Este un film care nu dă verdicte, te lasă singur să reflectezi. Din acest motiv și percepția de la un spectator la altul poate să difere. Adepții ateismului regresist probabil că vor da dreptate statului. "Bine le-o făcut!". Eu l-am văzut din perspectiva unuia care se străduiește să ducă o viață creștină într-o lume creștinofobă. Drama familiei Gheorghiu din film, respectiv a familiei Bodnariu din viața reală, și a multor altor familii (Smicală, Nan, Samson etc.) arată cum suntem noi, creștinii, percepuți de către lumea "civilizată": și anume ca o rasă inferioară. Ca o "gloată", ca să-l citez pe procuror.
Foarte multe secvențe din film sunt realități de zi cu zi din viața reală. Când un creștin greșește, el este judecat cu mult mai aspru de societate decât un necreștin. Dubla măsură, dublele standarde sunt la tot pasul: dintre toți copiii care se accidentează la școală, doar pentru fiica lui Mihai Gheorghiu este chemată protecția copilului. Când Nora își taie venele, nimeni nu anchetează, nimeni nu se sesizează. La fel în ce privește comportamentul copiilor: pentru cei anchetați, cea mai mică abatere este incriminată. Pentru ceilalți, care se înjură, care se hărțuiesc între ei, toate se trec cu vederea.
Sfâșietoare mi se pare scena când lui Lisbet i se ia și copilul mic de la sân, pe motiv că "i se pare" asistentei că ar fi sau nu ar fi. Bebelușul fiind lăsat fără mamă și mama lăsată cu laptele în ea. Parcă o aud pe Agripina din "La vulturi" de Gala Galaction cum fuge disperată prin pădure cu turcii în urma ei: "mi se urcă laptele la cap".
Un sentiment de deja-vu mi-au stârnit și anumite replici din film. Pe care, la fel, într-o formă sau alta, le-am auzit, de nenumărate ori în viața reală: "Noi, ateii, avem voie să ne manifestăm ca atare în public, voi, creștinii, nu aveți voie." "Noi, ateii, avem voie să vă impunem vouă valorile noastre, voi, creștinii, nu aveți voie să faceți nici cea mai mică aluzie pentru că ne îndoctrinați". Iar dialogul dintre reprezentanții ambasadei și Mihai este memorabil: "Ăștia n-au trecut prin comunism, nu știu ce înseamnă." Mi se pare felul regizorului de a spune: "cine are urechi de auzit, să audă".
CosminAgafitei
pe 14 Iunie 2026 00:33
Am fost prezent la proiecția unică a filmului FJORD, noul lungmetraj semnat de Cristian Mungiu și câștigător al Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes 2026.
În primul rând, se observă imediat un progres semnificativ față de producțiile anterioare ale regizorului, atât la nivel de producție, cât și din punct de vedere vizual și actoricesc. FJORD este, fără îndoială, unul dintre cele mai ambițioase proiecte din cariera lui Cristian Mungiu.
Subiectul este unul sensibil și complex. Nu este genul de film care oferă răspunsuri simple sau verdicte clare. Dimpotrivă, este un film care cere răbdare, reflecție și disponibilitatea de a privi o problemă din mai multe perspective.
Din punct de vedere regizoral, regăsim acel stil „mungescian”. Cadrele ample și peisajele nordice impresionante oferă filmului o dimensiune vizuală pe care rar am întâlnit-o în cinematografia românească.
Dacă ar fi să evidențiez o interpretare, aceasta ar fi cea a lui Sebastian Stan.
Renate Reinsve oferă, la rândul său, o prestație foarte solidă, însă Sebastian Stan mi s-a părut mai intens emoțional și mai prezent în momentele-cheie ale filmului.
Un exemplu excelent ar fi de asemenea relația dintre copiii mai mari ai familiei și fata din vecini. Este o dinamică dezvoltată natural, credibil și fără artificii inutile, care adaugă profunzime poveștii.
Per total, nu poti sa ii dai o stea acestui film. Esti hater daca faci asta.
La proiecția la care am participat, lumea a aplaudat la sfarsit. It’s something. Chapeau, Cristian Mungiu.
Interesant film! Mie mi-a plăcut mult si il recomand!
dorinagoilean70
pe 13 Iunie 2026 22:26
Tocmai ce am iesit de la cinema de la avanpremiera....sala plina.
Cred ca Mungiu a reusit sa expuna foarte bine povestea sotilor Gheorghiu ( in realitate Bodnariu), jongland perfect intre doua lumi fundamental opuse, fara sa aduca jigniri nici uneia dintre ele. A reusit sa prezinte atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale ambelor societati (vezi Noora care decide sa isi taie venele cu mare usurinta)- adica a celei ultrareligiaose si a celei progresiste democratice. Cred ca fiecare are cate ceva de invatat una de la alta, dar si cate ceva de evitat.
