M-am decis sa il vad.Dar nu m-am uitat inainte sa vad despre ce e vorba. Chiar daca drama e de inteles filmul e scarbos prin felul in care ne arata anumite chestii.. Chiar daca ele exista in realitate la unele persoane,e greu de privit sau de digerat. L-am vazut pana la capat din 2 motive: ma interesa finalul , si cumva ca sa am mai mult curaj de a vedea asa ceva. Insa nici finalul nu e interesant si atunci filmul e mai mult o pierdere de vreme. Nota 6,3 mi se pare mare.
Nyghty
pe 07 Februarie 2015 02:49
Pentru a urmări "Feuchtgebiete" trebuie să ai nişte multe ţigle sărite de pe casă, că altfel nu rezişti mixului de chestii dubioase, scârboase sau, poate pentru unii dintre voi, de-a dreptul psihopate.
Pe scurt, e vorba despre tipa asta, Helen, care a crescut cu doi părinţi care se certau încontinuu şi care au afectat-o prin anormalitatea lor. Şi cum genul ăsta de anormalitate are multe repercusiuni, unele mai des întâlnite, era oarecum normal ca Helen să fie consumatoare de droguri şi să aibă nişte obiceiuri mai ciudate.
Filmul te plimbă prin tot felul de bariere pe care trebuie să le treci, prin mirarea că e un film nemţesc, nu unul japonez sau coreean şi că poţi ajunge deseori să râzi, ca în câteva secunde să te scufunzi într-o dramă.
Din păcate, fix acest mix de stări rămâne şi după vizionarea sa, în contextul unui final mult mai serios faţă de restul filmului...sau poate că n-am reuşit eu să trec 100% peste acea barieră a aparenţelor.
Cum cinemagia a decis ca sintagma "aşa şi-aşa" să fie corespondentă notei 5, iar starea mea după vizionare a fost una confuză, filmul nostru nemţesc cu legături bolnăvicioase de film coreean sfârşeşte prin a fi notat astfel. În funcţie de cele precizate mai sus, voi decideţi dacă vreţi să-l vedeţi, sau nu.
Pe scurt, e vorba despre tipa asta, Helen, care a crescut cu doi părinţi care se certau încontinuu şi care au afectat-o prin anormalitatea lor. Şi cum genul ăsta de anormalitate are multe repercusiuni, unele mai des întâlnite, era oarecum normal ca Helen să fie consumatoare de droguri şi să aibă nişte obiceiuri mai ciudate.
Filmul te plimbă prin tot felul de bariere pe care trebuie să le treci, prin mirarea că e un film nemţesc, nu unul japonez sau coreean şi că poţi ajunge deseori să râzi, ca în câteva secunde să te scufunzi într-o dramă.
Din păcate, fix acest mix de stări rămâne şi după vizionarea sa, în contextul unui final mult mai serios faţă de restul filmului...sau poate că n-am reuşit eu să trec 100% peste acea barieră a aparenţelor.
Cum cinemagia a decis ca sintagma "aşa şi-aşa" să fie corespondentă notei 5, iar starea mea după vizionare a fost una confuză, filmul nostru nemţesc cu legături bolnăvicioase de film coreean sfârşeşte prin a fi notat astfel. În funcţie de cele precizate mai sus, voi decideţi dacă vreţi să-l vedeţi, sau nu.