Am terminat de vazut “Fleishman is in trouble” (si acum vreo 2 saptamani si Big Bang Theory)
Spoiler alert ...cumva. Nu citi daca nu vrei sa simti deja cam "cum se sfarseste totul".
La inceputul serialului “Fleishman is in trouble” am avut impresia ca pare a incuraja alternative gen Tinder. Insa incet-incet, mai ales cand incepe a trece in revista istoria lui Fleishman se duce inspre …adevar. Adevarul despre viata. Sau unul din ele, din multele care se plimba pe strazi... .
Adevarul spre final este despre regasirea de sine. Dar un sine care nu mai este ce era. Serialul abordeaza intr-adevar tema mid-life crisis, dar ajunge la un fel de concluzie dupa totusi …8 episoade!
Pentru ca intr-adevar viata asa cum este nu mai este (sau nu mai poate fi) asa de simpla cum pare. Sau cum parea ….la 20 de ani. Cand aveai atatea oportunitati si posibilitati inaintea ta. Cand erai liber! Chiar daca ulterior iti zici tie insuti ca alegerile pe care le-ai facut nu au fost de fapt chiar asa de libere. Ba chiar …predestinate ai putea spune. Deci nu libere.
Totusi e cumva placuta concluzia finala ca viata la o astfel de varsta, la varsta de mijloc, …dupa ce ai o familie, si mai ales copii, nu mai poate fi privita simplu.
Pentru ca identitatea ta nu mai este cea de acum 20 sau mai bine de ani. Identitatea ta mai nou este si …in ceilalti. Nu mai esti doar tu…. tu esti cumva o parte si in sotul tau, o parte si in fiercare din copiii tai, in casa ta, in fiecare din episoadele traite cu ei, etc...
Da …e greu.
E greu sa renunti la a nu avea ceea ce ti-ai fi dorit. Prietenii din tinerete sau cei de teapa lor ….care te inteleg (sau par a te intelege mai bine). Dar poate asta face parte dintr-o noua etapa de maturizare.
Poate generatia asta care ajungem la mid-life crisis suntem cei care nu am avut timp sa ne maturizam pana la capat. Poate dintr-o indragosteala in graba, si o casatorie in graba (ceea ce nu e rau, sau cel putin nu intotdeauna) ….poate am ales sa fim asa.
Iar partea de final cumva reaminteste totul, ca toate momentele acelea …si acum …si acum …si acum etc… sunt de fapt ceea ce te-au construit, te-au definit.
Iar a le nega te poate duce la …o cadere nervoasa.
Mai ales cand cineva intra brutal in viata ta (si chiar in tine “apropo” de experienta traumatica a provocarii fortate a nasterii lui Rachel). Un astfel de episod poate declasa un vartej de caderi (ca spirala scarii ce apare ca si tema), caderi din care se pare ca nu mai poti sa te ridici singura/singur.
Dar perspectivele sunt tot atatea cati suntem pe lumea asta.
Iar a privi din fiecare perspectiva in parte… te poate duce la concluzia ca nimeni nu e erou cu adevarat si nimeni …nemernic cu adevarat.
Si mai e ceva.
Faptul ca la un moment dat Libby isi constientizeaza propria viata in care a ajuns ca o capcana, ca si cum ar fi ajuns intr-o capcana. In capcana vietii intalnirilor cu familiile la un gratar …care poate deveni anosta daca o privesti din perspectiva asta.
Dar pana la urma se pare ca o alege pe asta ..cumva. (Desi nu poate zice nimeni ca nu va avea si intalniri gen cea la care tocmai fusese acasa la Seth, etc).
De ce?
Pentru ca alternativa este sa mori singur… sau ....sa mori pentru tine insati/insusi, pentru idealurile tale tineresti (sa te maturizezi, ceea ce inseamna exact alegerea anumitor lucruri in detrimentul altora, pentru ca ...nu poti avea totul!), ...si sa iti dai viata pentru a o trai impreuna cu sotul tau cu care ti-ai construit idenitatea si cu familia ta cu care ….tot asa.