Foarte puternice serviciile de protectie a copilului in Norvegia.....si interesanta afirmatia unei reprezentatnte a Protectiei care marturiseste la proces ca un copil abuzat, atunci cand ajunge adult, poate da in judecata statul pentru ca nu a intervenit cand era copil.
Raman la parerea, asa cum s-a afirmat si in film, ,,ca nu te poti baza pe Biblie atunci cand ai nevoi", iar convingerile religioase nu trebuie impuse din copilarie, ci adultul cu gandire critica trebuie sa aleaga liber ce doreste sa creada, fara sa fie indoctrinat.
Foarte multe secvențe din film sunt realități de zi cu zi din viața reală. Când un creștin greșește, el este judecat cu mult mai aspru de societate decât un necreștin. Dubla măsură, dublele standarde sunt la tot pasul: dintre toți copiii care se accidentează la școală, doar pentru fiica lui Mihai Gheorghiu este chemată protecția copilului. Când Nora își taie venele, nimeni nu anchetează, nimeni nu se sesizează. La fel în ce privește comportamentul copiilor: pentru cei anchetați, cea mai mică abatere este incriminată. Pentru ceilalți, care se înjură, care se hărțuiesc între ei, toate se trec cu vederea.
Sfâșietoare mi se pare scena când lui Lisbet i se ia și copilul mic de la sân, pe motiv că "i se pare" asistentei că ar fi sau nu ar fi. Bebelușul fiind lăsat fără mamă și mama lăsată cu laptele în ea. Parcă o aud pe Agripina din "La vulturi" de Gala Galaction cum fuge disperată prin pădure cu turcii în urma ei: "mi se urcă laptele la cap".
Un sentiment de deja-vu mi-au stârnit și anumite replici din film. Pe care, la fel, într-o formă sau alta, le-am auzit, de nenumărate ori în viața reală: "Noi, ateii, avem voie să ne manifestăm ca atare în public, voi, creștinii, nu aveți voie." "Noi, ateii, avem voie să vă impunem vouă valorile noastre, voi, creștinii, nu aveți voie să faceți nici cea mai mică aluzie pentru că ne îndoctrinați". Iar dialogul dintre reprezentanții ambasadei și Mihai este memorabil: "Ăștia n-au trecut prin comunism, nu știu ce înseamnă." Mi se pare felul regizorului de a spune: "cine are urechi de auzit, să audă".
În primul rând, se observă imediat un progres semnificativ față de producțiile anterioare ale regizorului, atât la nivel de producție, cât și din punct de vedere vizual și actoricesc. FJORD este, fără îndoială, unul dintre cele mai ambițioase proiecte din cariera lui Cristian Mungiu.
Subiectul este unul sensibil și complex. Nu este genul de film care oferă răspunsuri simple sau verdicte clare. Dimpotrivă, este un film care cere răbdare, reflecție și disponibilitatea de a privi o problemă din mai multe perspective.
Din punct de vedere regizoral, regăsim acel stil „mungescian”. Cadrele ample și peisajele nordice impresionante oferă filmului o dimensiune vizuală pe care rar am întâlnit-o în cinematografia românească.
Dacă ar fi să evidențiez o interpretare, aceasta ar fi cea a lui Sebastian Stan.
Renate Reinsve oferă, la rândul său, o prestație foarte solidă, însă Sebastian Stan mi s-a părut mai intens emoțional și mai prezent în momentele-cheie ale filmului.
Un exemplu excelent ar fi de asemenea relația dintre copiii mai mari ai familiei și fata din vecini. Este o dinamică dezvoltată natural, credibil și fără artificii inutile, care adaugă profunzime poveștii.
Per total, nu poti sa ii dai o stea acestui film. Esti hater daca faci asta.
La proiecția la care am participat, lumea a aplaudat la sfarsit. It’s something. Chapeau, Cristian Mungiu.
https://cosminagafitei.ro/primele-impresii-dupa-vizionarea-fjord/
Cred ca Mungiu a reusit sa expuna foarte bine povestea sotilor Gheorghiu ( in realitate Bodnariu), jongland perfect intre doua lumi fundamental opuse, fara sa aduca jigniri nici uneia dintre ele. A reusit sa prezinte atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale ambelor societati (vezi Noora care decide sa isi taie venele cu mare usurinta)- adica a celei ultrareligiaose si a celei progresiste democratice. Cred ca fiecare are cate ceva de invatat una de la alta, dar si cate ceva de evitat.
Foarte puternice serviciile de protectie a copilului in Norvegia.....si interesanta afirmatia unei reprezentatnte a Protectiei care marturiseste la proces ca un copil abuzat, atunci cand ajunge adult, poate da in judecata statul pentru ca nu a intervenit cand era copil.
Raman la parerea, asa cum s-a afirmat si in film, ,,ca nu te poti baza pe Biblie atunci cand ai nevoi", iar convingerile religioase nu trebuie impuse din copilarie, ci adultul cu gandire critica trebuie sa aleaga liber ce doreste sa creada, fara sa fie indoctrinat.