Nu are nimic special acest film dar este mai bun ca filmele politiste americane.
blackmore
pe 18 Noiembrie 2018 00:48
Un thriller politist norvegian la concurenta cu cele spaniole sau rusesti.Americanii nu au nicio treaba cu acest gen.
narcisson
pe 12 Decembrie 2016 23:44
Sunt foarte impresionat de acest film, la o reactie la cald am pulsul crescut si ma gandesc numai la el. Prin urmare, mi-e greu atat sa incep, cat si sa scriu niste idei cat mai coerente pentru cei ce au sa vada filmul pe viitor.
Pentru mine este cu siguranta cel mai bun si cel mai intens film din serie. Dupa ce l-am vazut pe primul, am zis ca e cel mai bun, dupa ce l-am vazut pe al doilea am ramas cu primul, iar dupa ce l-am vazut pe ultimul, acesta mi-a ramas intiparit in minte.
In acest al treilea film al seriei si ultimul (pana acum, 2016), detectivii Assad si Carl Morck (foarte traumatizat dupa experienta din filmul trecut, al doilea), au de anchetat disparitia unor copii, foarte ciudat fiind faptul ca semnalul de alarma vine dintr-o scrisoare in sticla, trimisa pe mare. De aici vine si numele Flaskepost fra P (Scrisoare in sticla de la P).
Facand anumite conexiuni, la inceput mai mult Assad fiind protagonistul, toata echipa reuseste sa ajunga la o familie carora le-au disparut ambii copii. Ei bine, autorul acestor rapiri este un psihopat de cel mai inalt rang, cu traume din copilarie care bineinteles ca s-au materializat in viata adulta. Psihopatul Johannes este interpretat de nimeni altul decat Pal Sverre Hagen (un actor care mie imi place foarte mult si are o predilectie pentru rolurile negative). Ca o trimitere, cine a vazut Kraftidioten, stie despre ce vorbesc. Iar cine nu l-a vazut ar fi bine sa o faca repede. De asemenea, ar mai fi de mentionat si Jakob Oftebro (la fel, cunoscut pentru mine) si chiar Jakob Lohmann.
Cat despre protagonistii Fares Fares (un rol al carui personaj este incredibil de echilibrat, chiar daca uneori este provocat) si Nikolaj Lie Kaas (extraordinar de expresiv acest actor chiar daca nu face absolut nimic), nici nu mai incap cuvinte de lauda. Mie cel putin mi-au placut enorm de mult amandoi si sper sa ii mai vad in foarte multe proiectii de genul, mai ales pe Fares, care personal mi se pare ca are un farmec aparte ca actor.
Cat despre desfasurarea actiunii, filmul debuteaza relativ lin si se inteteste pe parcurs, iar pentru asta trebuie sa ii multumim lui Hans Petter Moland, deoarece suspans exista din plin, desi stii oarecum ce se va intampla. Aceasta serie de 3 nu este absolut deloc cliseica, iar lucrurile petrecute in filme se pot gasi din pacate foarte usor si in viata reala.
Prin urmare, dupa o operatiune de o dificultate mare si batai accelerate de inima pentru spectatori, copiii sunt recuperati din ghearele psihopatului, Assad si Carl reusind sa aiba o eficienta de 100% in rezolvarea cazurilor, chiar daca asta s-a soldat cu pretul unei vieti omenesti.
Cat despre scena de final, pe mine m-a impresionat foarte tare, dandu-mi si mie lacrimile, la fel ca lui Carl. De asemenea, filmul ridica o foarte mare problema morala la fileu, si anume credinta protagonistilor si a celor din jur. Mi-a placut foarte mult conceptul de ''soldat al lui Satana'' al psihopatului. A nu se intelege ca ader la el. :)
Filmul a dat foarte clar de inteles ca va urma cel putin inca o continuare; prin urmare de abia o astept. Per total, o serie extraordinar de buna, cu o mentiune pentru filmele 1 si 3, pe care o recomand cu foarte mare placere celor care vor sa vada aproape 6 ore intense de actiune.
La fel ca si pe primul film din serie, si pe acesta am sa il adaug in lista filmelor mele favorite din Scandinavia, o lista care creste incontinuu. Nota mea este 8-Foarte bun.