Daca bobul de grau nu moare ….nu aduce viata!
Spoiler alert ...cumva. Nu citi daca nu vrei sa simti deja cam "cum se sfarseste totul".
La inceputul serialului “Fleishman is in trouble” am avut impresia ca pare a incuraja alternative gen Tinder. Insa incet-incet, mai ales cand incepe a trece in revista istoria lui Fleishman se duce inspre …adevar. Adevarul despre viata. Sau unul din ele, din multele care se plimba pe strazi... .
Adevarul spre final este despre regasirea de sine. Dar un sine care nu mai este ce era. Serialul abordeaza intr-adevar tema mid-life crisis, dar ajunge la un fel de concluzie dupa totusi …8 episoade!
Pentru ca intr-adevar viata asa cum este nu mai este (sau nu mai poate fi) asa de simpla cum pare. Sau cum parea ….la 20 de ani. Cand aveai atatea oportunitati si posibilitati inaintea ta. Cand erai liber! Chiar daca ulterior iti zici tie insuti ca alegerile pe care le-ai facut nu au fost de fapt chiar asa de libere. Ba chiar …predestinate ai putea spune. Deci nu libere.
Totusi e cumva placuta concluzia finala ca viata la o astfel de varsta, la varsta de mijloc, …dupa ce ai o familie, si mai ales copii, nu mai poate fi privita simplu.
Pentru ca identitatea ta nu mai este cea de acum 20 sau mai bine de ani. Identitatea ta mai nou este si …in ceilalti. Nu mai esti doar tu…. tu esti cumva o parte si in sotul tau, o parte si in fiercare din copiii tai, in casa ta, in fiecare din episoadele traite cu ei, etc...
Da …e greu.
E greu sa renunti la a nu avea ceea ce ti-ai fi dorit. Prietenii din tinerete sau cei de teapa lor ….care te inteleg (sau par a te intelege mai bine). Dar poate asta face parte dintr-o noua etapa de maturizare.
Poate generatia asta care ajungem la mid-life crisis suntem cei care nu am avut timp sa ne maturizam pana la capat. Poate dintr-o indragosteala in graba, si o casatorie in graba (ceea ce nu e rau, sau cel putin nu intotdeauna) ….poate am ales sa fim asa.
Iar partea de final cumva reaminteste totul, ca toate momentele acelea …si acum …si acum …si acum etc… sunt de fapt ceea ce te-au construit, te-au definit.
Iar a le nega te poate duce la …o cadere nervoasa.
Mai ales cand cineva intra brutal in viata ta (si chiar in tine “apropo” de experienta traumatica a provocarii fortate a nasterii lui Rachel). Un astfel de episod poate declasa un vartej de caderi (ca spirala scarii ce apare ca si tema), caderi din care se pare ca nu mai poti sa te ridici singura/singur.
Dar perspectivele sunt tot atatea cati suntem pe lumea asta.
Iar a privi din fiecare perspectiva in parte… te poate duce la concluzia ca nimeni nu e erou cu adevarat si nimeni …nemernic cu adevarat.
Si mai e ceva.
Faptul ca la un moment dat Libby isi constientizeaza propria viata in care a ajuns ca o capcana, ca si cum ar fi ajuns intr-o capcana. In capcana vietii intalnirilor cu familiile la un gratar …care poate deveni anosta daca o privesti din perspectiva asta.
Dar pana la urma se pare ca o alege pe asta ..cumva. (Desi nu poate zice nimeni ca nu va avea si intalniri gen cea la care tocmai fusese acasa la Seth, etc).
De ce?
Pentru ca alternativa este sa mori singur… sau ....sa mori pentru tine insati/insusi, pentru idealurile tale tineresti (sa te maturizezi, ceea ce inseamna exact alegerea anumitor lucruri in detrimentul altora, pentru ca ...nu poti avea totul!), ...si sa iti dai viata pentru a o trai impreuna cu sotul tau cu care ti-ai construit idenitatea si cu familia ta cu care ….tot asa.
Daca bobul de grau nu moare ….nu aduce viata!