am privit aproape mâhnit scenele cu refugiații care jinduiesc la un trai mai bun pentru ei și pentru familiile lor, aruncându-mi-se o data cu ele un dram din sentimentul ororii și al fricii cu care trăiesc in permanență refugiații ucraineni în contextul actual, care sunt forțați practic să îsi părăsească locul pe care il stiu drept "acasă".
cred că e de-a dreptul înfiorător să nu ai idee când și măcar dacă te vei mai putea întoarce, să devii un străin neajutorat și lipsit de o direcție precisă, iar la limita fatalului, să fii despărțit de cei dragi ție și să te bântuie speranța la ziua revederii.
cred că e de-a dreptul înfiorător să nu ai idee când și măcar dacă te vei mai putea întoarce, să devii un străin neajutorat și lipsit de o direcție precisă, iar la limita fatalului, să fii despărțit de cei dragi ție și să te bântuie speranța la ziua revederii.