Părerea criticului
Daca v-a placut "Avertizarea", o sa muriti de placere la "Destinatie finala 2"! Iar daca v-a placut "Destinatie finala 1", va trebui sa va ciupiti in timpul proiectiei si sa va spuneti: "Nu e acelasi film, nu e acelasi film..."
Nu e, dar e un bun xerox. Prima poveste - sau prima parte a aceleiasi povesti - se invartea in jurul unui accident aviatic, dar chestia importanta era ca toti supravietuitorii lui mureau morti ingenioase in serie... Toti - mai putin o fata, Clear (Ali Larter), care se-nchide in camera capitonata a unui azil, unde o gaseste partea a doua.
Ca si in prima, sperieturile se tin lant. Mult mai putin stilizat decat "Avertizarea", mizind pe o spaima bazica, ca-n Manualul bunului bla-bla, "Destinatie finala" (2) te-ngrozeste cam la fiecare 15 minute (tot filmul are 85). O face tacticos, cu metoda, "a la carte", oarecum pe principiul: cam ce moarte i s-a potrivi personajului X? Strivit, busit, parlit, decapitat? Asa ca si sadicii din noi, si masochistii de sub sadicii din noi vor fi satisfacuti: primii se vor regala cu un meniu de morti miam-miam, ceilalti - cu detaliile sangeroase ale respectivelor morti (pe bune, unii se fac literalmente piftie!)...
Filmul are si un strat chipurile "filozofic"; este vechea intrebare: cand Moartea e pusa pe dat cu coasa si nimereste foarte aproape de piciorul tau, mai e piciorul tau in siguranta...? Nu azi, nu maine - da' poate poimaine ramii schiop! Acum vreo 60 de ani, niste englezi au facut pe tema asta o capodopera - atat de capodopera incat are chiar doua titluri: "O chestiune de viata si de moarte" sau "Stairway to Heaven". "Destinatie finala 2" (in "destinatie" exista "destin"!) s-ar mai putea numi "O chestie de moarte si de moarte", iar "Highway to Hell" se canta in film...
Nu e, dar e un bun xerox. Prima poveste - sau prima parte a aceleiasi povesti - se invartea in jurul unui accident aviatic, dar chestia importanta era ca toti supravietuitorii lui mureau morti ingenioase in serie... Toti - mai putin o fata, Clear (Ali Larter), care se-nchide in camera capitonata a unui azil, unde o gaseste partea a doua.
Ca si in prima, sperieturile se tin lant. Mult mai putin stilizat decat "Avertizarea", mizind pe o spaima bazica, ca-n Manualul bunului bla-bla, "Destinatie finala" (2) te-ngrozeste cam la fiecare 15 minute (tot filmul are 85). O face tacticos, cu metoda, "a la carte", oarecum pe principiul: cam ce moarte i s-a potrivi personajului X? Strivit, busit, parlit, decapitat? Asa ca si sadicii din noi, si masochistii de sub sadicii din noi vor fi satisfacuti: primii se vor regala cu un meniu de morti miam-miam, ceilalti - cu detaliile sangeroase ale respectivelor morti (pe bune, unii se fac literalmente piftie!)...
Filmul are si un strat chipurile "filozofic"; este vechea intrebare: cand Moartea e pusa pe dat cu coasa si nimereste foarte aproape de piciorul tau, mai e piciorul tau in siguranta...? Nu azi, nu maine - da' poate poimaine ramii schiop! Acum vreo 60 de ani, niste englezi au facut pe tema asta o capodopera - atat de capodopera incat are chiar doua titluri: "O chestiune de viata si de moarte" sau "Stairway to Heaven". "Destinatie finala 2" (in "destinatie" exista "destin"!) s-ar mai putea numi "O chestie de moarte si de moarte", iar "Highway to Hell" se canta in film...
