. La celalalt capat al spectrului se afla o actrita legendara de peste 50 de ani (interpretata de mitica Anouk Aimee), a carei varsta a devenit un obstacol in cariera dar care, brusc, e nevoita sa aleaga intre doua oferte interesante – un film de mare buget hollywoodian si un portret pasionant al unei femei ai carei copii s-au mutat, oferindu-i sansa de a-si explora viata pentru prima data in 25 de ani. Acest proiect independent, scris si regizat de o alta actrita (Greta Scacchi) care, la randul ei, a inceput sa simta efectele discriminarii pe criterii de varsta, o captiveaza pe Aimee. Dar poate ea sa si-l permita in locul blockbuster-ului? In jurul acestor trei femei aflate la varste si stadii diferite ale carierei navigheaza diversii rechini masculini, personaje care confera filmului doza de transgresivitate si umor. Un producator plin de sine si libidinos se ofera sa sprijine filmul lui Scacchi cu o singura conditie: sa inconjure femeia in varsta cu oameni tineri. Sotul libertin al lui Aimee – un fost mare regizor interpetat cu o vivace dar sarmanta aroganta de Maximilian Schell – isi face aparitia cu o alta starleta planturoasa la brat si cu tot felul de sfaturi egoiste. Un ambitios si rapace asistent-producator o ia pe Blu sub aripa si in patul sau, facandu-l sa para pe directorul casei de productie care-i face curte lui Scacchi, din interes personal si profesional, onest prin comparatie.
Jaglom se lasa prada placerii sarcastice de a pamfletiza industria de film si supermarketul in care s-au transformat marile festivaluri de film. Si, totusi, el reuseste sa gaseasca umanitate si complexitate pana si in cele mai aparent meschine personaje, ceea ce-i confera peliculei o autenticitate afectuoasa.
Acum 10 ani, farsa miscatoare a lui Robert Altman, "The Player", care a avut premiera la festivalul de film de la Cannes, a devenit o senzatie instantanee. In 1999, scenaristul si regizorul Henry Jaglom a dus aparatul de filmat la Cannes pentru a ne oferi o similar de sardonica perspectiva asupra atmosferei din ce in ce mai comerciale care inconjoara festivalul. Filmul rezultat e "Festivalul de la Cannes", o privire dulce-amaruie in interiorul lumii show-biz-ului pe care cinefilii o vor adora.
Imprumutand stilul visual, narativ si interpretativ de la Altman, Jaglom fuzioneaza cateva povesti incisive, dar entertaining, despre manipularea, jocurile de putere, negocierile, surprizele, inselaciunile si socializarile de pe covorul rosu, de la petreceri, cafenele si din bungalourile hotelurilor de 5 stele.
Una dintre ele se centreaza in jurul unei frumoase, naive dar istete vedete, o tanara ingenua pe nume Blue (Jenny Gabrielle), al carei prim film face ravagii la festival. La celalalt capat al spectrului se afla o actrita legendara de peste 50 de ani (interpretata de mitica Anouk Aimee), a carei varsta a devenit un obstacol in cariera dar care, brusc, e nevoita sa aleaga intre doua oferte interesante – un film de mare buget hollywoodian si un portret pasionant al unei femei ai carei copii s-au mutat, oferindu-i sansa de a-si explora viata pentru prima data in 25 de ani. Acest proiect independent, scris si regizat de o alta actrita (Greta Scacchi) care, la randul ei, a inceput sa simta efectele discriminarii pe criterii de varsta, o captiveaza pe Aimee. Dar poate ea sa si-l permita in locul blockbuster-ului? In jurul acestor trei femei aflate la varste si stadii diferite ale carierei navigheaza diversii rechini masculini, personaje care confera filmului doza de transgresivitate si umor. Un producator plin de sine si libidinos se ofera sa sprijine filmul lui Scacchi cu o singura conditie: sa inconjure femeia in varsta cu oameni tineri. Sotul libertin al lui Aimee – un fost mare regizor interpetat cu o vivace dar sarmanta aroganta de Maximilian Schell – isi face aparitia cu o alta starleta planturoasa la brat si cu tot felul de sfaturi egoiste. Un ambitios si rapace asistent-producator o ia pe Blu sub aripa si in patul sau, facandu-l sa para pe directorul casei de productie care-i face curte lui Scacchi, din interes personal si profesional, onest prin comparatie.
Jaglom se lasa prada placerii sarcastice de a pamfletiza industria de film si supermarketul in care s-au transformat marile festivaluri de film. Si, totusi, el reuseste sa gaseasca umanitate si complexitate pana si in cele mai aparent meschine personaje, ceea ce-i confera peliculei o autenticitate afectuoasa.
