Părerea criticului
Firefly Lane/Aleea cu licurici s-a lansat acum câteva zile pe Netflix şi a urcat fulgerător pe primul loc în topul vizionărilor în România. Iată mai jos de ce ar trebui să te uiţi la serial şi care sunt rezervele noastre legate de el.
În primul rând, Firefly Lane este unul din extrem de puţinele seriale în care acţiunea are loc în trei perioade diferite (şi niciuna în prezentul nostru). De fiecare dată în centrul atenţiei sunt Kate (Sarah Chalke) şi Tully (Katherine Heigl), de la sfârşitul anilor '70, când cele două eleve de liceu se întâlnesc pentru prima dată pe strada lor, Aleea cu licurici, în anii '80, când amândouă vor să dea lovitura în televiziunea de provincie, şi în 2004, când Kate se reinventează în urma unui divorţ costisitor emoţional, iar Tully este prezentatoarea unei emisiuni extrem de populare.
Chiar dacă nu este deloc greu să îţi dai seama în ce perioadă te afli la un moment dat, pentru că toate secvenţele din ani diferiţi au cromatici diferite pe ecran, viteza slalomului printre aceste perioade este un pic prea rapidă pentru gustul nostru. Mai mult, asta face povestea să capete un aspect mult prea fragmentat, iar serialul să pară că vrea să spună prea multe într-un timp prea scurt.
Marele merit al serialului este faptul că abordează o mulţime de teme dificile şi provocări din viaţa femeilor, explorând în acelaşi timp două personalităţi extrem de diferite. Indiferent de perioadă, Kate şi Tully, fiecare cu propria viziune asupra lumii, au parte de opţiuni similare, dar fac alegeri foarte diferite, ceea ce le şi face să se afle în 2004 în poziţii foarte diferite. Dar cine să fie personajul mai ataşant: Tully, cea care îşi maschează singurătatea cumplită sub imaginea femeii celebre, sau Kate, care pare să fi pierdut totul în urma divorţului, dar o are alături pe fiica sa Marah (Yael Yurman)?
Este o capcană frecventă în ziua de azi, aceea a publicului larg care îşi imaginează că o vedetă ar trebui să aibă o viaţă perfectă. Diversele incursiuni în perioadele din viaţa lui Tully, de la problemele cu mama drogată din copilărie la relaţiile dezastruoase cu bărbaţii din adolescenţă, ajung repede să facă un portret al depresiei şi al unei existenţe în derivă bine ascunse în spatele zâmbetul larg şi al siguranţei de sine a femeii care pare să aibă lumea la picioare. De fapt, nesiguranţa de sine a lui Tully o determină să ia decizii discutabile, decizii care ajung repede să-i rănească pe puţinii ei apropiaţi.
În ciuda modului aproape programatic în care serialul explorează tematici feminine, schimbările de ton cu iz de film cu adolescenţi din anii '80 sunt neaşteptate. Desigur, serialul vrea să comenteze prezentul nostru cu trecutul eroinelor şi prezentul lor din 2004, dar o mai mare coerenţă tonală nu ar fi stricat deloc. Pe noi această incoerenţă ne-a determinat să ne oprim după episodul doi, dar nota de pe imdb a serialului, 7,7, sugerează că pentru publicul larg atracţia exercitată de serial a fost mult mai mare...
În primul rând, Firefly Lane este unul din extrem de puţinele seriale în care acţiunea are loc în trei perioade diferite (şi niciuna în prezentul nostru). De fiecare dată în centrul atenţiei sunt Kate (Sarah Chalke) şi Tully (Katherine Heigl), de la sfârşitul anilor '70, când cele două eleve de liceu se întâlnesc pentru prima dată pe strada lor, Aleea cu licurici, în anii '80, când amândouă vor să dea lovitura în televiziunea de provincie, şi în 2004, când Kate se reinventează în urma unui divorţ costisitor emoţional, iar Tully este prezentatoarea unei emisiuni extrem de populare.
Chiar dacă nu este deloc greu să îţi dai seama în ce perioadă te afli la un moment dat, pentru că toate secvenţele din ani diferiţi au cromatici diferite pe ecran, viteza slalomului printre aceste perioade este un pic prea rapidă pentru gustul nostru. Mai mult, asta face povestea să capete un aspect mult prea fragmentat, iar serialul să pară că vrea să spună prea multe într-un timp prea scurt.
Marele merit al serialului este faptul că abordează o mulţime de teme dificile şi provocări din viaţa femeilor, explorând în acelaşi timp două personalităţi extrem de diferite. Indiferent de perioadă, Kate şi Tully, fiecare cu propria viziune asupra lumii, au parte de opţiuni similare, dar fac alegeri foarte diferite, ceea ce le şi face să se afle în 2004 în poziţii foarte diferite. Dar cine să fie personajul mai ataşant: Tully, cea care îşi maschează singurătatea cumplită sub imaginea femeii celebre, sau Kate, care pare să fi pierdut totul în urma divorţului, dar o are alături pe fiica sa Marah (Yael Yurman)?
Este o capcană frecventă în ziua de azi, aceea a publicului larg care îşi imaginează că o vedetă ar trebui să aibă o viaţă perfectă. Diversele incursiuni în perioadele din viaţa lui Tully, de la problemele cu mama drogată din copilărie la relaţiile dezastruoase cu bărbaţii din adolescenţă, ajung repede să facă un portret al depresiei şi al unei existenţe în derivă bine ascunse în spatele zâmbetul larg şi al siguranţei de sine a femeii care pare să aibă lumea la picioare. De fapt, nesiguranţa de sine a lui Tully o determină să ia decizii discutabile, decizii care ajung repede să-i rănească pe puţinii ei apropiaţi.
În ciuda modului aproape programatic în care serialul explorează tematici feminine, schimbările de ton cu iz de film cu adolescenţi din anii '80 sunt neaşteptate. Desigur, serialul vrea să comenteze prezentul nostru cu trecutul eroinelor şi prezentul lor din 2004, dar o mai mare coerenţă tonală nu ar fi stricat deloc. Pe noi această incoerenţă ne-a determinat să ne oprim după episodul doi, dar nota de pe imdb a serialului, 7,7, sugerează că pentru publicul larg atracţia exercitată de serial a fost mult mai mare...
