Părerea criticului
Fight Club încearcă să te convingă de teoria cum că societatea se îndreaptă într-o direcție greșită datorită capitalismului şi sistemului de clasificare a societăţii. Aceste etichete tind să aibă din ce in ce mai multă importanţă în zilele noastre...Să presupunem că te întâlneşti cu un prieten pe care nu l-ai mai văzut de 10 ani. Care sunt primele întrebări pe care le pui? Unde lucrezi, unde locuieşti, ce maşină conduci? De ce? Vrei sa faci o comparaţie între situaţia ta şi a lui. Vrei să pui nişte etichete care de fapt nu au nici o valoare.
Începând de aici, filmul îşi face de cap. Se creează două laturi umane: una cumpătata, pentru care împlinirea consta într-o casă perfecta umplută cu chestii perfecte...cealaltă latură care vrea doar să se simtă în viaţă, asta chiar îndurând sentimente ca durerea si agonia. Ambele personalităţi au acelaşi ideal, să schimbe lumea, doar că metodele la care vor sa purceadă sunt diametral opuse. Oare poate fi atrasă atenţia fără violenţă? Hmm... având in vedere că în societatea modernă violenţa e pusă la zid, toţi avem o mentalitate "flower-power" in care stiloul e mai puternic decât pumnul, orice altercaţie pe care am vedea-o pe strada ar părea ceva ieşit din comun... ar atrage atenţia.
O alta tema abordată... poţi să ajungi să te bucuri de viaţă stând in spatele unui birou? Poţi să ştii cum să reacţionezi in unele situaţii dacă nu ai trecut niciodată prin ele? Ce te faci daca situaţiile respective te iau pe nepregătite? Ce te faci dacă ţi se întâmplă o nasoală cu toate că tu eşti cel care bea doar apa îmbuteliată şi foloseşte tot timpul şerveţele umede?
Cea mai mare problema e că uneori ne restrângem dorinţele din cauza că "ce va zice oamenii despre noi daca..." (dezacord intenţionat) sau doar din dorinţa de a ne păstra în limitele impuse de această nouă prostie numită "Conduita Politically Correct". De ce e o prostie? Poi cel mai simplu exemplu... unui negru născut in Franţa nu poţi să-i spui negru (chiar de pielea lui are culoarea neagră) că vezi
Doamne că se supără. Trebuie să ii spui afro-american chiar dacă neam de neamul francezului nu a văzut Africa sau America. Un al doilea exemplu... unui pitic nu poţi sa ii spui pitic pentru că se supără... trebuie să îi spui "persoană cu deficienţe în înălţime". Deci, automat bagi bărbaţii de 1,60 m (care practic ăştia sunt cu deficiente de înălţime) în aceeaşi oală cu piticii care au 80 de cm. Aşa că screw politically correctness. Dacă observaţi asta apare şi în film în momentul în care personajul lui Pitt si apoi al lui Norton le spune verde in faţă aplicanţilor "eşti prea gras" (nu spune cu deficienţe în greutate) sau "eşti prea blond". Dar să nu ne abatem de la subiect.
Filmul va fi şocant şi greu de digerat pentru cei ce cred ca au de toate in viaţă şi că situaţia lor este una model. Pentru toţi cei care cred că este loc de îmbunătăţiri filmul e o capodopera SOCIALĂ... exact, socială... la asta face referire filmul, dar o face subtil astfel încât voi, cu inteligenţa pe care în mod normal aţi dobândit-o prin naştere si antrenat-o pe parcursul vieţii să vă daţi seama de asta.
Personajul monoton al lui Norton, printre care se găsesc majoritatea dintre noi se află in antiteza cu cel al lui Pitt. Stilul de îmbrăcăminte non-conformist, comportamentul grobian pe alocuri sunt doar câteva elemente ce definesc personajul... si fără de care nu ar fi apărut. Să nu uitam de ce a apărut personajul lui Pitt. Helena Bonham Carter cu înfățișarea ei gotică creată parcă de soţul ei, Tim Burton, face praf aceste bariere ale "cetăţeanului normal"
Pentru mine acesta este unul din primele 10 filme create vreodată. Ideea este prezentată atât de inteligent şi non-conformist iar concluzia filmului (în cazul in care îţi dai seama de ea) este atât de impregnantă şi veridică totodată. Orice film care te pune pe gânduri zile in şir după vizionare e o capodoperă. A fost băgat in seama de Academy Award? Nu mă refer că trebuia să ia neapărat premiul pentru cel mai bun film având in vedere ca contracandidatul era American Beauty... dar măcar nişte nominalizări. Da.. una, pentru cele mai bune efecte sonore. Pff, m-am liniştit.