Al treilea film din seria care ii are drept eroi principali pe detectivul Carl Mork si pe musulmanul Assad e si cel mai putin captivant dintre cele de pana acum. Asta nu inseamna insa ca e si nereusit, dimpotriva, thrillerul e unul solid chiar daca intuiesti ce va fi inca din primele minute. Se incearca sa se mearga un pic si in profunzimi, sunt discutii despre credinta si rolul acesteia, e trauma psihologica menita sa justifice cat de cat actiunile killerului,intra in scena si un personaj feminin pe care e posibil sa il regasim in episoadele urmatoare, insa filmul nu reuseste sa fie mai mult decat un "policier" bine facut.
dido
pe 28 Iulie 2016 21:49
Imi place tandemul Nikolaj Lie Kaas si Fares Fares,am mai vazut filme cu ei,foarte bune si nici acesta nu se dezminte.Aici ancheteaza o serie de disparitii de copii,nereclamate de nimeni...Crescut de o mama abuziva Johannes ajunge un adult psihopat,iar postura de preot al congregatiei Martorii lui Iehova ii permite sa intre in casele enoriasilor,sa le rapeasca copii drept pedeapsa ca nu au avut grija de ei...
Pentru mine este cu siguranta cel mai bun si cel mai intens film din serie. Dupa ce l-am vazut pe primul, am zis ca e cel mai bun, dupa ce l-am vazut pe al doilea am ramas cu primul, iar dupa ce l-am vazut pe ultimul, acesta mi-a ramas intiparit in minte.
In acest al treilea film al seriei si ultimul (pana acum, 2016), detectivii Assad si Carl Morck (foarte traumatizat dupa experienta din filmul trecut, al doilea), au de anchetat disparitia unor copii, foarte ciudat fiind faptul ca semnalul de alarma vine dintr-o scrisoare in sticla, trimisa pe mare. De aici vine si numele Flaskepost fra P (Scrisoare in sticla de la P).
Facand anumite conexiuni, la inceput mai mult Assad fiind protagonistul, toata echipa reuseste sa ajunga la o familie carora le-au disparut ambii copii. Ei bine, autorul acestor rapiri este un psihopat de cel mai inalt rang, cu traume din copilarie care bineinteles ca s-au materializat in viata adulta. Psihopatul Johannes este interpretat de nimeni altul decat Pal Sverre Hagen (un actor care mie imi place foarte mult si are o predilectie pentru rolurile negative). Ca o trimitere, cine a vazut Kraftidioten, stie despre ce vorbesc. Iar cine nu l-a vazut ar fi bine sa o faca repede. De asemenea, ar mai fi de mentionat si Jakob Oftebro (la fel, cunoscut pentru mine) si chiar Jakob Lohmann.
Cat despre protagonistii Fares Fares (un rol al carui personaj este incredibil de echilibrat, chiar daca uneori este provocat) si Nikolaj Lie Kaas (extraordinar de expresiv acest actor chiar daca nu face absolut nimic), nici nu mai incap cuvinte de lauda. Mie cel putin mi-au placut enorm de mult amandoi si sper sa ii mai vad in foarte multe proiectii de genul, mai ales pe Fares, care personal mi se pare ca are un farmec aparte ca actor.
Cat despre desfasurarea actiunii, filmul debuteaza relativ lin si se inteteste pe parcurs, iar pentru asta trebuie sa ii multumim lui Hans Petter Moland, deoarece suspans exista din plin, desi stii oarecum ce se va intampla. Aceasta serie de 3 nu este absolut deloc cliseica, iar lucrurile petrecute in filme se pot gasi din pacate foarte usor si in viata reala.
Prin urmare, dupa o operatiune de o dificultate mare si batai accelerate de inima pentru spectatori, copiii sunt recuperati din ghearele psihopatului, Assad si Carl reusind sa aiba o eficienta de 100% in rezolvarea cazurilor, chiar daca asta s-a soldat cu pretul unei vieti omenesti.
Cat despre scena de final, pe mine m-a impresionat foarte tare, dandu-mi si mie lacrimile, la fel ca lui Carl. De asemenea, filmul ridica o foarte mare problema morala la fileu, si anume credinta protagonistilor si a celor din jur. Mi-a placut foarte mult conceptul de ''soldat al lui Satana'' al psihopatului. A nu se intelege ca ader la el. :)
Filmul a dat foarte clar de inteles ca va urma cel putin inca o continuare; prin urmare de abia o astept. Per total, o serie extraordinar de buna, cu o mentiune pentru filmele 1 si 3, pe care o recomand cu foarte mare placere celor care vor sa vada aproape 6 ore intense de actiune.
La fel ca si pe primul film din serie, si pe acesta am sa il adaug in lista filmelor mele favorite din Scandinavia, o lista care creste incontinuu. Nota mea este 8-Foarte bun.