Începând de aici, filmul îşi face de cap. Se creează două laturi umane: una cumpătata, pentru care împlinirea consta într-o casă perfecta umplută cu chestii perfecte...cealaltă latură care vrea doar să se simtă în viaţă, asta chiar îndurând sentimente ca durerea si agonia. Ambele personalităţi au acelaşi ideal, să schimbe lumea, doar că metodele la care vor sa purceadă sunt diametral opuse. Oare poate fi atrasă atenţia fără violenţă? Hmm... având in vedere că în societatea modernă violenţa e pusă la zid, toţi avem o mentalitate "flower-power" in care stiloul e mai puternic decât pumnul, orice altercaţie pe care am vedea-o pe strada ar părea ceva ieşit din comun... ar atrage atenţia.
O alta tema abordată... poţi să ajungi să te bucuri de viaţă stând in spatele unui birou? Poţi să ştii cum să reacţionezi in unele situaţii dacă nu ai trecut niciodată prin ele? Ce te faci daca situaţiile respective te iau pe nepregătite? Ce te faci dacă ţi se întâmplă o nasoală cu toate că tu eşti cel care bea doar apa îmbuteliată şi foloseşte tot timpul şerveţele umede?
Cea mai mare problema e că uneori ne restrângem dorinţele din cauza că "ce va zice oamenii despre noi daca..." (dezacord intenţionat) sau doar din dorinţa de a ne păstra în limitele impuse de această nouă prostie numită "Conduita Politically Correct". De ce e o prostie? Poi cel mai simplu exemplu... unui negru născut in Franţa nu poţi să-i spui negru (chiar de pielea lui are culoarea neagră) că vezi
Doamne că se supără. Trebuie să ii spui afro-american chiar dacă neam de neamul francezului nu a văzut Africa sau America. Un al doilea exemplu... unui pitic nu poţi sa ii spui pitic pentru că se supără... trebuie să îi spui "persoană cu deficienţe în înălţime". Deci, automat bagi bărbaţii de 1,60 m (care practic ăştia sunt cu deficiente de înălţime) în aceeaşi oală cu piticii care au 80 de cm. Aşa că screw politically correctness. Dacă observaţi asta apare şi în film în momentul în care personajul lui Pitt si apoi al lui Norton le spune verde in faţă aplicanţilor "eşti prea gras" (nu spune cu deficienţe în greutate) sau "eşti prea blond". Dar să nu ne abatem de la subiect.
Filmul va fi şocant şi greu de digerat pentru cei ce cred ca au de toate in viaţă şi că situaţia lor este una model. Pentru toţi cei care cred că este loc de îmbunătăţiri filmul e o capodopera SOCIALĂ... exact, socială... la asta face referire filmul, dar o face subtil astfel încât voi, cu inteligenţa pe care în mod normal aţi dobândit-o prin naştere si antrenat-o pe parcursul vieţii să vă daţi seama de asta.
Personajul monoton al lui Norton, printre care se găsesc majoritatea dintre noi se află in antiteza cu cel al lui Pitt. Stilul de îmbrăcăminte non-conformist, comportamentul grobian pe alocuri sunt doar câteva elemente ce definesc personajul... si fără de care nu ar fi apărut. Să nu uitam de ce a apărut personajul lui Pitt. Helena Bonham Carter cu înfățișarea ei gotică creată parcă de soţul ei, Tim Burton, face praf aceste bariere ale "cetăţeanului normal"
Pentru mine acesta este unul din primele 10 filme create vreodată. Ideea este prezentată atât de inteligent şi non-conformist iar concluzia filmului (în cazul in care îţi dai seama de ea) este atât de impregnantă şi veridică totodată. Orice film care te pune pe gânduri zile in şir după vizionare e o capodoperă. A fost băgat in seama de Academy Award? Nu mă refer că trebuia să ia neapărat premiul pentru cel mai bun film având in vedere ca contracandidatul era American Beauty... dar măcar nişte nominalizări. Da.. una, pentru cele mai bune efecte sonore. Pff, m-am liniştit.
